Ce spune Biblia despre…neprihanirea prin credinta
Toti oamenii au, fara exceptie, o natura pacatoasa ( Romani 3, 23 ). Cei mai multi dintre ei se complac in aceasta stare, nedorind nicio schimbare in stilul de viata, in scara valorilor morale, precum si in relatia lor cu Dumnezeu. Exista insa si oameni care tind spre un standard moral mai inalt, oameni care nu se complac in starea morala degradata in care se afla.
Exista o solutie pentru ei ? Ce spune Biblia despre acest subiect ?
– Biblia vorbeste despre “neprihanirea prin credinta”, ea fiind acea stare in care omul, desi pacatos prin natura lui, dar care se intoarce la Dumnezeu, este eliberat de vinovatia lui, este repus in drepturi si este privit de cer ca si cand nu ar fi pacatuit niciodata : Romani 3, 21-24; 5, 1-2; Galateni 2, 16; Filip. 3,9
– Biblia ne asigura ca la temelia acestei lucrari in favoarea omului pacatos se afla dragostea lui Dumnezeu: Isaia 43, 4; 44, 22; Ieremia 31, 3; Ezechiel 18, 23; Ioan 3, 16.
O intrebare si un raspuns biblic:
– Intrebare: Poate omul pacatos sa ajunga vreodata fara vina inaintea lui Dumnezeu ? Iov 4, 17
– Raspuns: Apostolul Ioan, autorul Apocalipsei, vede, in viziunile primite, o categorie de oameni “fara vina inaintea scaunului de domnie a lui Dumnezeu” : Apocalipsa 14, 5. Asadar, raspunsul Bibliei la aceasta intrebare este un Da ! categoric.
Actul prin care omul pacatos devine neprihanit in ochii lui Dumnezeu se numeste “indreptatire prin credinta”. Expresia aceasta nu se intalneste in Scriptura, dar este subinteleasa in multe pasaje biblice, mai ales in acele pasaje in care se afirma ca omul este “socotit neprihanit”: Geneza 15, 6; Romani 4, 3.9.22; Galateni 3, 6.
Exista mai multe feluri de indreptatire ?
– Biblia identifica doua feluri de indreptatire ( Filipeni 3,9 ): 1) una realizata de om prin eforturi personale si neacceptata de Dumnezeu si 2 ) o alta realizata de Dumnezeu si daruita omului pacatos, prin credinta si fara plata.
Cat costa indreptatirea omului pacatos ?
Pe om nu-l costa nimic. El trebuie doar sa creada in lucrarea lui Christos pentru el si sa o accepte prin credinta: Faptele Apostolilor 16, 31. Pe Dumnezeu insa, lucrarea aceasta L-a costat enorm: jertfa Unicului Sau Fiu, prin sangele caruia a platit pretul rascumpararii noastre: Ioan 3, 16; Romani 3, 24.
Care sunt etapele indreptatirii omului pacatos ?
1) Indreptatirea atribuita, constand in iertarea pacatosului . Este lucrarea de indepartare din viata omului a vinovatiei sale morale si a trecutului sau pacatos. Este o lucrare de o clipa si poate avea loc in momentul in care omul vine inaintea lui Dumnezeu , cerandu-I iertare cu o inima curata.
2) Indreptatirea impartasita, constand in sfintirea vietii. Este procesul cresterii spirituale, al desavarsirii caracterului si al biruintei depline asupra pacatului. Este lucrarea unei vieti intregi.
Daca indreptatirea atribuita reprezinta titlul nostru pentru cer, indreptatirea impartasita reprezinta calificarea noastra pentru cer. Prin indreptatirea atribuita suntem eliberati de vinovatia pacatului, prin indreptatirea impartasita suntem eliberati de puterea pacatului. Indreptatirea atribuita se realizeaza prin sangele lui Iisus, in timp ce indreptatirea impartasita o realizeaza Duhul Sfant.
Se poate pierde indreptatirea ( neprihanirea prin credinta ) ?
Biserica Adventista nu este de acord cu teoria : “odata mantuit, pentru totdeauna mantuit”. Este o teorie a “harului ieftin” care nu are sustinere biblica. Biblia sustine ca un om indreptatit ( “socotit neprihanit” ) poate pierde neprihanirea ce i-a fost acordata prin caderea si ramanerea intr-o stare de pacat si respingerea harului lui Dumnezeu: Ezechiel 33, 13; Evrei 6, 4-6; 2 Petru 2, 20-22.
Cum putem sa ne pastram neprihanirea daruita de Dumnezeu ?
Odata indreptatit ( “socotit neprihanit” ), omul poate sa-si pastreze neprihanirea doar pe o singura cale: manifestand o credinta practica si o ascultare deplina de Legea lui Dumnezeu. Omul va asculta de Lege nu pentru a fi indreptatit, ci pentru ca a fost indreptatit prin harul lui Dumnezeu. Aceasta e esenta credintei biblice.
Lori Balogh
Desigur, mantuirea este darul lui Dumnezeu, iar Domnul Iisus a murit in locul nostru tocmai pentru a ne repune in drepturile pierdute de primii nostri parinti. Nu inteleg ce vedeti gresit in ceea ce am scris despre acest subiect. Poate ca nu sunteti de acord cu ideea ca darul mantuirii se poate pierde, dar aceasta este o alta problema.
Totalmente gresit rationamentul dv. Atunci de ce a mai trebuit sa moara Domnul Iisus?
Sau mantuirea nu este darul lui Dumnezeu?
Va salut cu multa pace de la Domnul Iisus, frate Adrian,
Daca doriti o referinta biblica cu privire la cele doua etape ale indreptatirii, va ofer una cat se poate de simpla: Marcu 8, 1-11, unde e vorba de femeia prinsa in precurvie si adusa la Iisus. Mantuitorul ii spune femeii: „Nici Eu nu te osandesc” ( vers. 11 ), ceea ce echivaleaza cu iertarea si acoperirea trecutului femeii cu „haina” neprihanirii lui Christos.
Dar ce trebuia sa faca femeia in continuare ? Urma sa pacatuiasca mereu si sa fie iertata la infinit ? Desigur ca nu. Domnul ii spune: „Du-te, si sa nu mai pacatuiesti”. Aici avem de-a face cu partea a doua a indreptatirii, care consta in sfintirea vietii, prin lupta impotriva pacatului si a tendintelor firii pamantesti cu ajutorul Duhului Sfant. Or lupta aceasta este continua, pana la sfarsitul vietii sau pana la revenirea Domnului Christos.
Poate cineva sustine ca a ajuns in stadiul acela in care nu mai are tendintele pacatoase ale firii pamantesti ? Eu nu cred asa ceva. Cred insa ca aceste tendinte pot fi biruite cu ajutorul Duhului Sfant, daca ascultam de indemnurile Lui. Daca un om este pe drumul cel bun al sfintirii, el este socotit sfant. Pavel ii numeste sfinti pe toti credinciosii din Ahaia ( 2 Corinteni 1,1 ), desi in Biserica din Corint erau multe probleme care trebuiau rezolvate. Dar ei erau numiti sfinti pentru ca fusesera iertati, iar acum se aflau pe drumul sfintirii vietii.
Cu stima,
Lori B.
Permiteți-mi să intervin în legătură cu cele 2 etape ale îndreptățirii prezentate de dumneavoastră:
1. nu oferiți nici o referință biblică pentru cele 2 idei
2. spuneți că îndreptatirea atribuita, constă in iertarea pacatosului iar îndreptatirea impartasita, constă în sfintirea vietii. De ce așa? Când devine un om sfânt?
Domnule Negoiescu,
luati indreptatirea cum doriti: fie una singura, alcatuita din doua faze, fie doua indreptatiri distincte. Nu teoria conteaza inaintea lui Dumnezeu, ci trairea adevarului. Asadar, sa traim acest adevar zi de zi: in familie, in indeplinirea responsabilitatilor zilnice, in biserica, in concediu si… atunci cand facem comentarii pe net…
Dumneavoastra faceti o greseala de logica a limbii romane, cand spuneti ca indreptatirea are 2 faze si anume indreptatirea atribuita si indreptatirea impartasita. Pai ori sunt 2 indreptatiri, ori sunt 2 faze ale indreptatirii?!.. Cu alte cuvinte, incercati sa impacati si capra si varza, adica va dati seama ca sunt doua lucruri distincte dar va este totusi teama sa le separati in exprimare. Mi se par inspirate cele 2 expresii (indreptatire atribuita si indreptatire impartasita) de ce va este frica sa spuneti ca sunt 2 indreptatiri? Scriitorul care foloseste pentru prima data aceasta formulare, mai spune in continuare ca cele 2 indrptatiri sunt, una titlul pentru cer iar cealalta calificarea pentru cer. Putem spune intr-adevar ca exista o singura mantuire, cu 2 faze (cele 2 indreptatiri), dar indreptatirile raman 2 distincte, oricat s-a chinuit toata lumea neoprotestanta sa le comprime intr-una singura. Ba mai mult, Martin Luther, s-a suparat atat de tare pe Iacov, ca a scris ca omul este indreptatit si prin fapte, nu numai prin credinta, incat a spus despre epistola sa ca este epistola de paie (a nu se confunda indreptatirea prin fapte lucrata de Duhul Sfant in om, cu indreptatirea fariseului care cu faptele voia sa cumpere mantuirea). Pai se pare ca Iacov stia mai bine decat multa lume cum sta treaba, fiindca era fratele lui Isus si traisera impreuna zeci de ani. Pai o calificare presupune niste actiuni serioase, omul are de luptat pentru formarea propriului caracter nu vine nimic de la sine, cum spun unii (neoprotestanti, de obicei) ca urmare naturala a iertarii. Asadar, domnule Lori Balogh, ori spuneti ca indreptatirea are 2 faze (si le numiti cum vreti dumneavoastra) ori spuneti ca exista 2 indreptatiri distincte, asa cum de fapt le numeste scriitorul dupa care v-ati inspirat si care nu le numeste nicaieri faze ale unei singure indreptatiri.