Ce spune Biblia despre…spiritismul antic si modern
Credinta populara ( dar nebiblica ! ) in nemurirea sufletului atrage dupa sine, printre altele, si incercarea omului de a intra in legatura cu asa-zisele “suflete” ale celor decedati. Daca sufletul suparvietuieste dincolo de pragul mormantului, de ce nu s-ar incerca o continuare a comunicarii cu el ? In felul acesta a aparut spiritismul, una din practicile oculte cele mai raspandite pe toate meridianele lumii.
Ce ne spune Biblia despre originea spiritismului ?
– Biblia ne atrage atentia ca spiritismul isi are originea in prima minciuna spusa de Satana, deghizat in sarpe, atunci cand i-a vorbit Evei in gradina Edenului: Geneza 3, 1-6.
“Hotarat ca nu veti muri !” ( Geneza 3, 4 ) – este prima predica rostita vreodata despre nemurirea sufletului. Spunand acestea, Satana a contrazis in mod direct avertismentul dat primilor oameni de catre Creator, in cazul in care ar fi mancat din pomul oprit: Geneza 2, 17.
Ce are de spus Biblia despre diferitele forme de ocultism, spiritismul fiind una din acestea ?
– Biblia aminteste de numeroase forme de ocultism ( lat. occultus = ascuns, tainic, necunoscut ) : astrologia ( “cititul in stele” ), ghicirea, vrajitoria, magia, necromantia, etc. Toate manifestarile oculte sunt condamnate categoric de Cuvantul lui Dumnezeu: Leviticul 19, 31; 20, 6. 27; Deuteronom 18, 9-14; Isaia 8, 19.
Care este cea mai evidenta manifestare spiritista relatata pe paginile Bibliei ?
– 1 Samuel 28, 6-19: Imparatul Saul la Vrajitoarea din En-Dor. Unii cred ca entitatea care i s-a aratat lui Saul a fost intr-adevar spiritul lui Samuel. Sa fie oare adevarata aceasta presupunere ?
Din ce motive nu putem sustine ca “spiritul” care i s-a aratat lui Saul nu era spiritul lui Samuel ?
– 1) Dumnezeu il lepadase pe Saul si nu i-a mai raspuns prin niciuna din caile obisnuite de comunicare: 1 Samuel 16, 1; 28, 6.
– 2) Dumnezeu nu ar fi putut folosi un mijloc de comunicare cu Saul ( vrajitoare , chemarea duhurilor celor morti ) pe care tocmai El il interzisese atat de categoric: Deuteronom 18, 9-14.
– 3) Daca “spiritul” lui Samuel ar fi existat dupa moartea acestuia, atunci el ar fi trebuit sa fie in cer. De ce vrajitoarea il vede iesind din pamant ? 1 Samuel 28, 13.
– 4) Conform Scripturii, vrajitorii sunt uneltele diavolului. Cum ar fi posibil ca un vrajitor sa cheme , dupa propria placere, un suflet neprihanit , ca cel al lui Samuel ?
– 5) Solia adusa de asa-zisul spirit al lui Samuel nu Il caracterizeaza pe Dumnezeu.
– 6) Daca lui Saul i s-ar fi aratat intr-adevar spiritul lui Samuel, atunci Biblia s-ar contrazice pe sine, deoarece ea afirma categoric, in mai multe pasaje, ca in starea de moarte nu exista constiinta de sine, nici comunicare, activitate sau intelepciune: Iov 7, 9-10; Psalmul 6, 5; 88, 10-12; 115, 17-18; Eclesiatul 9, 5-6. 10. Concluzia: Saul nu a comunicat cu spiritul lui Samuel , ci cu unul din miile de spirite demonice care au abilitatea de a se deghiza ca in Eden, pentru a-i insela pe cat mai multi oameni.
Ce ne spune Biblia despre spiritismul modern ?
– Scriptura ne avertizeaza ca in zilele din urma inselaciunile satanice se vor inmulti: Matei 24, 26 ( “odaitele ascunse” fac aluzie la sedintele de spiritism care au loc in secret ); 2 Corinteni 11, 14-15; 1Timotei 4, 1-2.
– Biblia ne vorbeste despre rolul pe care spiritismul il va avea in formarea ultimei aliante a raului indreptata impotriva Bisericii lui Christos: Apocalipsa 16, 13-14.
Ce atitudine trebuie sa aiba un crestin fata de practicile oculte ?
– Un copil al lui Dumnezeu nu se va duce niciodata pe terenul fermecat al practicilor oculte, controlate de diavol. El va refuza orice compromis cu oricare din aceste practici: spiritism, astrologie, chiromantie, clarviziune, meditatie transcendentala, magie alba sau neagra, vrajitorie, ritualuri sataniste, hipnoza, etc.: Isaia 8, 19-20
Lori Balogh
Deuteronom 18:12, este interesant că Dumnezeu, nu le spune evreilor, să nu comunice cu spiritele morţilor fiindcă morţii nu mai există, ci El le spune că aceste lucruri sunt urâciuni si El le interzice. Dacă morţii nu mai există, Dumnezeu ar motiva simplu: „nu mergeţi la mediumuri căci morţii nu mai există şi astfel oricum nu mai puteţi vorbi cu spiritele lor”, dar El spune altceva în Deuteronomul 18:12-15: „Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta. Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!”
Motivul interzicerii vorbirii cu morţii prin intermediul unor mediumuri, nu este motivată de imposibilitatea de a vorbi cu spiritele celor morţi ci, pentru că practica aceasta, este o cale diferită de a obţine informaţii faţă de calea trasată de Dumnezeu prin profeţi şi prin Sfintele Scripturi. Dumnezeu doreşte ca poporul Său să primească informaţii doar de la El, şi aceasta prin profeţii Lui şi prin Cuvantul Sau nu prin spirite de ghicire sau de la morţi.
Dumnezeu însuşi vorbeşte de „duhurile morţilor” (Levetic 19:31), dacă acestea nu ar exista, Dumnezeu nu ar face referire la ele. Dumnezeu ar declara că această convorbire este doar o păcăleală, dar Dumnezeu în nici un text nu spune aşa ceva. Tocmai de aceea, Saul primul rege al lui Israel, se duce la un medium, o vrăjitoare din oraşul En-Dor, cu siguranţă că dacă nu credea în viaţa după moarte, nu se ducea la ea (1Samuel 28:3-25).
Iar cel ce a scris relatarea cu Saul a spus că vrăjitoarea Nu a chemat un demon, ci a spus că Samuel sa fie chemat.
V.T. nu neagă existenţa ‚spiritelor morţilor’, ci doar condamnă vorbirea cu morţii la care se ajunge prin medii spiritiste, stăpânite de spiritul lui Pyton şi de alţi demoni, care având acces în sheol, comunicau cu morţii. Însă Israelul, ca popor de legământ, trebuia să vorbească şi să comunice doar cu Dumnezeul lui Israel, nu cu alte spirite, fie demonice, sau ale celor morţi (vezi Isaia 8:19,20).
Problema care se ridică este dacă Saul a vorbit cu spiritul lui Samuel, sau cu un demon deghizat în Samuel?
În primul rând dacă suntem sinceri, ambele interpretări ridică probleme, astfel există argumente pro şi contra, cu toate ca nu cred că temelia în credinţa vieţii după moarte constă în această relatare, totuşi o voi analiza în continuare prin prisma argumentelor:
Cei ce susţin că nu există viaţă după moarte, spun că de fapt vorbirea cu morţii e vorbirea cu demonii, deoarece morţii şi spiritele lor nu există. Ei aşa interpretează şi această relatare cu Saul, argumentele lor sunt din context, în v.3 Saul este descris, ca cel ce îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau, se spune: „pe cei ce erau mediumi şi pe spiritişti.” (vezi şi Levetic 19:31, Isaia 19:3, 1Samuel 28:7 n.s.). Apoi relatarea ne spune că „Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim…, nici prin prooroci.”, deci văzând Saul că Yahweh nu-i răspunde el apelează la un medium, el spune: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.”…Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.” Observaţi, Regele Saul uns de Dumnezeu, vrea să afle viitorul prin mijloace interzise şi condamnate de legea lui Dumnezeu.
Având în vedere acest lucru anihiliştii, ne sugerează următoarele întrebări: dacă Dumnezeu nu a dorit să-i comunice nimic lui Saul prin mijlocele Lui, ar permite El unei vrăjitoare să ia legătura cu profetul Samuel? Ar fi acceptat Samuel, omul lui Dumnezeu o convorbire cu Saul printr-o vrăjitoare? Având în vedere că în ultima perioadă de timp Samuel a rupt legătura cu Saul (1Samuel 15:35) ar mai vorbi cu el după moarte?
Răspuns: Dumnezeu le răspunde uneori oamenilor după idolii din inima lor (Ezechiel 14:3,4), şi chiar se foloseşte de demoni pentru a trimite o lucrare de rătăcire (1Împăraţi 22:19-23), astfel nu ar fi ceva imposibil ca Dumnezeu să îngăduie ca Saul să i-a legătura cu Samuel prin acest mijloc necurat, tocmai ca să aibă un motiv în plus să-l dovedeasca pe Saul vinovat (1Cronici 10:13,14).
O altă întrebare ar fi: ar declara Dumnezeul iubirii, „întinaţi” (Levetic 19:31) pe cei ce ar vorbi cu morţii dacă ar exista într-adevăr o reală posibilitate de a vorbi cu cei dragi decedaţi? Ar interzice Dumnezeul iubirii, vorbirea cu morţii dacă ea e posibilă?
Raspuns: Da, deoarece, cei vii trebuie să comunice doar cu Dumnezeu, şi să fie dependenţi doar de El, nu de alte canale de comunicare, ei nu trebuie să afle informaţii de la morţi, nici prin spirite necurate, spirite-ghid, nici măcar prin rugăciuni şi convorbiri directe cu îngerii fideli, ci doar de la Dumnezeu, prin Cuvântul Lui şi prin Spiritul Sfânt (Isaia 8:19,20; Iacob 1:5). Dacă este cineva iubitor de Dumnezeu să interzică vorbirea cu îngerii credincioşi şi drepţi, că nu putem să ne rugăm lor, sau să-i întrebăm pe ei, decât dacă Dumnezeu îi trimite, El vine la noi (1Timotei 2:5; Apocalipsa 22:8,9) cel iubitor care interzice comunicarea cu spiritele morţilor.
Este interesant în această relatare din 1Samuel 28, este descris spiritul lui Samuel, ca o fiinţă care vine din pământ, şi nu din cer, care păstreaza trăsăturile omului Samuel, aceasta este în concordanţă cu învăţătura conform căreia, cei drepţi din V.T. nu mergeau în cer, ci în locuinţa morţilor, în mormânt, în zona mângâierii, în sânul lui Avraam.
Este interesant că spiritul lui Samuel prezice lui Saul cu acurateţe de 100% cum va muri, când şi ce se va întâmpla cu domnia lui şi cu Israelul. Un demon chiar dacă ştia că Saul va muri pedepsit de Dumnezeu, e puţin probabil să fi ştiut planul lui Dumnezeu cu exactitate.
De fapt, textul ce interzice vorbirea cu morţii precizează clar că e de fapt o vorbire cu „duhul unui mort” NU cu „duhuri necurate” (demoni) deghizati în spiritul vreunui mort (Leviticul 20:27). Aceasta ar trebui să dea de gândit celor ce nu cred că există în mod real un spirit după moarte.