Inspiratia Bibliei
Etimologia: Termenul “Biblie” nu exista in Scripturi, el provenind de la cuvantul grecesc “biblos” ( carte ). La origine, cuvantul provine de la numele portului fenician Byblos, renumit pentru confectionarea papirusurilor.
Conceptia Bisericii Adventiste cu privire la Biblie
Biblia este cartea-sursa a crestinismului. Ea reprezinta sursa autoritara din care sunt extrase si dupa care sunt verificate invataturile crestine.
“Sfintele Scripturi, Vechiul si Noul Testament, sunt Cuvantul scris al lui Dumnezeu dat prin inspiratie divina, prin oameni sfinti ai lui Dumnezeu care au vorbit si au scris asa cum au fost miscati de Duhul Sfant. In Cuvantul Sau, Dumnezeu a incredintat omului cunostinta necesara pentru mantuire. Sfintele Scripturi sunt revelatia infailibila a vointei lui Dumnezeu. Ele sunt standardul caracterului, testul experientei, descoperitorul autoritar al doctrinelor si raportul demn de incredere al actelor lui Dumnezeu in istorie.” “Doctrine fundamentale”, nr. 1
“Ca mijloc de instruire intelectuala, Biblia este mai eficienta decat orice alta carte sau decat toate cartile la un loc. Maretia temelor ei, simplitatea plina de demnitate a afirmatiilor ei si frumusetea figurilor de stil insufletesc si inalta gandurile asa cum nimic altceva nu o poate face. Niciun alt studiu nu poate oferi atata putere mintii ca efortul de a apuca adevarurile uimitoare ale revelatiei. Mintea adusa astfel in contact cu gandurile Celui Infinit nu poate decat sa se dezvolte si sa se fortifice.” E. G. White, Educatie, pag. 14
Inspiratia Bibliei
Biblia este o carte inspirata, perfecta pentru scopul pentru care a fost data. Nu exista in cuprinsul ei nicio eroare care sa pericliteze mantuirea vreunei persoane. Trebuie sa avem asigurarea ca intregul proces al comunicarii adevarului, apoi alcatuirea si pastrarea manuscriselor, dar si traducerea si tiparirea lor in limbile moderne, s-au facut sub supraveghere divina.
“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu …” 2 Timotei 3, 16
“Caci nicio proorocie n-a fost adusa prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.” 2 Petru 1, 21
Biblia – o carte “intrupata”
Asemenea Persoanei Mantuitorului care a imbinat in mod armonios divinul cu umanul, Biblia este si ea o carte unica, imbinand cele doua naturi. Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, rostit insa intr-un limbaj omenesc. Ca scriere, Biblia este de origine omeneasca; in privinta mesajului, ea este de origine divina. Desi “comoara” a fost incredintata unor vase omenesti, ea este totusi din ceruri.
Limbajul fiind omenesc, el nu este scutit de imperfectiuni. Cu toate acestea, mesajul ei este divin.
“Marturia este transmisa prin exprimarea nedesavarsita a limbajului omenesc, totusi ea este marturia lui Dumnezeu.” E. G. White, Tragedia Veacurilor, pag. 6-7
Infailibilitatea Bibliei
Termenul “infailibil” ( incapabil de a gresi ) nu apare in manuscrisele originale ale Bibliei. El apare insa o singura data in traducerea engleza a Bibliei ( King James Version): “Li S-a infatisat viu prin dovezi infailibile” ( Faptele apostolilor 1, 3 ).
Infailibilitatea Bibliei trebuie inteleasa in sensul ca ea este Cuvantul lui Dumnezeu vrednic de incredere, atat istoric cat si faptic, dar nu in sensul ca elementul uman nu a avut rolul sau in scrierea si transmiterea textului. Imperfectiunile umane si-au pus amprenta pe limbajul ei, fara insa ca mesajul divin sa aiba de suferit.
Cum actioneaza inspiratia
Multe biserici conservatoare sustin teoria inspiratiei verbale potrivit careia, in manuscrisele originale ( numite “autografe” ), Dumnezeu a ispirat fiecare cuvant. Prin urmare, conform acestei viziuni, cuvintele Scripturii sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Profetii devin astfel niste secretari, niste dactilografi, un fel de masini de scris umane. Totul e mecanic, Scripturile luand nastere printr-o simpla dictare. Profetii nu sunt altceva decat doar niste simple instrumente de scris in mana lui Dumnezeu. Jean Calvin, un aparator al teoriei inspiratiei verbale, sustinea ca Scripturile au fost “dictate”.
Biserica Adventista nu sustine teoria inspiratiei verbale, datorita numeroaselor probleme pe care le ridica aceasta. Una dintre problemele de nerezolvat este imposibilitatea de a explica diferentele care apar in rapoartele biblice.
De exemplu, Matei, Luca si Ioan afirma ca Petru s-a lepadat de Iisus cand a cantat cocosul, in timp ce Marcu afirma ca el s-a lepadat cand a cantat cocosul a doua oara. Un alt exemplu de diferente dintre rapoartele biblice este cel legat de numarul demonizatilor din Gadara. Matei vorbeste de doi demonizati vindecati, Marcu si Luca amintesc de unul singur, iar Ioan nu aminteste deloc de aceasta minune. Daca Biblia ar fi fost dictata, cum s-ar putea explica aceste diferente ?
Un punct de vedere inrudit cu cel al inspiratiei verbale este teoria inspiratiei gradate. Potrivit acestei teorii, in Biblie exista unele pasaje mai inspirate decat altele. De exemplu, Luther credea ca Epistola lui Iacov este mai putin inspirata decat Epistola catre Galateni a lui Pavel.
Biserica Adventista nu sustine nici teoria inspiratiei gradate, considerand ca “toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos…” ( 2 Timotei 3, 16 )
“Dumnezeu nu a randuit pe niciun om sa pronunte judecata asupra Cuvantului Sau, selectand anumite lucruri ca fiind inspirate si discreditandu-le pe altele ca fiind neinspirate.” E. G. White, Letter 22, 1889
Acceptand teoria inspiratiei gradate se poate ajunge la aberatii cum este cazul Bibliei prescurtate, din care a fost eliminat aproximativ 40% din continutul originar ( vezi studiul nr. 11 – Biblia prescurtata.)
Biserica Adventista, asemenea metodistilor si anabaptistilor, sustine teoria inspiratiei dinamice, in care mesajul divin este filtrat prin personalitatea, intelectul, pregatirea si stilul fiecarui autor in parte.
“ Biblia este scrisa de oameni inspirati, insa ea nu este modul de gandire si de exprimare al lui Dumnezeu. Ca scriitor, Dumnezeu nu este reprezentat…Scriitorii Bibliei au fost scribii lui Dumnezeu, nu pana sa de scris. Priviti la diferiti scriitori. Nu cuvintele Bibliei sunt inspirate, ci oamenii au fost aceia care au fost inspirati. Inspiratia nu actioneaza supra cuvintelor omului sau asupra expresiilor lui, ci asupra omului insusi care, sub influenta Duhului Sfant, este inspirat cu ganduri. Insa cuvintele primesc amprenta mintii omului. Gandul divin este transmis. Gandul si vointa divina se combina cu gandul si vointa omeneasca, in acest fel ceea ce rosteste omul este Cuvantul lui Dumnezeu.” E. G. White, Manuscris nr. 24/ 1886
Mecanismul inspiratiei
Mai intai, Dumnezeu ilumineaza mintea profetului, influentandu-i gandirea. Apoi El activeaza cugetarea si memoria profetului, dandu-i acestuia o intelegere clara a revelatiei. In final, Dumnezeu trezeste dorinta profetului de a scrie ceea ce i s-a descoperit, sau ii da porunca sa faca acest lucru.
In tot acest proces, partea omului nu este pasiva. El nu este o masina de scris, ci trece descoperirea primita prin filtrul personalitatii sale, al intelectului sau , al stilului sau litarar si al modului sau de gandire.
Un exemplu concludent il reprezinta cei patru evanghelisti. Desi ei trateaza acelasi subiect, nu e greu sa observam cat de diferit redau ei cele vazute si traite. Marcu este foarte laconic si precis, evitand detaliile care i s-au parut nesemnificative. Luca, asa cum ii sta bine unui medic, este foarte meticulos, Evanghelia sa fiind foarte bogata in informatii. La Ioan, un om foarte profund, nu predomina informatiile, ci trairile launtrice. Matei este foarte exact, deosebit de documentat si logic, profesiunea sa de vames punandu-si amprenta si asupra Evangheliei pe care a scris-o.
In final, fiecare carte a Bibliei, dincolo de mesajul divin, ne comunica ceva si despre autorul ei.
Lori Balogh
