Imi ridic ochii spre munti – Psalmul 121
( click pe titlu pentru descrcarea fisierului pps )
Oare cum ar arata lumea noastra fara munti ? Cu siguranta ca ea ar fi mult mai saraca, mult mai monotona…
M-am intrebat adesea ce ii face pe oameni ( intre ei numarandu-ma si eu ) sa faca uneori eforturi supraomenesti pentru a urca un munte sau altul. Raspunsul poate fi acelasi cu cel dat de un alpinist celebru care, intrebat de ce urca pe cele mai inalte stanci, riscandu-si viata, a raspuns : “Pentru ca exista”.
As adauga la raspunsul lui inca un amanunt: “Pentru ca si eu exist.” Nu pot concepe viata fara eforturile de a ajunge mai sus, de a progresa intr-un domeniu sau altul, fara a trece “dincolo de pustie” , dincolo de barierele pe care ni le punem noi insine, dincolo de orizont.
Dupa ce primii nostri parinti au iesit din mainile Creatorului, li s-a dat o prima porunca: “Cresteti!” ( Geneza 1, 28 pp ). Este o invitatie la progres, la lupta impotriva comoditatii si mediocritatii, o ilustrare a planurilor lui Dumnezeu cu noi.
Solomon ( pe vremea cand inca nu-si pierduse intelepciunea ) afirma cu convingere: “Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri. Iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor .” ( Eclesiastul 1, 13 )
Bine, dar de ce sa urcam muntii ? De ce sa riscam, de ce sa transpiram si sa facem dupa aceea o saptamana intreaga febra musculara? De ce sa nu alegem comoditatea unui sezlong la umbra unei salcii de pe marginea lacului ?
Iata de ce: – Pentru ca muntele ne invata sa ne educam vointa
– Pentru ca de sus, de pe piscurile inalte, lucrurile se vad sub o alta perspectiva
– Pentru ca acolo glasurile lumii se estompeaza si poti cunoaste adevarata liniste
– Pentru ca muntii, ca dealtfel intreaga natura, ne apropie mai mult de Creator
– Si, insfarsit, pentru ca pe munti intalnesti oameni deosebiti.
Ar fi inca multe de spus legat de acest subiect, insa ma voi rezuma la versurile poetului:
“Cand inaltimile te cheama, de ce te pierzi in vai adanci ?
De ce ascunzi in tine saltul cuceritorilor de stanci ?”
Chiar asa… De ce ?
