Rotile din roti – Despre taina lucrurilor

Rotile din roti

– Despre taina lucrurilor –

 

 

 

Adesea ma intreb de ce exista unele capitole in Biblie. Care este rostul prezentei lor in Cartea Sfanta si la ce ne folosesc ele ? Le citim in virtutea inertiei atunci cand parcurgem Biblia de la un cap la altul, dar nu putem explica mesajul lor. La o repetare a lecturii Bibliei, uneori chiar sarim peste astfel de pasaje…Oricum, nu le intelegem…Mai bine le evitam…

Unul dintre aceste pasaje biblice, inconjurat de o aura misterioasa, este cel din primul capitol al cartii profetului Ezechiel. L-am citit probabil de zeci de ori si, pe masura ce il recitesc, imi dau seama ca nu inteleg nimic. Cititi-l, va rog , si spuneti-mi ce ati inteles din text…Am auzit de un arhitect si pictor caruia i s-a incredintat sarcina de a reda grafic ceea ce este descris in primul capitol al cartii lui Ezechiel. Au iesit nu mai putin de 25 de variante imaginate de arhitectul respectiv, insa niciuna nu era satisfacatoare.

Nu e adevarat ca parca suntem suparati pe cineva pentru ca a inclus in Biblie astfel de pasaje misterioase ? Si totusi, sa nu fim suparati ! Sa nu fim suparati pe Ezechiel caci, in calitate de autor al cartii, el nu a avut la indemana alti termini prin care sa redea , la vremea aceea, acum circa 2500 de ani, ceea ce i-a descoperit Dumnezeu.

Observati, va rog, un amanunt redat in primul verset al cartii: “s-au deschis cerurile si am avut vedenii ( viziuni ) dumnezeiesti.” Asadar, profetul a fost pus in fata unor scene inedite, fara corespondent in lumea noastra si, prin urmare, greu, foarte greu, chiar imposibil de explicat in limbajul obisnuit. El a vazut “lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit” ( 1 Corinteni 2, 9 ).

Pentru a-l intelege pe Ezechiel, imaginati-va ca faceti un test cu baietelul dv. de doar 3-4 ani. Faceti-l sa asiste la Tv la  lansarea unei rachete in spatiul cosmic si apoi puneti-l sa povesteasca ceea ce a vazut. Probabil ca povestea lui ar suna asa: “Am vazut ceva ca un creion mare de tot si ceva ca o mana de fier care il tinea in picioare ca sa nu cada. Si, deodata , creionul a luat foc…Mana cea mare de fier, ca sa nu se arda, i-a dat drumul creionului care a zburat sus, tot mai sus, la stele. El s-a facut mic de tot si a ars pana ce n-a mai ramas nimic din el…

Asa percepe copilul de 3-4 ani o realitate pe care inca nu o poate intelege si explica. In mod identic, Ezechiel , chiar daca era un om matur la data cand a primit viziunea, fata de realitatile ceresti pe care le vede, este ca un copil care incearca cu vocabularul lui sarac sa redea niste lucruri atat de complexe si neobisnuite. Ca o dovada in acest sens, in primul capitol al cartii sale Ezechiel foloseste de 13 ori prepozitia “ca” in cadrul unor comparatii, de doua ori foloseste cuvantul “parea” si o data cuvantul “asemanare”. Profetul este sincer fata de sine si fata de cititorii sai, recunoscandu-si neputinta in redarea exacta a lucrurilor pe care le vedea.

O experienta asemanatoare  au avut-o toti profetii carora Dumnezeu le-a dat viziuni cu scene ceresti, inaccesibile oamenilor de rand. Pavel, scriindu-le credinciosilor din Corint despre rapirea sa pana la al treilea cer, in raiul lui Dumnezeu, afirma ca a auzit “cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca “ ( 2 Corinteni 12, 1-4 ), iar lucrurile pe care le-a vazut in viziune nu au mai fost niciodata vazute de ochiul omenesc ( vezi 1 Corinteni 2, 9 ).

O experienta asemanatoare a avut-o si E. White in prima sa viziune. Descriind locurile ceresti , printre altele, ea incearca sa descrie pomul vietii ca avand doua tulpini care se uneau deasupra raului vietii. Ea vede tulpina ca fiind asemenea aurului curat, iar fructele lui semanand cu aurul amestecat cu argintul. Criticile nu au intarziat sa apara, ea fiind acuzata ca vorbeste si scrie despre un pom metalic, cu fructe metalice…Aparandu-se in fata acestor critici, E. White a explicat : “Eu nu am spus ca ele ( fructele ) erau metalice, din argint sau din aur, ci doar ca asa le-am vazut eu, semanand cu aurul si argintul.”

Asadar, sa nu fim suparati pe Ezechiel pentru imposibilitatea lui de a descrie exact lucrurile pe care le-a vazut. Sa nu fim suparati nici pe Dumnezeu …Aceste lucruri care noua ni se par tainice, inexplicabile, exista cu adevarat in realitatile ceresti. In capitole biblice de genul celui amintit, Dumnezeu nu face altceva decat sa dea, pentru cateva clipe, cortina la o parte ( “s-au deschis cerurile” ) si sa ne arate cate un crampei din realitatile ceresti. Nu pentru a le intelege, ci pentru a sti ca ele exista…

Probabil ca unul din numeroasele motive pentru care ne sunt descrise astfel de scene este si acela ca cei ce vor mosteni mantuirea sa fie cat de cat avizati ca , in afara lucrurilor cu care ne-am familiarizat pe pamant, exista o multime de altte lucruri in lumea nevazuta a cerului. In felul acesta, socul contactului cu realitatile ceresti va fi mult mai mic.

Oare nu procedam si noi la fel cu copiii nostri ? De mici ii ducem la locurile noastre de munca, aratandu-le fie strungul, fie calculatorul, fie orice altceva de care ne folosim in activitatea noastra. Chiar daca ei nu inteleg nimic cu privire la ce inseamna un strung sau un calculator, e important pentru ei, in acea faza a dezvoltarii lor, sa stie ca aceste lucruri exista. Va sosi si timpul cand vor intelege mult mai mult…

Exista o anumita anxietate si teama in fata lucrurilor complicate din viata pe care nu le intelegem. Sunt si cazuri extreme in care neintelegerea unei situatii poate duce o persoana chiar la nebunie. Marele explorator si misionar crestin al Africii, David Livingstone, a trait o astfel de experienta cu unul din sefii de trib african. Livingstone l-a luat pe african cu sine la Londra cu scopul de a lua contact cu civilizatia. Inainte de plecare, seful de trib se picta pe corp zi dupa zi, in asteptarea marelui eveniment. Ajungand la Londra, el vede ca picturile de pe corpul sau nu-i foloseau la nimic si ca trebuia sa se imbrace ca toti ceilalti. Intr-o zi, africanul zareste o salupa cu doau roti uriase si un cos de fum neobisnuit de mare. La inceput incremeneste, apoi reactioneaza violent: isi ia sulita si incearca sa-l omoare pe ofiterul vasului. Negrul innebunise… De ce ?  Pentru ca nu a putut intelege ceea ce traia…

Viata se aseamana adesea cu complicatul mecanism pe care Ezechiel a incercat, fara prea mult succes, sa-l descrie in cuvinte omenesti. Niste roti care se rotesc in mijlocul altor roti… De neinteles…Avem un timp satisfactia ca mergem pe drumul cel bun al succesului, insa dintr-o data, fara nicio avertizare, lucrurile iau o intorsatura neasteptata. Rotile vietii parca se rotesc in sens invers, fara nicio ratiune. Avem gresita impresie ca Dumnezeu ne-a parasit, ca totul se desfasoara haotic, fara binecuvantarea Sa.

In scenele vazute de profetul Ezechiel, desi miscarea rotilor era inexplicabila, exista un adevar incurajator pentru fiecare dintre noi: misterioasele roti nu mergeau la intamplare. Ele mergeau doar acolo unde le indemna Duhul sa mearga. Stiti ce inseamna acest lucru ? Ca tot ce se intampla in acest Univers, pe pamantul nostru si in vietile noastre, se afla sub controlul strict al lui Dumnezeu. Niciun eveniment nu are loc la intamplare. Misiunea noastra este aceea de a gasi ratiunea lucrurilor inca neintelese, increzandu-ne in calauzirea plina de dragoste a Tatalui ceresc. Va sosi , cu siguranta, si ziua in care tot ceea ce este astazi invaluit in mister va fi privit intr-o alta lumina.

Ilustrand acesta idee, cateva exemple din istoria biblica ne vor fi de mare folos:

1) Trecerea Marii Rosii de catre evreii eliberati din Egipt.

Pentru un egiptean care traia in acele timpuri, trimiterea poporului evreu spre M. Rosie era de neinteles. Spre Canaan exista un drum direct care putea fi parcurs in doar 11 zile, fara bariera ridicata de mare. Lucrurile se complica atunci cand faraonul Egiptului impreuna cu puternicele sale armate ii ajung din urma pe evrei, astfel incat “fugarii” sunt prinsi ca intr-un lat: in fata -marea, deoparte si alta -stancile, iar in spate armata egipteana. Poporul este ingrozit…Daca nu ar fi fost cuvantul de incurajare al lui Moise, poporul ar fi innebunit:

“Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta…Domnul se va lupta pentru voi, dar voi stati linistiti.” ( Exod 14, 13-14 )

Si izbavirea nu a intarziat sa vina: un stalp de nor s-a interpus intre poporul evreu si armata egipteana, iar apele marii s-au despartit exact in locul in care fundul marii era cel mai potrivit pentru traversare. Dumnezeu le-a dovedit scepticilor si celor aflati in pragul nebuniei ca El are mii de solutii acolo unde omul nu mai intrezareste niciuna.

Se pare ca, pentru omul aflat intr-o criza din care nu vede nicio scapare, cea mai grea porunca este aceea de a ramane linistit. Cum sa stai linistit  si cu mainile in san cand nu vezi nicio solutie ? Tendinta omului este sa caute rapid tot felul de solutii omenesti in astfel de situatii…Iar daca nu le gaseste, innebuneste…

Adevarata incredere in Dumnezeu se probeaza in astfel de momente de criza. A sta linistit, a astepta interventia Lui in favoarea noastra, a renunta la solutiile omenesti in favoarea solutiilor cerului – iata cum se manifesta adevarata credinta.

2) Avraam si jertfirea lui Isaac

“Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu pe care-l iubesti, pe Isaac: du-te in tara Moria si adu-l ardere de tot pe un munte pe care ti-l voi spune.” ( Geneza 22,2 )

Avraam e ingrozit. Se afla intr-o situatie atat de complicata incat nu vede nicio iesire. Ce va zice Sara ? Ce vor zice popoarele pagane din Canaan auzind despre el ca si-a jertfit unicul fiu ? Pe el il chema Avraam, ceea ce insemna “tatal unei mari multimi”…Cum s-ar mai fi implinit fagaduinta divina daca el si-ar fi jertfit fiul ? Ce va face cu constiinta lui ? Ce va zice Satana ? …

Dar porunca era cat se poate de clara si batranul patriarh este intr-o incurcatura de neimaginat.

A avut Dumnezeu o solutie si pentru acest caz extrem ? Desigur ! Berbecul ale carui coarne se incurcasera intr-un tufis…

Marea greseala pe care o facem in fata lucrurilor care ni se par complicate in viata este sa incercam sa le simplificam dupa propria noastra intelepciune. Si Avraam facuse aceeasi greseala: vazand ca promisiunea lui Dumnezeu de a avea un urmas intarzie sa se implineasca, vazand ca trec 3, 5, 7,10 ani si fiul promis nu se naste iar el imbatraneste tot mai evident, in deplina intelegere cu Sara, Avraam incearca sa simplifice lucrurile si sa-L ajute pe Dumnezeu . Si astfel se naste Ismael din roaba Agar.

Avraam avea acum un urmas, dar simplificase el lucrurile ? Dimpotriva ! Viata lui s-a complicat si mai mult, iar inima lui de tata a fost sfasiata de doua ori din aceasta cauza: prima data cand a trebuit sa -l alunge pe Ismael si a doua oara cand a trebuit sa-l aduca jertfa pe Isaac. De fapt, nasterea lui Ismael a complicat istoria intregii lumi pana in zilele noastre…

In loc de concluzii:

Profetiile biblice legate de timpul sfarsitului ne arata ca, pe masura ce finalul istoriei lumii se apropie, viata pe pamant se va complica in asa masura incat oamenii isi vor pierede echilibrul psihic si emotional. Mantuitorul ne avertizeaza ca “vor fi semne in soare, in luna si in stele. Pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor. Oamenii isi vor da sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant, caci puterile cerurilor vor fi clatinate.” ( Luca 21, 25-26 )

Care va fi solutia in fata incurcaturilor tot mai de neinteles pe care ni le va aduce viata ?

Credinta- iata singura solutie !

Insusi Mantuitorul ne sugereaza aceasta solutie atunci cand ne spune: “V-am spus aceste lucruri acum, inainte ca sa se intample, pentru ca atunci cand se vor intampla sa credeti.” ( Ioan 14, 29 ). Marele adevar luminos pe care il gasim in neintelesul si complicatul capitol 1 al cartii lui Ezechiel este ca la carma tuturor lucrurilor se afla Dumnezeu. Atata timp cat nu vom incerca noi, prin propria noastra intelepciune, sa “simplificam” lucrurile care ni se par complicate si fara iesire, suntem in cea mai mare siguranta. Chiar si in mijlocul persecutiei ? Da, chiar si atunci!  Chiar si in mijlocul lipsurilor de tot felul ? Da, chiar si atunci. Pentru ca Cel in fata caruia nu exista imposibilul si care are la indemana mii de solutii cand omul nu mai intrezareste niciuna, ne-a promis solemn:

“Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele ( in toate imprejurarile si dificultatile nn.) pana la sfarsitul veacului.” ( Matei 28, 20 up. )

Lori Balogh

This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.