“Maniati-va si nu pacatuiti !”
– Este permisa indignarea ? –
Va propun un exercitiu de imaginatie : sa “dezgropam” dosarul vietii celui mai mare apostol al crestinatatii – apostolul Pavel – si , cercetatandu-i scrierile, sa putem aprecia obiectiv viata si lucrarea sa.
Cineva ar putea obiecta: Cine suntem noi ca sa ne permitem acest lucru ? Daca Biblia ne invata:”Nu judecati ca sa nu fiti judecati !” ( Matei 7,1 ), cum indraznim noi sa-l judecam pe cel mai eficient apostol al crestinatatii ?
Desigur, nu avem ( inca ! ) autoritatea si competenta de a judeca pe cineva. Doar Dumnezeu are dreptul sa condamne sau sa achite pe cineva , tinand cont ca El are toate datele necesare, cunoscand inima omului, intentiile, motivatiile, gandurile lui ascunse si scopurile pe care le urmareste. Insa si noua oamenilor ni s-a dat dreptul la un anumit fel de “judecata”. Pentru a nu confunda termenii, sa numim aceasta “judecata” ca fiind apreciere.
Zilnic si inconstient de cele mai multe ori, ii apreciem pe cei din jurul nostru in functie de cuvintele, gesturile, faptele si mimica lor, dar si dupa influenta pe care o lasa in urma. Dupa ce cantarim datele pe care le avem ( doar cele vizibile, exterioare, care sunt putine la numar ! ), rostim anumite aprecieri, pozitive sau negative, despre o anumita persoana. Asadar, a aprecia viata cuiva nu inseamna a-l judeca in sensul in care doar Dumnezeu are dreptul si competenta de a o face.
Revenind la exercitiul de imaginatie, sa ne inchipuim ca ne aflam intr-un complet de judecata in care “inculpatul” este chiar marele apostol. Procurorul a pregatit un rechizitoriu bogat in care prezinta capetele de acuzare, care, citite telegrafic , ar putea cuprinde urmatoarele idei:
1) Apostolul Pavel a avut neintelegeri destul de serioase cu unii din colaboratorii sai. Un exemplu elocvent este cel legat de relatia lui cu Barnaba. Pasajul biblic din Faptele Apostolilor 15, 36-40 subliniaza ideea ca “neintelegerea aceasta a fost destul de mare” ( legat de prezenta tanarului Marcu alaturi de ei in viitoarea calatorie misionara), astfel incat Pavel si Barnaba se despart.
Este permis ca in lumea crestina si la nivel atat de inalt sa existe neintelegeri ? Este permis ca ele sa duca la despartiri radicale, cand Biblia ne asigura ca numele celor 12 apostoli vor fi scrise pe cele 12 temelii ale Noului Ierusalim ? Nu este acesta un motiv ca marele apostol sa fie mustrat ?
2) In introducera Epistolei catre Galateni, Pavel rosteste o “anatema”:
“Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o alta Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema !” ( Galateni 1, 8 )
Termenul “anatema” este de origine greaca , insemnand “dat spre nimicire”, “blestemat”. Are voie un crestin sa blesteme ? Nu ne-a invatat Mantuitorul sa binecuvantam pe cei ce ne bleastama ? Nu ne invata chiar Pavel: “Binecuvantati si nu blestemati !” ( Romani 12, 14 ) ?
3 ) Pasajul biblic din Faptele Apostolilor 14, 11-14 , relatand despre cele petrecute in cetatea Listra, in care Pavel si Barnaba erau pe punctul de a fi idolatrizati de multime, ne spune ca cei doi, vazand ca multimea se pregatea sa le aduca jertfe, “si-au rupt hainele” ( vers. 14 ).
Ce ati spune daca unul din conducatorii bisericii , cu mare influenta si stimat de toti, si-ar rupe hainele in fata bisericii atunci cand ceva nu merge conform dorintelor si planurilor lui? Nu vi -ar parea un gest necugetat? Un gest care arata ca nu mai exista autocontrol…
4 ) In Epistola care credinciosii din Corint, Pavel afirma: “De vreme ce multi se lauda dupa firea pamanteasca, ma voi lauda si eu.” ( 2 Corinteni 11, 18 )
Ce sa intelegem de aici ? Pavel, marele apostol, se lauda “dupa firea pamanteasca” . Nu este el vrednic de mustrare, cand Biblia ne invata clar: ”Asa vorbeste Domnul: “Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui , bogatul sa nu se laude cu bogatia lui…” ( Ieremia 9, 23 ) ?
5 ) Pavel este uneori ironic cu proprii lui frati de credinta pe care-i pastorea. El care ii invata: “Calcati pe urmele mele , intrucat si eu calc pe urmele lui Christos !” ( 1 Corinteni 11, 1 ), este uneori acid in exprimare: “Doar voi suferiti cu placere pe nebuni, voi care sunteti intelepti…” ( 2 Corinteni 11, 19 )
6 ) In Galateni 5, 12, Pavel intrece masura, vorbirea lui “depasind limitele”: “Si schilodeasca-se odata cei ce va tulbura !”
In concluzie, tinand cont de neintelegerile avute cu fratele Barnaba, tinand cont de faptul ca a folosit blestemul, desi el i-a invatat pe crestini sa nu blesteme, tinanad cont ca a fost un laudaros care i-a ironizat pe fratii sai, iar uneori a folosit un limbaj necuviincios, apostolul Pavel este vrednic de mustrare , dandu-i-se avertismentul ca, daca nu se indreapta, vor fi luate masuri disciplinare.
Repet: este vorba doar de un exercitiu de imginatie, care are menirea sa ne ajute sa privim lucrurile dintr-un alt unghi, mai neobisnuit.
Daca ati participa in mod real la o astfel de “judecata”, care ar fi reactia d-v la aceste acuzatii ale procurorului ? Ati intari acuzarea, imbogatind rechizitoriul sau dimpotriva, ati gasi argumente sa-l aparati pe marele apostol ?
Sa dam acum cuvantul si apararii, in cadrul aceluiasi exercitiu de imaginatie. Si, pentru ca pararea sa fie cat mai eficienta, toate punctele acuzarii vor fi “demontate” piesa cu piesa.
1 ) Neintelegerile dintre Pavel si Barnaba erau pe deplin justificate. Marcu ii parasise la greu, cand Pavel avea cea mai mare nevoie de el. Marcu se dovedise instabil si nematurizat spiritual, ceea ce facea din el un crestin pe care nu te puteai baza. Sa nu uitam ca in joc nu era o cauza personala a lui Pavel, nu era vorba de propriile lui interese, ci era vorba de cauza lui Dumnezeu. Pavel avea tot dreptul sa-si sustina parerea ca un om instabil ca Marcu nu mai avea ce cauta intr-o viitoare calatorie misionara.
2 ) Cu privire la “anatema” rostita de Pavel asupra celor ce predica o alta Evanghelie decat cea a lui Christos, trebuie sa avem in vedere faptul ca in Biblie blestemul este privit ca o consecinta fireasca a unei alegeri gresite, pacatoase. Pavel nu arunca “fulgere” spre cei ce predica o alta Evanghelie, dar ii atentioneaza ca, daca vor face asta, isi vor atrage in mod firesc blestemul lui Dumnezeu asupra lor.
De fapt, in cartile Vechiului Testament, scrise in limba ebraica, conjuctivul “sa fie” este identic cu viitorul “va fi “ , ceea ce sugereaza ca pacatosul va trebui sa suporte consecintele firesti ale alegerilor lui.
3 ) Intr-adevar, Pavel si Barnaba si-au rupt hainele intr-o anumita imprejurare. Insa trebuie sa tinem cont de doua amanunte deosebit de importante:
– Motivul pentru care au facut-o: Locuitorii din Listra, dupa ce au vazut minunea vindecarii unui olog din nastere, i-au considerat pe cei doi drept zei coborati printre oameni , dorind sa le aduca jertfe. Ar fi putut Pavel si Barnaba a ramana linistiti asemenea unui guru caruia i se aduc ofrande ? Nu era de datoria lor sa ia masuri radicale, impiedicandu-i pe cei din Listra sa comita un asemenea pacat ?
– Apoi, trebuie sa tinem cont si de cultura timpului si locului. In Orientul acelor timpuri, oamenii isi manifestau durerile intense prin gestul sfasierii hainelor. La data aceea, gestul care noua ni se pare deplasat, nu era catalogat drept un gest extremist si necuviincios.
4 ) Da, Pavel se lauda, dupa cum recunoaste singur. Insa trebuie sa observam ca ori de cate ori o face, el nu se lauda cu realizarile sale, ci fie cu slabiciunile sale prin care puterea lui Dumnezeu iese si mai mult in evidenta, fie cu lucrurile pe care Dumnezeu le-a realizat prin el. Cand el recunoaste ca “prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt “ ( 1 Corinteni 15, 10 ) si ca nimic bun nu locuieste in el ( Romani 7, 18 ), aceasta inseamna modestie si umilinta. Nicidecum nu poate fi vorba de mandrie in cazul lui Pavel…
5 ) Pavel ironic ? Probabil ca ceea ce numim astazi ironie, in societatea de acum doua milenii nu era perceput la fel. Si Ilie a fost “ironic” cand le-a sugerat profetilor lui Baal sa strige mai tare, caci Baal poate doarme sau e plecat in calatorie. Si cu toate acestea, Ilie este astazi in cer ! Sa nu uitam ca Ilie nu si-a batut joc de cineva care exista, ci de un idol care , in conceptia biblica nu insemna nimic.
6 ) “Schilodeasca-se odata cei ce va tulbura !”- le scrie Pavel credinciosilor din Galatia. Oare le dorea el raul celor care ii tulburau pe credinciosi ? Daca le-ar fi dorit raul, s-ar fi exprimat altfel: “Sa piara in focul cel vesnic” sau “Sa vina peste ei mania lui Dumnezeu !”…
Pe apostol il durea nespus de mult cand vedea ca Evanghelia lui Christos era zadarnicita de lucrarea acestor oameni condusi de spiritul celui rau. Acest strigat al apostolului nu inseamna altceva decat o rugaciune pentru ca Dumnezeu sa intervina pentru a impiedica lucrarea lor malefica.
Tragand acum o linie sub toate cele afirmate pana acum, sa observam un numitor comun al tuturor celor sase situatii aduse in discutie:
1 ) In toate cazurile este vorba despre lucrarea lui Dumnezeu, de interesele acestei lucrari, de Evanghelie si biserica lui Christos. In niciuna dintre situatii nu este vorba de interesele personale ale lui Pavel.
2 ) De fiecare data cand lucrarea lui Dumnezeu , biserica lui Christos si Evanghelia erau in primejdie dintr-un motiv sau altul, Pavel a luat o atitudine hotarata. Fie ca e vorba de nestatornicul Marcu, fie ca e vorba de paganii din Listra care voiau sa le aduca jertfe lui Pavel si Barnaba, fie ca e vorba de iudaizantii care ii tulburau continuu pe credinciosii din Galatia, aducandu-le o alta evanghelie, Pavel nu a stat cu mainile in san. El nu s-a ascuns intr-o indiferenta totala, ci a luat o atitudine care a mers pana la indignare pentru o cauza sfanta.
In acest punct al discutiei, cred ca avem ceva foarte important de invatat de la marele apostol, un adevar pe care chiar el il expune in cuvinte scurte: “Maniati-va si nu pacatuiti. Sa nu apuna soarele peste mania voastra.” ( Efeseni 4, 26 )
Care ar trebui sa fie atitudinea corecta a unui crestin intr-o lume in care raul se extinde cu rapiditate ? Cum ar trebui sa ne comportam cand vedem ca pacatul si compromisul patrund chiar in biserica ce se pregateste sa-L intampine pe Domnul Iisus ? Este indicata resemnarea neputincioasa, pasivitatea, indiferenta ?
Pavel nu ne lasa in confuzie: “Maniati-va ( luati atitudine, nu fiti indiferenti, indignati-va! )…dar, in acelasi timp, aveti grija ca, maniindu-va, sa nu cadeti in pacat “. Cand e vorba despre propriile noastre interese, acelasi apostol ne indeamna: “Pentru ce nu suferiti mai bine sa fiti nedreptatiti ? De ce nu rabdati mai bine paguba ? “ ( 1 Corinteni 6, 7 ) Cand insa e vorba de cauza lui Dumnezeu, de semenii nostri nedreptatiti, de dezonorarea Numelui lui Dumnezeu, avem datoria morala sa luam o atitudine hotarata de partea adevarului si impotriva nedreptatii.
“Maniati-va si nu pacatuiti !” Chiar daca esti indignat in fata nedreptatii, chiar daca te revolti fata de raul care se savarseste in jurul tau, nu uita ca acestea trebuie tinute sub control. Un bun crestin va excela intotdeauna prin stapanire de sine, chiar daca inima sa e plina de o manie sfanta.
Doua exemple biblice de indignare justificata in fata pacatului:
1 ) Mania lui Moise la vederea poporului care dansa in jurul vitelului de aur. “Cel mai bland om de pe fata pamantului” ( Numeri 12, 3 ) , in fata idolatriei in care cazuse atat de repede poporul evreu, se manie , apuca tablele Legii si le sfarama de piciorul muntelui. Nu gasim scris in Biblie ca el ar fi pacatuit facand acest gest. Daca astfel ar fi stat lucrurile, cu siguranta ca Dumnezeu l-ar fi mustrat.
Ma intreb: Ce ar fi trebuit sa faca Moise in fata unui popor fara frau ? Ar fi fost bine sa-i mangaie pe crestet si sa-i dojeneasca bland ?
Trebuie sa retinem inca un amanunt: Moise a spart tablele de piatra ale Legii de piciorul muntelui, nicidecum in capul celor ce dansau in jurul idolului lor ! Mania lui Moise a fost evidenta, insa ea a fost o manie sfanta, o indignare legata nu de vreun interes personal, nu de orgolii sau motivatii omenesti, ci de Numele lui Dumnezeu si de cauza Acestuia.
2 ) Reactia Mantuitorului cu ocazia intrarii in Templu. Vazand casa Tatalui Sau transformata intr-o piata de buticari, Iisus a luat un bici, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani ( “valutistii”) si i-a gonit din Templu. Nu ni-L putem imagina pe Domnul facand toate acestea cu zambetul pe buze. Mania lui era evidenta, astfel incat cei vinovati de profanarea Templului au fost cuprinsi de groaza. Desi biciul nu a lovit pe nimeni iar pe obrajii Mantuitorului curgeau lacrimi, indignarea Sa putea fi vazuta si simtita de toti cei prezenti.
Oare cum va arata “mania Mielului” in finalul de istorie, cand va trebui sa pedepseasca pacatul si pe cei care s-au lipit de el ?
Concluzii:
Am ajuns sa traim acele zile despre care apostolul Pavel scria : “Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie…” ( 2 Timotei 3, 1-5 ) Lumea noastra e din ce in ce mai violenta, mai imorala si mai corupta…Ceea ce acum 20-30 de ani era considerat pacat, astazi e ridicat la rang de virtute.
Simturile noastre sunt “bombardate” zilnic cu mii de informatii cu privire la pacatul in care lumea se balaceste cu placere. Stiti care e primejdia pentru un om care doreste sa -I fie loial lui Dumnezeu in orice imprejurari ?
Desigur, exista pericolul “contaminarii” …Desi nu iubim pacatul, vazand ca totul in jur “respira” in atmosfera lui, exista posibilitatea compromisului chiar din partea celor mai credinciosi copii ai lui Dumnezeu.
Exista insa un pericol mult mai mare: acela de a deveni indiferenti fata de prezenta pacatului. Cand zilnic vedem la stiri zeci de scene de violenta, de imoralitate si coruptie, nu-i asa ca nu ne mai impresioneaza ? Am ramas cu un “gust amar” in suflet cand in Osetia de Nord se producea acel macel teribil in care cateva sute de copii nevinovati, impreuna cu parintii lor, au cazut victime ale unor fanatici religiosi, fara Dumnezeu si fara inima. Stiti ce se prezenta in acele clipe pe posturile de televiziune rusesti ? Telenovele… Din cand in cand, telenovela era intrerupta pentru a se prezenta ultimele “noutati” ale actului terorist, dupa care telenovela continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si, in timp ce telespectatorii vizionau filmul, in Osetia mureau copii nevinovati…
Da, indiferenta fata de raul din jurul nostru este marea plaga a societatii noastre. Nu cumva aceasta indiferenta a patruns si in biserica ?
Despre Domnul Iisus sta scris: “Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea.” ( Evrei 1, 9 )
La El nu gasim si nu vom gasi in vecii vecilor indiferenta fata de pacat. El fie iubeste, fie uraste…
Starea de caldicel, de compromis, nu exista in caracterul lui Dumnezeu. Cand El iubeste sau uraste, nu sta pasiv , ci ia atitudine. Aceasta e garantia ca Universul nu se va prabusi niciodata in haos!
De aceea: “Maniati-va si nu pacatuiti ! “
Lori Balogh
