Alergare … fara bagaje !

Alergare fara …bagaje

 

Uneori bagajele cu care plecam in calatorie sunt nedorite si chiar interzise. Daca vrei sa calatoresti cu avionul, trebuie sa fii foarte atent ca nu cumva anumite obiecte interzise sa se afle printre lucrurile pe care le-ai pus in valiza. Daca vrei sa iei un taxi, trebuie sa te gandesti daca nu cumva bagajele tale sunt prea mari si nu vor incapea in portbagaj.

Exista si un altfel de “bagaje,” complet nedorite. In 1969, la incheierea misiunii lui Apollo 11, cei trei astronauti aflati in capsula ce amerizase in apele Oc. Pacific, au intrat intr-o carantina severa, timp de mai multe zile. Ei nu si-au putut vedea familia, nici n-au putut sa intre in contact direct cu alti oameni, pana ce nu s-a dovedit ca ei nu sunt contaminati cu eventuale microorganisme necunoscute aduse din cosmos. Timp de 16 zile, cei trei astronauti au fost dezinfectati cu cele mai puternice materiale dezinfectante si doar dupa ce s-a constatat ca sunt sterili din acest punct de vedere, au avut permisiunea sa-si vada familiile si prietenii.

In diferitele nostre deplasari si calatorii, bagajele ne pot fi de mare folos, dar ne pot fi si o mare piedica in inaintare.

Daca in drumurile nostre pamantesti trebuie sa fim foarte atenti cu ce bagaje plecam la drum, oare in calatoria noastra spre caminul ceresc sa fim mai putin rigurosi cu privire la ceea ce luam cu noi ? Ar fi neintelept din partea noastra.

Va propun sa ne oprim pentru cateva clipe la cele scrise de apostolul Pavel in Evrei 12, 1:

“Si noi, fiinda suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.”

“Un nor asa de mare de martori” Cine sa fie acestia ? In niciun caz nu e vorba de cei care isi atribuie acest titlu, afisandu-l cu agresivitate ori de cate ori  se iveste ocazia. Si aceasta pentru simplul motiv ca pe vremea lui Pavel ei inca nu aparusera pe scena crestinismului. Primele invataturi eretice care negau Trinitatea  au aparut in secolul al doilea sub denumirea de monarhianism, pentru ca in secolul al 16-lea sa imbrace o noua forma sub titlul de unitarianism.

“Martorii” la care se refera Pavel in acest verset sunt aceia pe care i-a amintit deja in capitolul anterior: acei oameni ai credintei care au fost martori in fata lumii si a universului ca Legea lui Dumnezeu poate fi tinuta, ca prin credinta pot fi realizate lucruri marete  si ca, in final, in lupta dintre bine si rau, Dumnezeu se va dovedi ca a avut dreptate. Acesti martori, pentru ca I-au fost credinciosi lui Dumnezeu si I-au onorat Numele, vor fi si ei onorati la sfarsitul timpului cu o rasplata vesnica.

Din “norul cel mare de martori” mai fac parte si miliardele de ingeri si fiinte nacazute in pacat, care privesc cu interes spre planeta noastra, unde noi suntem actorii ultimului act al dramei pacatului.

Alergarea care ne sta inainte” Pavel foloseste un termen interesant atunci cand se refera la lupta crestinului: “alergare”.

De ce un om care doreste mantuirea trebuie sa alerge pe cale ? De ce nu merge la pas ? De ce atata graba ?

Intr-unul din eseurile sale, Matei Calinescu face o suita de afirmatii interesante cu privire la graba:

“Cine se grabeste, se grabeste sa moara. Cine moare, aduce moartea in lume. Si cine aduce moartea in lume, face un mare pacat.”

Concluzia logica este ca cel care se grabeste savarseste un mare pacat. Daca aplicam aceasta judecata omeneasca la afirmatia lui Pavel, ajungem la o dilema: alergarea crestinului ( care este prin definitie o graba ) este un pacat ?

Probabil ca cheia dilemei se afla in motivele si scopurile urmarite. Daca un crestin “alearga” spre cer din motive egoiste, din interes sau de teama pedepsei, atunci graba lui poate fi considerata un pacat in fata cerului. Daca el insa alearga dupa valorile vesnice din motive curate, altruiste, graba lui nu numai ca nu e pacat, este chiar o virtute.

De ce alearga crestinul ? Sunt mai multe motive:

1. Scurtimea vietii. Pe cei mai multi dintre noi Evanghelia ne-a gasit la o anumita varsta, dupa ce am irosit o parte din viata ( mai mare sau mai mica ) departe de Dumnezeu. Timpul care ne-a mai ramas de trait este atat de scurt incat trebuie sa “alergam” , sa rascumparam multimea anilor irositi in in mocirla pacatului.

2. Alergam pentru ca fugim de moarte. Pe masura ce Il cunoastem pe Christos si pe masura ce privim la noi insine, devenim tot mai constienti de “groapa”  pacatului din care ne-a scos El. De abia tarziu realizam in ce primejdii de moarte ne-am aflat atunci cand eram cu spatele la Dumnezeu.

3. Alergam deoarece avem in fata o perspectiva atat de luminoasa:  o vesnicie langa Domnul Iisus. De abia asteptam sa ajungem la linia de sosire, pentru ca apoi sa ne putem bucura de odihna ce ne-a fost pregatita.

Da, asa ar trebui sa fie: sa alergam cu staruinta pe calea mantuirii, nu doar cate o data, ocazional, ci zi de zi, clipa de clipa. Dar cati dintre crestini mai alearga ? Cati dintre noi ne-am incetinit pasul, oprindu-ne vrajiti in fata “jucariilor” acestei lumi ? Cati dintre noi nu alergam deja in sens invers, spre Egiptul pacatului si al bucuriilor de o clipa ?

“Sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne

Daca e adevarat ca avem o cale de strabatut pana la rasplata finala, daca e adevarat ca aceasta cale trebuie strabatuta grabindu-ne ( “alergare” ), la fel de adevarat este ca pe aceasta cale vrajmasul sufletelor noastre a asezat o multime de curse , piedici si greutati, pentru a ne impiedica sa ajungem la tinta.

Sa observam ca apostolul foloseste doi termeni diferiti pentru a descrie lucrarea lui Satana: “piedici” si “pacat”. Nu era suficient ca Pavel sa scrie: “Sa dam la o parte orice pacat”?

Intelegem din aceasta observatie ca piedicile si pacatele sunt obstacole diferite de care se foloseste Satana pentru a ne ingreuna inaintarea, sau chiar a ne opri din alergarea noastra.

1. “Piedicile”  pot fi uneori nevinovate, nepacatoase prin natura lor, insa efectul lor poate fi distrugator. Iata cateva exemple de piedici pe calea mantuirii:

O boala sau o infirmitate survenita in viata unui crestin, nu datorita calcarii exprese a unor legi ale sanatatii, ci datorita faptului ca traim cu totii intr-un context general pacatos, in care suntem nevoiti sa suportam consecintele acestuia.  Poate fi boala sau infirmitatea o piedica pentru un crestin ce vrea sa inainteze pe calea mantuirii ? Desigur ! Insa nu pentru toti. In timp ce pe unii boala si infirmitatea ii apropie de Dumnezeu, altora, aceeasi boala sau infirmitate le modifica psihicul si chiar caracterul. Multi bolnavi sau oameni cu anumite dezabilitati isi schimba comportamentul, devenind irascibili, introvertiti, nemultumiti, pretentiosi, dificili pentru cei din jurul lor.

Iata cum o boala sau o infirmitate pot fi  piedici serioase, ingreunand, in cazul in care el nu cere ajutor divin, alergarea unui crestin ce cauta mantuirea.  La  inceputul lucrarii sale de apostolat, Pavel vedea in boala si infirmitatea sa o piedica serioasa  in lucrarea pe care o avea de facut. Apoi, dupa ce I-a predat lui Dumnezeu rezolvarea acestei piedici, el si-a schimbat optica: el vedea in infirmitatea sa o piedica, nu in privinta mantuirii, ci in calea pacatului mandriei care ii dadea tarcoale ( vezi 2 Corinteni 12, 7-10 ).

– O casatorie in afara criteriilor biblice, cu o persoana care nu impartaseste aceeasi nadejde si credinta. Este o piedica pe care un om o aseaza voluntar pe calea propriei mantuiri pentru tot restul vietii. Cat de obositoare va fi “alergarea” pe calea credintei , fiind mereu impiedicat de tovarasul de viata care nu te intelege, nu simte cu tine, nu se roaga cu tine si are cu totul alte valori  si idealuri.

Indemnul apostolului Pavel din 2 Corinteni 6, 14-15 vizeaza tocmai aceasta piedica posibila in viata unui crestin ce alearga pe calea mantuirii:

“Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege ? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul ? Ce intelegere poate fi intre Christos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios ?”

– O ocupatie in care esti mereu impins de imprejurari sau colegii de munca sa faci compromisuri pe care constiinta ta nu le aproba. Sau o ocupatie buna, cinstita, dar care iti rapeste tot timpul liber, impiedicandu-te sa ai acea comuniune cu Dumnezeu, cu familia sau biserica de care ai avea nevoie.

– Televizorul si internetul pot fi piedici redutabile pentru “alergarea “ crestinului. Am afirmat ca ele “pot fi “ , nu ca “ele sunt” piedici redutabile pentru un crestin, deoarece ele, in esenta lor, nu sunt nici bune , nici rele. Depinde de felul in care le folosim si in functie de acest lucru ele pot fi o mare binecuvantare, sau un mare blestem.

Daca am tine cont de cateva criterii simple atunci cand selectam un program TV sau un site pe internet, am fi feriti de multe neplaceri si compromisuri nedorite:

– Daca nu pot sa ma rog pentru calauzirea lui Dumnezeu in timpul unui anumit program, atunci e de preferat ca butonul sa fie pe pozitia inchis.

– Daca dupa un program nu pot nici sa ma rog, nici sa studiez Biblia, atunci e de preferat ca butonul sa fie pe pozitia inchis.

– Daca un program nu ma ajuta sa cresc in cunoasterea binelui, in schimb imi accelereaza cresterea in cunoasterea raului, atunci e de preferat ca butonul sa fie pe pozitia inchis.

– Daca nu pot relata in fata bisericii ceea ce urmaresc intr-o anumita emisiune, atunci e de preferat ca butonul sa fie pe pozitia inchis.

– Daca un program nu e recomandat copiilor, atunci e de preferat ca butonul sa fie pe pozitia inchis si pentru copiii lui Dumnezeu.

Si daca cineva stie ca e prea slab pentru a zice NU ! tentatiilor oferite de Tv si internet, atunci trebuie luate masuri radicale :

“Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine, caci este de folos sa piara unul din madularele tale, decat sa-ti fie aruncat tot trupul in gheena”  ( Matei 5, 29 )

Desigur, Mantuitorul vorbeste metaforic , caci nu ne imaginam ca se pacatuieste doar cu ochiul drept, in timp ce ochiul stang ramane curat. Ce sa mai spunem de imaginatie ( ochii mintii si ai inimii ) ? De fapt Iisus vrea sa ne invete ca in fata pacatului trebuie luate masuri radicale, uneori cu mari sacrificii.

Nu este mai firesc sa lepadam sursa ispitei ( anumite programe sau site-uri ) , decat sa renuntam la un madular creat de Dumnezeu pentru a fi o binecuvantare ?

– Moda – cel mai eficient mijloc de depersonalizare a oamenilor- ii poate impidica pe multi crestini in alergarea lor spre cer. Un crestin( a ) care sta in fata oglinzii mai mult decat trebuie nu mai alearga, iar o toaleta prea pretentioasa te poate impiedica sa inaintezi . Simplitatea, modestia, insotite totusi de bunul gust in imbracaminte, sunt “rara avis” in zilele noastre.

Enumerarea piedicilor ar putea continua … Practic orice lucru sau actiune a noastra , care depaseste o numita limita, impiedicandu-ne sa avem o legatura vie cu Dumnezeu si cu Cuvantul Sau, si care ne impiedica sa ne implicam activ in lucrarea Lui, poate fi o piedica in alergarea noastra.

2. “Pacatul “ este cel de-al doilea element pe care Satana il aseaza in calea noastra pentru a ne impiedica sa ajungem la tinta.

Care din cele doua elemente amintite: “piedicile” sau “pacatul”, reprezinta un obstacol mai primejdios pentru noi ? Evident, pacatul.

Piedicile ne pot ingreuna alergarea, poti cadea din cauza lor, te poti rani… Dar apoi te poti ridica si iti poti continua alergarea. Piedicile te obosesc inainte de vreme si te pot aduce in situatia de a abandona lupta inainte de a ajunge la linia de sosire. Nu e indiferent daca alergi pe distanta de 100 m liber sau 100 m garduri.

Piedicile iti pot ingreuna alergarea, pacatul insa te paralizeaza. Pavel foloseste o imagine plastica , sugerandu-ne scena in care un sarpe isi infasoara incet- incet victima, sugrumand-o. Este modul de a vana al serpilor constrictori ( piton, anaconda, boa ), care ucid nu prin muscaturi veninoase, ci prin sugrumare.

Aceasta este tactica pacatului: ne infasoara pe nesimtite, reducandu-ne treptat libertatea de miscare, pana ce, in final, ne rupe total de Dumnezeu – sursa vietii.

Concluzii

Cine nu doreste mantuirea ? Daca o dorim insa cu toata inima, e foarte important pentru noi sa identificam acele piedici care stau in calea ei. Totodata ar fi bine sa ne verificam din timp in timp “bagajele” cu care calatorim spre cer. Nu cumva s-a strecurat in ele vreun pacat cunoscut si neparasit ?

Chiar daca in aceasta viata am reusi sa ascundem de ochii celor din jur un anumit pacat, viciu, slabiciune sau defect de caracter, la “linia de sosire” se va face cu siguranta o verificare severa. Vorbind despre slava si frumusetea Noului Ierusalim, cartea Apocalipsei ne avertizeaza fara echivoc: “Nimic intinat nu va intra in ea” ( cetatea Noul Ierusalim , Apocalipsa 21, 27 ).

Si este numai drept din partea lui Dumnezeu sa procedeze astfel. Va puteti imagina viata vesnica alaturi de un mincinos ? Numai unul. Dar alaturi de un hot ? Ar mai exista armonie deplina in Imparatia cerului daca un singur barfitor ar ajunge acolo ? Numai unul singur !

Va puteti  imagina pe strazile de aur ale Noului Ierusalim o cearta sau o bataie intre doi crestini mantuiti ? Va puteti imagina pe un crestin mantuit spunand un banc deochiat in prezenta ingerilor ? Dar niste vorbe de ocara rostite sub pomul vietii ?

Eu nu-mi pot imagina asemenea scene caci Dumnezeu este sfant si numai oameni sfinti vor locui in prezenta Lui.

“Un defect cultivat, in loc sa fie biruit, il face pe om nedesavarsit si inchide pentru el poarta cetatii sfinte. Acela care intra in ceruri trebuie sa aiba un caracter fara pata sau zbarcitura sau altceva de felul acesta. Nimic din ceea ce intina nu poate intra vreodata acolo. In toata multimea celor mantuiti  nu va fi niciun defect.” Youth Instructor, 17 ianuarie 1901

De aceea, “fiinda suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.”( Evrei 12,1 )

Lori Balogh


This entry was posted in Lupta credintei. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.