Iisus Christos – Sensul vietii
Am fost profund impresionat de subiectul unui film documentar care se ocupa cu viata unui biolog specializat in studiul serpilor. Este vorba de drama pe care acest iubitor de reptile a trait-o intr-una din zilele lui obisnuite de lucru.
In ziua respectiva, omul si-a luat masina si a pornit singur spre tarm. Ajuns acolo, s-a urcat in barca si a vaslit pana la o insula in care cresteau cobre, unii din cei mai veninosi serpi din lume. Desi avea la activ multi ani de experienta, biologul a facut o greseala grava si a fost muscat de o cobra. Din nefericire, omul nu avea la el ser antivenin, iar timpul pe care il avea la dispozitie ca sa ajunga la cea mai apropiata unitate medicala era foarte scurt.
Omul a pornit in fuga spre barca, dar veninul incepea sa-si faca efectul. La inceput, picioarele i-au devenit ca de plumb, apoi nu le-a mai simtit deloc si nu au mai raspuns la comenzi. Cu picioarele paralizate, omul s-a prabusit la pamant. Si totusi, nu a renuntat. S-a tarat pe burta cu ajutorul mainilor, s-a chinuit sa se urce in barca, a vaslit si , in cele din urma, a ajuns la tarm. Masina il astepta, insa omul nu putea merge spre ea. Din nou s-a tarat pana la masina, a ajuns la portiera si, cu un efort supraomenesc, fara ajutorul picioarelor, doar folosindu-se de maini, a reusit sa urce la volan.
Dar cum sa sofeze ? Picioarele ii erau pe deplin paralizate , iar veninul isi continua lucrarea lui ucigatoare, efectele lui avansand spre maini. Atunci omul si-a luat fiecare picior cu mainile inca ascultatoare si le-a asezat pe pedalele de ambreiaj si de acceleratie. A pornit masina si, fara sa schimbe vitezele, a rulat spre cel mai apropiat dispensar. Minutele treceau si perspectiva mortii era tot mai apropiata.
Ajungand la dispensar si neputand cobora din masina, s-a lasat sa cada si, cu ultimele sforatari, cu ultimele picaturi de viata, s-a tarat pana la usa dispensarului. A mai avut putere doar sa bata in usa, apoi s-a prabusit. Cineva din launtru l-a auzi si omul a fost salvat…
Dupa saptamani de terapie intensiva si sedere in spital, biologul s-a intors la viata lui obisnuita.
Ce credeti ca a facut acest om dupa ce s-a vindecat ? Greu de crezut, dar el s-a intors acolo unde vazuse moartea cu ochii, pe insula de trista amintire, la serpii lui veninosi pe care ii iubea. Si aceasta in conditiile in care o a doua muscatura de cobra i-ar fi fost fatala. Organismul lui nu ar mai fi suportat o alta doza de antivenin.
Intotdeauna i-am admirat pe oamenii care se lupta pentru viata. Lupta aceasta face parte din acel “gand al vesniciei” sadit de Creator in fiecare fiinta umana ( Eclesiastul 3,11 ). In acelasi timp, am avut mereu un sentiment ciudat fata de oamenii care lasa garda jos, care renunta la lupta pentru viata. Am perceput aceasta atitudine a unora ca pe o lasitate in fata greutatilor vietii, ca pe un abandon inainte de finalul drumului, inainte de atingerea sensului adevarat al vietii.
Privind la acest om curajos cum se lupta cu secundele si cu moartea care-i patrunsese in sange, mi-am adus aminte de intrebarea pe care o pune apostolul Iacov:
“Caci ce este viata voastra ? Nu sunteti decat un abur care se arata putintel si apoi piere.” ( Iacov 4, 14 up. )
A fost suficienta o singura clipa de neatentie si totul se putea prabusi definitiv: grija parintilor de a-l creste, eforturile lor pentru a-l educa, munca lui de o viata, planurile de viitor…Totul s-ar fi pierdut in neant.
Ce e viata ? Iata o intrebare la care filozofii, biologii, juristii si medicii inca nu au gasit un raspuns multumitor. Exista insa o intrebare mult mai importanta decat acesta: Care e sensul vietii ?
Daca nu am ajuns sa dam o definitie multumitoare vietii, nu am pierdut mare lucru. Daca insa nu am gasit sensul vietii, atunci am pierdut totul. Definitiv !
Ce este viata pentru omul care nu i-a gasit inca sensul ? Se poate vedea pe orice piatra de mormant:-o simpla linie intre doua date: cea a nasterii si cea a mortii. Adica un mare MINUS.
A fost un om bogat ? In fata mortii, bogatia nu-l ajuta cu nimic. Vechii egipteni puneau in camerele mortuare ale faraonilor decedati o multime de lucruri: mobilier, vase, hrana, podoabe, leacuri, imbracaminte etc., sperand sa-i foloseasca acestuia pe taramul de dincolo. La ce folos ? Nicolae Iorga spunea ca cea mai mare tragedie este ca la moarte, omul pleaca fara sa se poata lua nici macar pe sine. Dovada ? Piramidele egiptene pradate de hoti sau scotocite de arheologi. Dar si “piramidele” moderne ale bogatilor acestui veac, cu sicrie prevazute cu aer conditionat si cavouri supraetajate prevazute cu lift si iluminat electric. Morminte “varuite”, monumente funerare impunatoare, mausolee impresionante, dar viata unde e ? O simpla linie…Un mare minus…
A fost un om instruit ? Este ceva de dorit ca omul sa se instruiasca, dar daca acest om nu si-a gasit sensul existentei sale, viata tot o linie este , caci Biblia spune: “In locuinta mortilor in care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune.” ( Eclesiastul 9, 10 up. )
A fost un om cu multe realizari ? Fara aflarea sensului adevarat al vietii, toate realizarile omului sunt doar o simpla linie pe piatra funerara. Un mare minus !
Oare acesta sa fie planul lui Dumnezeu cu noi, creaturile Sale ? Sa ne nastem, sa traim o viata scurta de 70-80 de ani, zbatandu-ne sa supravietuim intr-o lume ca o jungla, pentru ca apoi sa ni se poticneasca picioarele de pragul unui mormant ? Nu este aceasta supremul absurd ?
Daca ar fi asa, daca la aceasta viata ”scurta si plina de necazuri” ( Iov 14, 1-2 ) s-ar reduce intregul plan divin pentru noi, atunci de ce mai exista biserica ? De ce sa mai citim Biblia ? De ce sa ne mai cladim caractere nobile ? Daca tot ne stingem ca o scanteie efemera , ce rost mai are sa luptam pentru viata ?
Din nefericire, cei mai multi oameni traiesc intr-o permanenta lipsa de sens al vietii. Filozofia lor de viata este una singura :
“Sa mancam si sa bem, caci maine vom muri” ( Isaia 22,13 ) Si: “Dupa mine, potopul !”
Am remarcat intotdeauna cu placere ca Biblia, atunci cand vorbeste de moartea unui om credincios, foloseste operatia de adunare, nu de scadere, asa cum ni s-ar parea a fi logic. Despre patriarhul Iacov, de exemplu, sta scris ca la moarte a fost “adaugat la poporul sau” ( Geneza 49, 33 ). Nu ar fi fost normal sa scrie despre el ca a fost “scazut din poporul sau” ? Moartea lui nu a insemnat o pierdere ? Un minus ?
Iata ca Biblia priveste cu totul altfel moartea celor care si-au gasit sensul vietii: ca pe un mare PLUS.
A fost un om sarac sau bogat, instruit sau neinvatat, cu multe sau cu putine realizari? Daca si-a gasit sensul adevarat al vietii, pe piatra lui de mormant , intre data nasterii si cea a mortii ar trebui sa scrie un mare plus.
Ce am face noi, oamenii, daca nu am avea la indemana Cuvantul lui Dumnezeu care sa dea cortina la o parte si sa ne descopere sensul adevarat al vietii ?
“Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde .” (Ieremia 29,11 )
Cat de incurajator este gandul ca Dumnezeul nostru are pentru noi planuri care trec dincolo de pragul mormantului: “un viitor si o nadejde”. De ce si una si cealalta ? Nu ajunge doar viitorul ? Nu, nu ajunge ! Caci orice viitor, oricat ar fi de luminos, intr-o zi va deveni prezent. Iar cand acest lucru se va intampla, avem nevoie sa speram intr-un alt viitor si mai maret, fagaduit de Tatal ceresc. Si asa, viata vesnica promisa va fi o spirala din ce in ce mai cuprinzatoare si indreptata in sus, spre idealuri inalte. Aceasta asociere dintre viitor si speranta este garantia ca in vesnicie nu va exista monotonie, nimeni nu se va plafona, nimeni nu se va opri din procesul fara de sfarsit al cresterii spirituale si intelectuale.
De unde putem cunoaste noi, fiinte limitate si muritoare, adancimile gandurilor lui Dumnezeu? Nu am avea nicio sansa sa cunoastem gandurile Lui, daca El nu ar fi facut ca Gandul Sau sa devina Cuvant, iar Cuvantul sa devina Trup:
“Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” Ioan 1, 14
Venirea lui Iisus Christos- Cuvantul lui Dumnezeu- in lumea noastra mica si intunecata, a rupt cercul vicios al existentei noastre efemere: nastere-viata-moarte, transformand existenta noastra intr-o spirala infinita: nastere-viata-nastere din nou- viata- iarasi viata-mereu viata- viata vesnica…
“Eu am venit ca oile sa aiba viata si s-o aiba din belsug” ( Ioan 10, 10 up. )- este asigurarea pe care Iisus ne-o garanteaza pecetluind-o cu propriul Sau sange.
Iata de ce Iisus Christos este singurul sens adevarat al vietii.
“Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul, n-are viata.” ( 1 Ioan 5,12 )
Biblia abunda de exemple de oameni care si-au regasit sensul vietii in momentul in care L-au intalnit pe Iisus. Unul din ei este si marele apostol Pavel.
Am intalnit crestini care se ingrozesc la gandul ca, intr-o zi, vor trebui sa moara. In mintea lor nu incape aceasta perspectiva si ocolesc cu indarjire acest subiect, pana acolo incat refuza sa cante acele strofe din cantarile crestine in care se aminteste de moarte. La ce le foloseste insa acest refuz al ideii de moarte ? Probabil ca acesti crestini inca nu au gasit sensul adevarat al vietii, inca nu l-au gasit si primit pe Iisus Christos-Izvorul vietii.
Aminteam de apostolul Pavel ca a fost unul din fericitii oameni care si-au gasit sensul vietii. Sa ascultam ce afirma un astfel de om si sa ne minunam:
“Caci pentru mine a trai este Christos, iar a muri este un castig.” ( Filipeni 1,21 )
Nu credeti ca un om care poate spune cu seninatate aceste lucruri este un om fericit ? Un om care poate privi cu aceeasi seninatate atat viata cat si moartea este un om care s-a regasit pe sine, care L-a regasit pe Dumnezeu si, prin urmare, si-a regasit adevaratul sens al vietii. Lui Pavel ii era totuna daca ar fi trait in continuare, sau daca ar fi trebuit sa-si incheie viata. “Sunt strans din doua parti”- scrie el filipenilor (1,23 )
Pe de o parte ar fi dorit sa mai traiasca, pentru a sluji biserica; pe de alta parte, ar fi dorit sa moara, pentru ca clipa reintalnirii cu Domnul si Mantuitorul sau sa fie mai aproape. Aceasta era dilema lui Pavel si aceasta este dilema oricarui om care si-a gasit sensul vietii in Christos.
Filozofiile omenesti si religiile pagane privesc fie viata, fie moartea ca pe o durere. Singur crestinismul il elibereaza pe om de astfel de temeri, dand un sens pozitiv atat vietii, cat si mortii.
Candva, capul sudic al Africii se numea Cabo Tormentoso ( Capul Torturilor ). Corabierii isi imaginau ca cei care indrazneau sa navigheze mai departe, vor fi victime sigure ale oceanului. Vasco da Gama a indraznit sa treaca dincolo de acest cap, a ocolit Africa si a descoperit drumul Indiilor. Cand s-a intors din India cu corabia plina de mirodenii, el a redenumit capul sudic al Africii-Capul Bunei Sperante.
Pana la invierea lui Iisus, moartea era privita ca un taram al disperarii, al groazei. Iisus cel inviat a transformat acest taram intr-unul al sperantei invierii.
Ce vrea sa spuna Pavel cand afirma cu atata siguranta: “Caci pentru mine a trai este Christos, iar a muri este un castig” ? Iata cateva mesaje ascunse in aceste cateva cuvinte:
1. Caci pentru mine rostul vietii este cunoasterea lui Christos.
Pentru multi dintre semenii nostri rostul vietii se rezuma la perpetuarea speciei si la implinirea unor nevoi primare ale fiintei umane: hrana, adapostul si imbracamintea. Daca acesta ar fi rostul existentei noastre, in ce ne deosebim de animalul care urmareste si el acelasi lucru ?
Pentru altii, rostul vietii consta in cautarea placerii, in toate formele si nuantele posibile. Este si acesta un mod de a intelege viata, insa este un mod egoist de a o trai. Si apoi, pe masura ce imbatraneste, omul constata ca placerile i se imputineaza, dispar incetul cu incetul. Si atunci ne intrebam: cum poate fi rostul vietii ceva care dispare treptat, pe masura ce ne apropiem de pragul mormantului ?
Pentru alti semeni ai nostri rostul existentei inseamna goana dupa putere. Unii o au pentru un timp, insa si puterea se pierde, iar atunci cand ti se pare ca o ai, este atat de relativa si nesigura ! Priviti la marii dictatori ai lumii ( Hitler, Stalin, Franco etc.) ! Ce s-a ales de setea lor de putere ?
Alti oameni isi gasesc rostul vietii in goana dupa bogatiile pamantesti. Cand le au, vor mai mult si tot mai mult, caci bogatiile nu satura. Suzetele de aur pentru bebelusi , zgardele incrustate cu diamante pentru catelusi, zecile de milioane de dolari lasate mostenire animalelor de companie si multe alte excentricitati mondene vor fi probe la dosar in ziua cea mare a judecatii finale.
Nu, rostul vietii nu sta nici in perpetuarea speciei, nici in satisfacerea nevoilor firesti ale existentei, nici in putere, nici in bogatie sau placerile de o clipa ale pacatului. Rostul primordial al vietii este altul:
“Sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui si sa ma fac asemenea cu moartea Lui, ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti.” ( Filipeni 3, 10 )
“Si viata vesnica este acesta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu.” ( Ioan 17, 3 )
2. Caci pentru mine bucuria vietii este partasia cu Christos
Viata ne ofera o paleta intreaga de bucurii, in ciuda viziunii pesimiste a unora. Ne este dat sa avem parte de unele bucurii materiale, de altele sufletesti, iar altele sunt de natura spirituala.
Bucuriile materiale sunt cele mai efemere. Cauza ? Lucrurile materiale sunt ele insele trecatore, iar obisnuinta face ca bucuria produsa de posedarea lor sa dispara treptat.
Bucuriile sufletesti sunt mai puternice si mai dainuitoare decat primele, dar si ele trec. Datorita pacatului, suferintei si rautatii oamenilor, aceste bucurii sunt rare si urmate de tristeti.
Bucuriile spirituale sunt superioare primelor doua amintite. Am fost creati in asa fel incat sa nu ne putem gasi adevarata menire si implinire decat in cadrul unei relatii de iubire cu Creatorul nostru. Fiecare fiinta umana se naste in sufletul sau cu un mare gol sufletesc in forma de Dumnezeu. Din nefericire, oamenii incerca sa umple acest gol cu surogate. Pentru un timp, poate functioneaza, dar cu siguranta ca vine un moment al adevarului in care cel care a stat cu spatele la Dumnezeu isi vede imensa goliciune si saracie spirituala.
Spunea psalmistul:“Eu zic Domnului: Tu esti Domnul meu.Tu esti singura mea fericire.”(Ps.16,2)
Oare David era un fanatic religios ? Nu gasea el si alte bucurii in aceasta viata ? Desigur ! El insa descoperise in Dumnezeul sau izvorul oricaror bucurii si fericiri. Daca doresti apa curata, de ce sa o cumperi cu portia pe bani grei, cand izvorul iti sta la dispozitie ?
3. Caci pentru mine secretul vietii este legatura cu Christos.
De sase milenii omenirea cauta secretul nemuririi. Undeva in SUA, exista o firma care, contra unei sume uriase , ii congeleaza pe cei care vor sa fie nemuritori. Cilindri uriasi sunt pusi la dispozitia celor care se lasa congelati pana ce omenirea va fi gasit secretul nemuririi.Altii, mai putin bogati, care nu-si pot permite sa-si congeleze intregul trup, isi lasa doar capul sa le fie congelat.
Bietii oameni ! Secretul nemuririi e la indemana tuturor:
“Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai . Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata.” (Ioan 11, 25-26 )
4. Caci pentru mine finalul vietii este intalnirea cu Christos.
Expresia “loc de veci “ este total incorecta din punct de vedere biblic. Mormantul nu este un loc de veci ! Este un loc tempoarar. Chiar si pentru cei necredinciosi. Pentru ca de inviere vor avea parte si credinciosii si necredinciosii. Ceea ce-i va deosebi pe unii de altii este calitatea invierii de care vor avea parte: prima inviere- a celor drepti, spre viata vesnica si a doua inviere- a celor nedrepti, spre moarte vesnica.
Pentru omul care cunoaste Izvorul vietii, finalul nu este altceva decat un pas, o clipa pana la fericita intalnire.
5. Caci pentru mine modelul de viata este viata lui Christos.
Oamenilor le place sa aiba modele. De obicei acestea sunt alese dintre starurile de cinema, vedetele TV, cele sportive, sau cantareti celebri. Exista insa o lege a psihicului, subliniata chiar de Mantuitorul: “Ucenicul nu poate fi mai mare decat stapanul sau .” Prin urmare, nimeni nu poate spera sa fie mai presus de modelul de viata ales. Alegi o tinta joasa, neinsemnata va fi si realizarea.
Doar cel care-L alege pe Christos ca model poate spera mult de la viata. El poate tinti chiar desavarsirea.
Un soldat evreu a avut ocazia, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, sa participle la un serviciu divin crestin. In timpul acestuia, el a auzit de mai multe ori amintindu-se Numele lui Christos, fapt ce l-a contrariat. Intalnindu-se cu rabinul sau, soldatul l-a intrebat:
“Ce diferenta exista intre Mesia pe care Il asteapta evreii si Mesia pe care Il au crestinii ? “
Rabinul i-a raspuns:
“ Iata diferenta: Mesia evreilor trebuie sa vina, iar Mesia crestinilor a venit deja.”
Dupa un moment de gandire, soldatul a continuat:
“Rabi, dar cand va veni Mesia evreilor, ce va putea face El mai mult decat Christos ?”
Da, Christos nu va putea fi depasit de nimeni. Imaginatia cea mai bogata nu poate concepe o viata mai frumoasa si mai morala ca a Lui. De aceea Blaise Pascal spunea:
“Iisus Christos este centrul si temelia tuturor lucrurilor. Cine nu-L cunoaste pe El, nu cunoaste nimic despre sine si despre lume.”
Concluzii: Viata fara Christos este o simpla linie intre doua date de pe piatra de mormant. Adica un mare minus. Dar aceeasi viata consacrata Lui si plina de prezenta Sa devine un castig pe toate planurile. Adica un mare plus. Un astfel de om a castigat si viata acesta trecatoare, caci a trait-o frumos, la superlativ, impreuna cu Mantuitorul, dar a castigat si viata cea vesnica- o viata imbelsugata cat viata lui Dumnezeu.
Alegerea este a noastra. Harul este inca deschis si putem face alegerea cea buna. Maine , poate fi prea tarziu…
Lori Balogh
