Învierea
Doctrina despre înviere este piatra de încercare a credinței creștine. În general, creștinii acceptă adevărurile biblice, însă mulți se poticnesc în adevărul despre învierea tuturor oamenilor de la sfârșitul timpului.
Pasajul biblic de bază: Ioan cap 11 – „Învierea lui Lazăr”
Trei lucruri importante găsim în acest pasaj:
1. Credința în înviere: vers. 24
2. Făgăduința învierii: vers. 23 și 25
3. Garanția învierii: învierea lui Lazăr
Învierea – speranța credincioșilor din toate timpurile
– Iov 19:25‑26: Încercatul Iov credea în învierea morților.
– 1 Tesaloniceni 4:13‑17: Pavel îi îmbărbătează pe creștinii din Tesalonic cu perspectiva învierii.
– Daniel 12:2: Lui Daniel i se descoperă adevărul despre învierea finală a tuturor oamenilor.
– Daniel 12:13: Lui Daniel i se promite că va învia la sfârșitul timpului pentru a-și primi răsplata.
– Osea 13:14: Profetul Osea vorbește despre înviere.
– Evrei 11:35: Pavel amintește de învieri care au avut loc, dar și de învierea finală.
– Romani 8:11: Pavel vorbește despre învierea lui Christos ca fiind o garanție a învierii finale, făcută prin puterea Duhului Sfânt.
Făgăduințele învierii
Vezi: Faptele apostolilor 24:15; Ioan 11:23,25; 1 Corinteni 15:21‑23; Filipeni 3:21.
Garanția învierii
1. Învierea lui Christos este cea mai mare garanție a învierii tuturor oamenilor la sfârșitul timpului (vezi 1 Corinteni 15:12- 24).
2. Învieri ale unor oameni din timpurile biblice:
– Moise (vezi Luca 9:28‑36; Iuda 9)
– Fiul văduvei din Nain (vezi Luca 7:11- 17)
– Fiica lui Iair (vezi Marcu 5:21- 43)
– Lazăr (vezi Ioan 11:1- 46)
– Tabita (vezi Fapte 9:36- 42)
– Eutih (vezi Fapte 20:7‑12)
– Fiul sunamitei (vezi 2 Împărați 4:8‑37)
Una sau mai multe învieri?
Biblia vorbește despre două învieri generale și una parțială:
1. Prima înviere, a drepților, care va avea loc la revenirea lui Christos (vezi 1 Tesaloniceni 4:16‑17; Luca 14:14; Apocalipsa 20:4‑6; Matei 24:30‑31).
2. A doua înviere, a nelegiuiților, care va avea loc la sfârșitul Mileniului (vezi Apocalipsa 20:5,13).
3. Învierea parțială, a unor credincioși dar și nelegiuiți, care va avea loc cu puțin timp înainte de revenirea lui Christos. Scopul acestei învieri parțiale este ca aceste categorii speciale de oameni să poată vedea revenirea în glorie a Mântuitorului (vezi Daniel 12:2; Apocalipsa 1:7; Matei 26:64).
Cu ocazia procesului Său, Domnul Christos a prezis că marii împotrivitori ai adevărului, cei care L-au condamnat pe nedrept la moarte, Îl vor vedea venind pe norii cerului. De asemenea, în Apocalipsa 1:7 avem o asigurare fermă că cei care au contribuit în mod direct la suferințele Mântuitorului vor avea parte de înviere pentru a vedea pe Cel pe care L-au răstignit.
Mileniul
Este perioada de o mie de ani care desparte cele două învieri (vezi Apocalipsa 20:5). În timpul Mileniului:
– Pe pământ, Satana va fi legat pentru o mie de ani (vezi Apocalipsa 20:1‑3). „Legarea” lui Satana trebuie înțeleasă nu ca pe o legare fizică (cu cătușe de un fel sau altul), ci ca pe o imposibilitate a sa de a mai amăgi pe cineva („lanțul împrejurărilor”). Cei mântuiți fiind luați la cer, iar cei nelegiuiți murind la revenirea lui Christos, Satana se va vedea în postura de a rămâne singur pe pământ, având timp de o mie de ani vreme să mediteze la ceea ce a însemnat rebeliunea sa. Această parte a luptei dintre bine și rău era simbolizată în sanctuarul din vechime prin izgonirea în pustie a țapului pentru Azazel, în cadrul slujbei anuale de curățare a sanctuarului din marea zi a ispășirii (vezi Leviticul 23:21‑22).
– În cer, cei mântuiți vor domni împreună cu Christos și vor participa în mod activ la a doua fază a judecății – judecata celor nedrepți (vezi 1 Corinteni 6:1‑6).
La sfârșitul Mileniului, va avea loc cea de-a doua înviere, a celor nelegiuiți. Satana se va vedea dezlegat, având din nou pe cine să amăgească. Însă el nu va mai avea timp pentru planurile sale disperate, căci Domnul va aduce sentința de executare a judecății finale. Moartea a doua este plata pe care o vor primi toți cei care au respins harul lui Dumnezeu, în frunte cu Satana și îngerii săi (vezi Apocalipsa 20:14‑15; 21:8).
Identitatea nu se va pierde prin înviere. Cei înviați vor avea aceleași trăsături particulare pe care le-au avut și în viața aceasta, cu excepția faptului că ei vor avea trupuri nemuritoare (vezi Psalmul 139:16; Matei 10:30; Apocalipsa 2:17).
După încheierea istoriei păcatului, după nimicirea lui Satana și a celor care i-au urmat, după ce Domnul va curața pământul de orice amintire a păcatului și a morții, va urma veșnicia.
O viață lungă cât viața lui Dumnezeu, și bogată cât iubirea Sa!
Lori Balogh
Lasand deoparte lucrarea lui V. Moldovan si scrierile lui Ellen G. White, pe care unii le contesta cu mult zel, raman doua texte biblice care ar putea sa ne sugereze faptul ca va exista o inviere partiala, in afara celor doua invieri generale.
Matei 26, 64:”Da”, i-a raspuns Iisus, „sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu si venind pe norii cerului.”
Adresandu-Se Sinedriului, care era pe punctul de a-L condamna la moarte, Domnul ii asigura pe persecutorii Sai ca Il vor vedea venind pe norii cerului. Aceasta presupune invierea lor. Aceasta „venire pe norii cerului” ( sau „cu norii cerului”, conform trad. engleze ) este inteleasa, in general, ca referindu-se la cea de-a doua venire a Mantuitorului. El Insusi S-a referit la acest eveniment in acesti termeni in Matei 24,30, Marcu 13, 26; 14,62. Daca nu ar exista o inviere partiala a celor care au contribuit la suferintele si moartea Sa, ei nu ar avea cum sa fie martori la revenirea Sa in glorie. Mi se pare logic acest rationament. Daca „venirea pe norii cerului” s-ar referi la coborarea pe pamant a lui Iisus si a Noului Ierusalim dupa mileniu, atunci da, ideea unei invieri partiale nu are baza biblica.
Apocalipsa 1,7: „Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin!”
Este vorba de a doua venire a Mantuitorului sau de a treia venire a Sa, dupa mileniu? Daca afirmatia: „Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns” este legata strict de venirea „pe nori” a Domnului, adica de a doua Sa venire, atunci putem accepta ideea unei invieri partiale. Daca insa afirmatia Domnului este generala, dorind sa ne comunice faptul ca, in final, toti oamenii Il vor vedea, fie la prima, fie la a doua inviere, atunci da, nici acest text nu poate fi considerat o dovada a existentei unei invieri partiale.
Sunt de acord ca Dumnezeu nu se joaca de-a invierea, caci invierea este un lucru cat se poate de serios, apeland la puterea Sa creatoare. Nici in cazul invierii lui Lazar nu a fost o „joaca”, chiar daca Lazar a trebuit sa moara de doua ori, desi era prietenul Mantuitorului.
Desi nu este o chestiune importanta care sa ne afecteze mantuirea, ideea invierii partiale a celor „care L-au strapuns” pe Domnul mi se pare rationala si biblica.
Învierea parțială nu este amintită intre doctrinele oficiale azs. Cartea de doctrine a lui V. Moldovan nu este cartea oficială. Biblia nu are texte explicite despre o inviere speciala, parțială. EGW scrie despre o înviere parțială dar afirmațiile ei sunt discutabile și oricum, scrierile ei nu sunt autoritate suprema. In Trag.Veac. declarațiile despre o înviere parțială nu sunt aceleași de la o ediție la alta. Prin urmare, subiectul fiind confuz, rămâne de clarificat la venirea Domnului și nu poate fi considerat un adevăr incontestabil între doctrinele azs. Un argument logic: Dumnezeu nu se joacă de-a învierea, astfel încât „cei ce L-au străpuns” să moară de trei ori…
Mi – a fost de mare ajutor.