Revelatia lui Dumnezeu

Revelatia lui Dumnezeu

Diferente

Intre crestinism si celelalte religii exista o diferenta fundamentala. Crestinismul nu a aparut pentru ca cineva si-ar fi propus sa dea nastere unei religii noi. El nu a aparut nici pentru ca altcineva, suparat pe biserica sau religia lui si nemultumit de anumite aspecte ale inchinarii, si-ar fi  propus sa faca o reforma religioasa profunda ( vezi  exemple ca Budha, Mahomed, Confucius, Akhenaton, Zoroastru, etc. ). Nimic din toate acestea.

Crestinismul a aparut pentru ca Dumnezeu  S-a descoperit pe Sine omenirii pe diferite cai, facand din religia crestina o religie revelata. Suntem crestini nu pentru ca noi L-am cautat pe Dumnezeu si L-am descoperit, ci pentru ca El ne-a cautat si S-a descoperit omenirii. Acest fapt este subliniat in nenumarate texte ale Scripturii:

“Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile , ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile…” Evrei 1, 1-2

– Adresandu-Se ucenicilor Sai, Mantuitorul spunea: “Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.” Ioan 15, 15

– Referindu-se la mantuirea omului pacatos, apostolul Pavel se intreaba retoric: “Cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o…?” Evrei 2, 3

Probabil ca una din cele mai incurajatoare afirmatii ale Bibliei se afla in titulatura sub care este prezentat Dumnezeu in Cartea Apocalipsei: “Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine ( Apocalipsa 1, 4 ). Daca Ioan, autorul Apocalipsei, ar fi urmat logica gramaticala, el ar fi trebuit sa scrie : “Cel ce este, Cel ce era si Cel ce va fi”. Insa, intentionat, inspiratia a ales aceasta formula, tocmai pentru a ne ajuta pe noi, oamenii, sa intelegem ca Dumnezeu este intotdeauna Cel care vine in intampinarea omului, descoperindu-Se la timpul potrivit si in modul cel mai potrivit.

Contrar ideii sustinute de Lucian Blaga cu privire la Marele Anonim ( numele dat de poet lui Dumnezeu ) – o divinitate retrasa in dosul unei perdele transcendentale, neinteresata de soarta omenirii si imposibil de contactat de catre creaturile Sale, crestinismul este o religie revelata, un rezultat al cautarii omului de catre Dumnezeu, nu invers.

Definitie

Conform Micului Dictionar Enciclopedic, revelatia inseamna “dezvaluire, descoperire ( neasteptata ) a unui fapt, a unui adevar ascuns” Acelasi dictionar completeaza definitia afirmand ca revelatia este, de asemenea, “o notiune teologica prin care se desemneaza actul prin care Dumnezeu Si-ar dezvalui natura si vointa Sa unor persoane dotate cu facultati suprarationale.”

Prima parte a definitiei este corecta. Avand in vedere natura pacatoasa a omului si spiritul sau de razvratire impotriva Creatorului, ne surprinde faptul ca Dumnezeu a ales sa ni se descopere. Daca El nu ar fi avut bunavointa si initiativa de a se descoperi omului pacatos, caracterul Sau, natura Sa si planurile sale ar fi ramas pentru totdeauna ascunse noua.

A doua parte a definitiei este insa incorecta. Dumnezeu nu S-a descoperit unor oameni supradotati, ci unor oameni cu aceleasi limite si slabiciuni ca ale fiecarui om. Biblia este plina de argumente in acest sens. Toate personajele biblice pe care le admiram pentru credinta si realizarile lor au fost oameni cu limite, cu defecte de caracter si suspusi naturii umane.

Despre marele profet al Vechiului Testament, Ilie, sta scris: “Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi…” ( Iacov 5, 17 ) In ciuda limitelor umane inerente ale profetului, Dumnezeu i S-a descoperit, l-a folosit in lucrarea Sa si, in cele din urma, l-a luat la cer.

Nu, oamenii lui Dumnezeu nu erau niste supradotati. Aveau o pregatire intelectuala medie si ocupatii obisnuite: Amos era pastor si culegator de smochine; Ioan, Petru, Andrei si Iacov erau pescari; David era pastor; Ieremia era doar un copil la data chemarii sale in slujba de profet… Insa din punct de vedere al caracterului, acestia erau oameni consacrati, integri, dispusi sa colaboreze cu cerul in implinirea planurilor divine.

Necesitatea revelatiei

Revelatia lui Dumnezeu sta la baza intregului edificiu al adevarului. Fara ea nu am fi cunoscut nimic din tainele Dumnezeirii, nimic din planurile , intentiile si scopurile urmarite de Creator in relatia Sa cu omul si intreaga creatiune.

Iata o intrebare justificata pe care o gasim pe paginile Scripturii:“Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cunostinta desavarsita a Celui Atotputernic ?” ( Iov 11, 7 ). Fara revelatia divina, raspunsul ar fi fost un Nu! categoric.

Lucian Blaga aminteste in filozofia lui despre Marele Anonim de o perdea transcendentala care se interpune intre divinitate si om. Dincolo de ea , orice eforturi ar face omul, nu se poate patrunde. Desi filozofia lui Blaga , in esenta ei, este departe de adevarul biblic, ea contine totusi un sambure de adevar: Intre Dumnezeu si omul pacatos exista un zid de netrecut generat de pacat.

“Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund fata Lui si-L impiedica sa va asculte. ( Isaia 59, 1-2 )

Totusi, in ciuda acestui “zid” ridicat de om prin acceptarea pacatului in viata sa, Dumnezeul Bibliei este dispus sa Se descopere lui: “Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul…” ( Ieremia 29, 12-13 )

Incercari omenesti

Simtind “perdeaua transcendentala” – “zidul de despartire” dintre el si Dumnezeu – omul a incercat toate posibilitatile de a trece dincolo de limitele sale si de a afla cate ceva din tainele Divinitatii. Iata cateva cai folosite de om pentru a patrunde dincolo de “zid”:

1) Ratiunea.

Poate rezolva ratiunea umana problemele fundamentale ale existentei ? Orice filozofie sau religie trebuie sa ofere un raspuns acceptabil la cele trei intrebari fundamentale: Cine suntem ? De unde venim ? Incotro mergem ?

La prima intrebare, oameni “rationali” sustin ca au dovezi stiintifice care probeaza teoria ca nu suntem altceva decat niste animale evoluate. Insa tot oameni “rationali” sustin, pe baza altor dovezi stiintifice, ca suntem creaturi ale lui Dumnezeu ( vezi lucrarea “Creationismul Stiintific”  de Henry M. Morris ). Alti  oameni “rationali” sustin ca suntem doar niste cobai pe care unele civilizatii extraterestre fac experimente…Cine suntem de fapt ?

E clar ca nu putem fi in acelasi timp si animale evoluate, iesite din supa oceanului primordial, si creaturi iesite din mana lui Dumnezeu, si produsul unor experiente OZN. Ratiunea nu ne poate ajuta sa gasim un raspuns satisfacator la intrebarea: Cine suntem ?

Doar prin revelatie divina putem intelege ca suntem fiinte create de mana unui Dumnezeu iubitor si Atotputernic, avand in noi “gandul vesniciei” ( Eclesiastul 3, 11 ) si tinzand mereu spre idealul de a ajunge “dupa chipul si asemanarea Lui.” ( Geneza 1, 27 ).

La intrebarea: De unde venim? este si mai greu sa raspundem doar  bazandu-ne pe ratiune. Si-ar putea oare imagina un om propria nastere daca nu ar exista cineva din exterior care sa-i explice ce s-a intamplat atunci ?

Nasterea ( fizica ) este un fenomen irepetabil. De asemenea, creatiunea a fost un eveniment unic, irepetabil. Cum am putea cunoaste un astfel de fenomen daca nu am fost martorii lui ? Ratiunea se bazeaza pe studii facute asupra unor fenomene repetabile. Cand avem de-a face cu un act unic, cum este cel al Creatiunii, orice deductie, orice presupunere sau concluzie pot fi eronate.

Niciodata omul nu ar fi aflat originea lui ( De unde venim ? ) daca lucrul acesta nu i s-ar fi descoperit de catre Cineva care a asistat la actul Creatiunii.

A treia intrebare fundamentala a existentei ii pune si mai mult in incurcatura pe cei ce se “inchina” ratiunii: Incotro mergem ? Daca ratiunea nu ne ajuta sa ne cunoastem originea si natura, cu atat mai putin ea nu ne poate ajuta sa ne descopere viitorul. Da, se pot face unele presupuneri, unele deductii pe baze statistice, analizand unele tendinte  sau tinand cont de legea cauzalitatii. Concluziile pot fi insa cat se poate de eronate. O analiza a prezicerilor “stiintifice” de acum cateva decenii cu privire la timpul pe care il traim astazi ne dovedeste ca ratiunea nu are nicio valoare atunci cand e vorba de viitor. Daca am fi dat crezare acelor preziceri, astazi ar fi trebuit sa colonizam planeta Marte, sa invingem cancerul si sa locuim in orase subacvatice…Realitatea este insa cu totul alta.

Ratiunea, deoarece opereaza cu elemente strict pamantesti, este incapabila sa patrunda in tainele divine. Si aceasta pentru ca “lucrurile ascunse sunt ale Domnului , Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri.” ( Deuteronom 29, 29 )

2) Credinta

Credinta in sine – aceea care nu se bazeaza pe revelatia lui Dumnezeu – nu poate sa ne ajute mai mult decat ratiunea. Dimpotriva, ea poate produce mai mult rau decat bine, ducandu-ne, din punct de vedere al cunoasterii adevarului, pe o linie moarta.

Credinta veritabila – aceea pe care o cere Dumnezeu de la om – trebuie sa aiba ca suport revelatia, adica ceea ce Creatorul a considerat ca este necesar sa ne descopere cu privire la El si la planurile Sale. La o astfel de credinta se refera apostolul Pavel cand afirma: “Astfel credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu.” ( Romani 10, 17 )

Ne place sau nu ne place, trebuie sa recunoastem ca, in ceea ce priveste cunoasterea adevarului, suntem dependenti de ceea ce Dumnezeu a hotarat sa ne descopere si sa ne multumim cu atat. Ceea ce trece peste revelatia lui Dumnezeu este un teren minat, nesigur si primejdios pentru omul care doreste sa cunoasca adevarul.

3) Imaginatia

Imaginatia este cea mai nesigura cale de cunoastere a adevarului. Ea poate fi asemanata cu un joc cu cuburi din care copilul poate construi ceea ce doreste. Insa oricata imaginatie ar avea acel copil, el va fi intotdeauna limitat de numarul, forma si culorile cuburilor. In mod asemanator, imaginatia umana este limitata de informatiile care sunt stocate in baza de date a umanitatii. Traim pe planeta noastra ca sub un “clopot” de sticla, limitati in timp si spatiu si cu posibilitati extrem de reduse de a vedea ce se intampla dincolo de “clopot”.

Vazand limitele noastre umane, generate de faptul ca suntem fiinte create si cazute in pacat, Dumnezeu a fost dispus sa vina in intampinarea aspiratiilor noastre, descoperindu-ne , prin revelatie divina, acele lucruri de care avem nevoie. Cu adevarat, Dumnezeul bibliei este un Dumnezeu al revelatiei.

Lori Balogh

This entry was posted in Adevaruri biblice and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.