Sanctuarul si judecata de cercetare

Sanctuarul si judecata de cercetare

Subiectul sanctuarului strabate ca un fir rosu intreaga Biblie, fiind legat de aparitia pacatului pe pamant. Fara  o intelegere a doctrinei sanctuarului, care este o doctrina specifica Bisericii A.Z.S., nu poate fi inteleasa rezolvarea problemei pacatului, lupta dintre bine si rau in fazele ei principale, precum si lucrarea lui Christos in favoarea omenirii. Psalmul 73, 16-17

Dupa caderea omului in pacat, in perioada patriarhala, timp de aproximativ 2500  ani, nu gasim o porunca cu privire la necesitatea construirii unui sanctuar. Cu toate acestea, elementele principale ale sanctuarului: altarul, jertfa si preotul (rol jucat de capul familiei ) au existat inca de la inceput. Nevoia construirii unui sanctuar a aparut dupa Exodul poporului evreu din Egipt, cand Dumnezeu a dat instructiuni clare cu privire la construirea lui. Exod 25, 8

Ce este sanctuarul ?

Sanctuarul este un locas sfant dedicat intalnirii omului cu Dumnezeu. Numit “cortul intalnirii” in perioada Exodului, apoi -“templu”, dupa asezarea poporului evreu in Canaan, sanctuarul este locul in care omul poate vedea, in simboluri, intreaga desfasurare a planului mantuirii, pana la biruinta deplina a binelui asupra raului.

Construirea sanctuarului pamantesc

1. A fost construit in urma unei porunci divine: Exod 25,8

2. A fost construit nu la intamplare, nu dupa un plan omenesc, ci dupa modelul Sanctuarului ceresc: Exod 25, 9.40; Apocalipsa 11, 19; Evrei 8,5

3. A fost construit cu materiale donate de popor, din daruri benevole: Exod 25, 1-7

Alcatuirea sanctuarului

Fie ca este vorba de cortul intalnirii, fie de templul din Ierusalim, sanctuarul era alcatuit din doua incaperi, o curte si o poarta de acces.

Cele doua incaperi se numeau: 1. Sfanta, sau Locul sfant , asezat spre rasarit si 2. Sfanta sfintelor,sau Locul prea sfant, de forma unui cub, asezat spre apus. Accesul in Sfanta sfintelor se facea doar din Sfanta. Exod 26, 33; Evrei 9, 1-3

Mobilierul sanctuarului

1.In Locul Sfant ( Sfanta ) se gaseau urmatoarele obiecte de cult:

masa pentru paini, asezata spre nord si construita din lemn aurit. Pe ea erau asezate painile.  Exod   25, 23-30

sfesnicul, asezat spre sud si facut din aur masiv. Avea sapte candele care ardeau necurmat. Exod 25, 31- 39

-altarul tamaierii, asezat in dreptul perdelei despartitoare dintre Sfanta  si Sfanta sfintelor. Era facut din lemn aurit si servea la aderea tamaiei. Exod 30, 1-9

2.In Locul Prea Sfant ( Sfanta Sfintelor ) se gasea un singur obiect-chivotul– facut din lemn aurit. El adapostea tablele Legii si era acoperit de capacul ispasirii, din aur masiv, avand pe el doi heruvimi la cele doua capete ale sale. Exod 25, 10-22

3.In curtea sanctuarului se gasea altarul pentru jertfe si vasul de arama, asezat intre altar si intrarea in Sfanta. Exod 27, 1-8; 30, 17-21; 40,6-7

De observat: cei care veneau la sanctuar pentru inchinare, se aflau cu spatele la soare- simbol al intoarcerii lor de la cultul pagan al soarelui.

Serviciile din sanctuar: erau de doua feluri: zilnice si anuale.

1.Serviciul zilnic se oficia in curte si in Sfanta, intrand in atributia levitilor si a preotilor. El consta in diferite jertfe aduse pentru pacat, jertfe de multumire etc. Cele mai importante jetfe erau cele pentru pacat, prin care omul pacatos era absolvit de vina, pacatul sau trecand in mod simbolic asupra animalului de jertfa, apoi, prin sangele acestuia, asupra sanctuarului. Astfel sanctuarul devenea purtatorul pacatelor marturisite, ivindu-se necesitatea curatirii lui.  Levitic 4, 27-35

2.Serviciul anual se oficia numai de catre marele preot, in ziua a zecea a lunii a saptea-numita si “ziua ispasirii”Aceasta zi reprezenta punctul culminant al serviciilor de la sanctuar. In aceasta zi avea loc curatirea sanctuarului de toate pacatele marturisite adunate in decursul unui an intreg. Pacatele erau asezate in mod simbolic asupra tapului pentru Azazel, simbol al lui Satana, care era apoi alungat in pustie, impreuna cu toata incarcatura sa. Levitic 16, 1-34; 23, 26-32.  Serviciul anual arata in mod simbolic spre finalul luptei dintre bine si rau, in care Satana va trebui sa raspunda pentru tot raul adus in lume.

Simbolistica sanctuarului: Epistola catre Evrei ne arata in mod clar ca sanctuarul pamantesc era “o umbra” a celui ceresc.Evrei 8,5. Tot ce se facea in sanctuarul pamantesc era un simbol al adevaratei lucrari ce se face in Sanctuarul ceresc de catre Marele nostru Preot- Iisus Christos Evrei 8, 1-2; 9, 11-12; 23-24.

Curatirea sanctuarului : Dupa inaltarea Sa la cer, Mantuitorul a slujit in prima despartitura a Sanctuarului ceresc, in calitate de Mijlocitor al neamului omenesc, de Mare Preot, cu propriul Sau sange. Evrei 9, 11-12; 8,1-2  Pacatele marturisite, acumulate in Sanctuarul ceresc, aduc necesitatea curatirii lui, intocmai cu ceea ce se facea in serviciul anual in sanctuarul pamantesc, in “ziua ispasirii . “  Evrei 9, 23-24

Timpul curatirii sanctuarului ceresc– profetizat in Daniel 8, 14: profetia celor 2300 de seri si dimineti .In profetiile apocaliptice, timpul este redat prin principiul zi-an, in care, unei zile profetice ii corespunde un an real. Ezechiel 4,6; Numeri 14,34

O seara si o dimineata = o zi, dupa raportul  din Geneza 1,5

2300 de seri si dimineti = 2300 zile profetice = 2300 ani reali,conform principiului zi-an. La sfarsitul celor 2300 de ani urma sa inceapa in cer curatirea Sanctuarului ceresc, concomitent cu judecata de cercetare care va stabili cine va fi mantuit la revenirea lui Christos.

Punctul de pornire al perioadei celor 2300 de ani ne este dat in profetia celor 70 de saptamani din Daniel 9, 24-27. Cele 70 de saptamani = 490 de zile profetice = 490 ani ( conform principiului zi-an ) apartin perioadei profetice de 2300 ani din capitolul 8,14 .  Punctul de plecare pentru cei 490 ani (70 saptamani)  este decretul lui Artaxerxe Longimanus din anul 457 in. Hr. prin care se decreta reconstruirea Ierusalimului. Deoarece cele 70 de saptamani fac parte din perioada mai lunga a celor 2300 de seri si dimineti, punctul lor de plecare este acelasi- anul 457 in. Hr. Pornind de la anul 457 in. Hr., cei 2300 de ani ne duc pana in anul 1844, cand, conform  profetiei din Daniel 8, 14 Sanctuarul ceresc trebuia sa fie curatit.

Judecata de cercetare: inceputa in anul 1844, in Sanctuarul ceresc:

Descrierea scenei judecatii: Apocalipsa 14,7; Daniel 7, 9-10

Cine este judecat  cu aceasta ocazie? 1 Petru 4,17  Toti cei care au intrat vreodata in slujba lui Christos, luind asupra lor Numele Lui.

Cine este Mijlocitorul? Iisus, in calitate de Mare Preot si Avocat al celor credinciosi.1 Ioan 2,1; Evrei 9, 24; 7,25; 4,15-16.  Scena in care Domnul Iisus se infatiseaza inaintea Tatalui in favoarea celor credinciosi este descrisa in Daniel 7, 13.

Care sunt efectele acestei judecati de cercetare? Soarta fiecarui om va fi hotarata, fie spre viata vesnica, fie spre moarte vesnica: Apocalipsa 22, 11-12. De acesta judecata este nevoie pentru ca la revenirea Sa, Domnul Christos sa-i poata rasplati pe cei gasiti pregatiti: Apocalipsa 22,12

This entry was posted in Doctrine - Rezumate and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

44 Responses to Sanctuarul si judecata de cercetare

  1. Lori Balogh says:

    Frate Cristian,

    Domnul Iisus a spus: „Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” ( Ioan 5, 24 )

    Cand Domnul afirma ca cei drepti nu vor veni la judecata nu inseamna ca nu vor fi judecati ( Petru spune ca judecata trebuie sa inceapa de la Casa lui Dumnezeu – 1 Petru 4, 17 ), ci doar ca ei nu vor fi prezenti personal la judecata, asa cum sunt prezenti oamenii in instantele de judecata. Judecata de cercetare ( sau preadventa ) are loc inainte de revenirea Mantuitorului si este prima dintre cele trei faze ale judecatii lui Dumnezeu. La aceasta judecata sunt discutate doar „dosarele” celor care au luat asupra lor Numele Domnului Christos, fara ca cei cercetati sa fie prezenti. Mai mult decat atat, ei sunt reprezentati de Domnul Iisus, care este si Judecatorul si Avocatul lor in acelasi timp.

    Scopul acestei judecati este sa stabileasca cine vor fi cei mantuiti care vor fi rasplatiti la revenirea lui Iisus ( vezi Apocalipsa 22, 12 ). Este firesc ca cei gasiti vrednici pentru cer si care vor imparati cu Christos 1000 de ani sa nu apara la judecata finala a celor nelegiuiti. Ei sunt deja mantuiti.

  2. cristian says:

    Stimate domnule lori balogh fiti amabil si spuneti-mi va rog Cei care au trecut deja prin Judecata de cercetare ( si s-au pocait) vor mai trece si prin Judecata cea finala? In nadejdea ca voi avea un raspuns din partea dv va multumesc din suflet anticipat Dzeu sa va binecuvanteze!!!

  3. Lori Balogh says:

    Va salut cu multa pace de la Domnul Iisus, frate Mugurel,

    Pentru ca sa nu repet ceea ce am scris deja, va invit sa cititi comentariile de la Cartea lui Daniel, capitolul 8. Ele nu imi apartin, ci sunt o sinteza a ceea ce am gasit scris pe aceasta tema de diferiti autori. Fiind vorba de profetie biblica, intotdeauna comentariile sunt perfectibile.
    https://www.loribalogh.ro/2010/11/apocalipsa-vechiului-testament-cornul-cel-mic-reapare-16/
    https://www.loribalogh.ro/2010/11/apocalipsa-vechiului-testament-cele-2300-de-zile-si-cele-70-de-saptamani-17/
    Cu stima,
    Lori B.

  4. mugurel says:

    Sa spunem ca timpul pentru curatarea Sanctuarului este anul 1844. Dar care este Sanctuarul? Nu este acel Sanctuar murdarit de Cornul cel mic? Exista o legatura intre versetele 9-13 ( Sanctuar calcat in picioare) si versetul 14 ( Sanctuar curatat) din cartea Daniel cap.8?

  5. Lori Balogh says:

    Ideea pe care o sustineti cu privire la judecata lumii ( a indivizilor ) pe vremea Mantuitorului mi se pare foarte originala. Nu am intalnit-o la nicio confesiune crestina pana acum. Dimpotriva, din cate stiu, sub o forma sau alta toate bisericile sustin ideea unei judecati finale ( „de apoi” ).
    Daca problema judecatii ar fi legata doar de Persoana lui Dumnezeu, atunci da, aveti dreptate: El nu are nevoie de timp, de „dosare” si de alte informatii pentru a judeca lumea. In prestiinta Sa, El stia dinainte de Creatie cine va fi scris in cartea vietii si cine nu. Numai ca judecata priveste toate fiintele create. Aici se deschide un subiect foarte larg: cel al marelui conflict cosmic, inceput de Lucifer in cer si continuat pe pamant.
    Daca scoatem judecata divina din contextul luptei dintre bine si rau, atunci da, se poate ajunge la concluzii ca cele afirmate de dv. Insa tocmai acest conflict cosmic ne arata ca de judecata lui Dumnezeu au nevoie in primul rand fiintele create: atat cele cazute in pacat, cat si cele care au ramas fidele lui Dumnezeu in urma rebeliunii lui Lucifer. Or aceste fiinte au limitele lor: nu au prestiinta Creatorului. Lucifer a avut abilitatea si siretenia de a prezenta deformat unele lucruri, astfel incat in mintea fiintelor create si ramase fidele lui Dumnezeu sa se nasca tot felul de dileme si nedumeriri.
    Or, unul din scopurile intruparii Fiului lui Dumnezeu a fost tocmai acela de a demonta toate acuzatiile lui Satana impotriva guvernarii divine. Crucea a fost argumentul divin suprem, in urma caruia intreaga Creatie s-a lamurit cu privire la intentiile lui Satana. In sensul acesta Mantuitorul a afirmat ca „acum are loc judecata lumii acesteia” si „am vazut pe Satana cazand ca un fulger din cer”. Viata neprihanita traita de Iisus, dar mai ales moartea Sa au demonstrat intregului Univers cine este in realitate Satana, cine este in realitate Dumnezeu, si ce soarta are lumea care s-a aliat Diavolului.
    V-ati gandit vreodata la cele scrise de Pavel in 1 Corinteni 6, 2.3:”Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea ? …Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri ?”
    Mai mult decat atat, Pavel le scrie romanilor: „Dimpotriva, Dumnezeu sa fie gasit adevarat si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi, dupa cum este scris: „Ca sa fii gasit neprihanit in cuvintele Tale, si sa iesi biruitor cand vei fi judecat” ( Romani 3,4 ). Pavel prezinta aici ideea ca Insusi Dumnezeu Se va lasa judecat in caile Sale, astfel incat niciodata in vesnicie sa nu mai existe posibilitatea ca vreo fiinta creata sa repete rebeliunea lui Lucifer.
    Eu nu vreau sa va tin predici acum, frate Dorin, insa va sugerez sa studiati mai atent problema marelui conflict inceput in cer si continuat pe pamant, si sa incercati sa intelegeti tema judecatii din aceasta perspectiva.
    Cu stima,
    Lori B.

  6. Dorin says:

    Dumnezeu nu se supune instaltelor lumesti. Daca m-as supune rationamentului pe care l-ati aratat, as spune ca judecata a inceput pe timpul intrupari Cuvantului (si probabil a inceput cu Satan dupa cum o spune Mantuitorul nostru), iar fiecare generatie este judecata dupa ce dispare de pe pamant. Dar eu zic ca Dumnezeu e Creator si n-are nevoie de timp pentru judecata, e Atotputernic si Atotstiutor, poate sa vada in timp cum am ales sa traim! Plus ca mai exista in Apocalipsa niste versete cu privire la o carte a vietii unde sunt scrise niste nume de la intemeierea lumii! Cum explicati ca Dumnezeu poate sa scrie in aceasta carte numele celor ce vor fi salvati inainte ca acestia sa traiasca? Haideti sa nu judecam lumeste toate aceste lucruri ci doar duhovniceste.
    Fiti binecuvantat

  7. Lori Balogh says:

    Judecata lumii ( a spiritului lumesc ) sau a indivizilor ? Daca va ganditi la a doua varianta, cum va explicati judecarea unor oameni care inca nu se nascusera pe vremea lui Iisus ? Nicio instanta din lume nu face acest lucru. Un Dumnezeu drept cum ar putea judeca inainte de savarsirea nelegiuirii si mai ales inainte de nasterea autorilor ei ?
    Cu stima,
    Lori B.

  8. Dorin says:

    In engleza in versiunea king James nu exista expresia „sta sa inceapa”, care oricum inseamna imediat nu peste 1900 ani. In King James apare „judgment must begin at the house of God”, deci „trebuie sa inceapa”. Cu alte cuvinte, de la casa Lui Dumnezeu se incepe judecata. E vorba de modalitate, loc, nu de timpul judecatii. Iar Petru face aici o comparatie, daca noi din casa Lui Dumnezeu vom fi judecati, ce se va intampla cu cei care nu asculta de Evanghelie?
    Iar in Apocalipsa „ceasul judecatii” poate insemna altceva decat ca incepe o judecata in acel moment. Pot sa existe mai multe judecati?
    Nu v-am raspuns la aceste intrebari pentru ca nu o sa va placa concluzia mea: Nu exista judecata care sa inceapa in 1844! Si nu cred ca Dumnezeu are nevoie de timp pentru a judeca lumea, pana la urma El este Creatorul timpului, nu poate sa fie dependent de timp.
    Daca ISUS spune „Acum are loc judecata lumii acesteia”, eu aleg sa-L cred pe El. Textul din Apocalipsa trebuie intepretat prin prizma a ce spune Isus.
    Fiti binecuvantat

  9. Lori Balogh says:

    Cum va explicati ca pe la mijlocul primului secol, deci dupa vreo doua-trei decenii de la inaltarea lui Iisus, apostolul Petru afirma: „Caci suntem in clipa in care judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu. Si daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu ? ( 1 Petru 4,17 ) ? Daca judecata lumii a avut loc pe vremea Mantuitorului, cum putea Petru sa afirme ca ea era in viitor ?
    Iar Ioan, privind in viitor pe calea viziunilor apocaliptice, pe la sfarsitul primului secol afirma: „Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a sosit ceasul judecatii Lui…” ( Apocalipsa 14,7 ). Daca judecata lumii a avut loc pe vremea Mantuitorului, de ce se mai vorbeste de o alta judecata in viitor ? Ce trebuie sa intelegem prin „judecata lumii” de pe vremea lui Iisus ? Cum putea Dumnezeu sa-i judece pe vremea Mantuitorului pe toti cei ce nu se nascusera inca ?
    Cu stima,
    Lori B.

  10. Dorin says:

    Ioan 12:31 ”Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara.”
    Luca 10:18 ”Isus le-a zis: Am vazut pe Satan cazand ca un fulger din cer.”.
    Cand s-au intamplat toatre acestea? Pe vremea intruparii Cuvantului. Atunci a avut loc judecata lumii, atunci a fost aruncat Sanat din cer.
    Fiti binecuvantat

  11. Lori Balogh says:

    Probabil ca in discutia despre „timpul sfarsitului” ar trebui sa introducem si notiunile de „Imparatie a harului”, stabilita la prima venire a lui Christos, si cea de „Imparatie a slavei”, care va fi stabilita la cea de-a doua venire. Daca nu identificam cele doua faze ale Imparatiei lui Dumnezeu, se va naste confuzie.

  12. remus says:

    Cu siguranta si apostolii au avut pareri diferite uni fata de alti in anumite privinte . Lucrul acesta il dovedeste conciliul de la Ierusalim descris in Fapte 15 dar nu cred ca Dumnezeu a ingaduit ca in scrierile lor sa se strecoare lucruri gresite , altfel credinta Biserici dealungul timpului ar fi cladita pe lucruri nesigure. Cum am putea deosebi adevarul de o parere gresita? De aceea eu cred ca daca apostoli au zis ca vremea sfirsitului a inceput deja din timpul lor de la Hristos incoace noi trebuie sa credem asa. Iata cum inteleg eu lucrurile : vremea sfirsitului este caracterizata de citeva lucruri : judecata omeniri, judecata diavolului ,rasplatirea,invierea,venirea imparatiei,venirea zilei Domnului etc. Toate aceste lucruri au fost deja inaugurate. Lumea a fost deja judecata in Hristos cind minia lui Dumnezeu a lovit in Fiul (,,acum are loc judecata lumii acesteia”; ,,cine crede in Fiul nu este judecat dar cine nu crede a si fost judecat”) ; diavolul a fost deja judecat ,,acum stapinitorul lumii acestea a fost aruncat afara” ,,a dezbracat domniile si stapinirile dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce”; invierea mortilor deja a inceput pentruca Hristos este ,,cel dintii rod” al invieri , rasplatirile deja au inceput pentruca Hristos a fost deja ,,incununat cu slava si cinste”. Deci primul om din noua creatie a lui Dumnezeu a fost deja inviat cu trup slavit si a fost deja rasplatit. Imparatia a venit intr-un fel pentruca a venit imparatul , pentruca Hristos a zis ,,imparatia lui Dumnezeu a venit peste voi”, pentruca Hristos imparateste in Biserica (Hristos este ,,capetenie peste lucrurile Bisericii”) ; ziua Domnului a venit intr-un fel prin prima venire a lui Hristos . In VT nu se facea deosebire intre prima venire si a doua venire ci ambele veniri erau adunate in expresia ziua Domnului .( Ex: ,,iata voi trimite pe proorocul Ilie inainte de a veni ziua Domnului , ziua aceea mare si infricosata „. Noi stim ca Ilie a fost Ioan Botezatorul si a venit inaintea primei veniri a Domnului nu inaintea zilei cele mari si infricosate). Mai mult credinciosi se spune ca spiritual : au inviat cu Isus ,sed in locurile ceresti , au fost ,,stramutati in imparatia dragostei Lui”, ,,au fost proslaviti”, sunt ,, in Hristos ” , sunt Temple ale Duhului lucruri care se vor intimpla numai la vremea sfirsitului unele si altele in imparatia Domnului. Cu siguranta toate aceste lucruri sunt doar o inaugurare a vremii sfirsitului pentruca : judecata ,invierea,rasplatirea,imparatia,ziua Domnului,proslavirea Bisericii nu s-au realizat deplin ci doar ca o inaugurare a ce va urma la sfirsitu istoriei , ca primele roade a vremi sfirsitului. Eu cred ca ar trebui sa intelegem fie ca vremea sfirsitului a inceput de la Hristos si va tine pina se va sfirsi istoria fie ca vremea sfirsitului a inceput la prima venire a lui Hristos a fost intrerupta pentru o vreme, pentru a urma vremea Biserici si va fi reluata din nou in finalul istoriei. Eu ma duc mai mult pe a doua varianta.

  13. Lori Balogh says:

    Frate Dorin,
    Textul din 1 Tesaloniceni 4,17 poate fi inteles in doua feluri: 1) Pavel credea ca si el va fi in viata la revenirea Domnului si 2) El se referea la cei din ultima generatie, prin „noi” intelegand acei crestini care vor avea privilegiul sa-L vada pe Domnul venind in marire si glorie. Ca sa fiu sincer, si au inclin spre a doua varianta, desi nici prima nu este de lepadat.
    Cu stima,
    Lori B.

  14. Lori Balogh says:

    Frate Remus Talpos,
    Niciodata nu mi-a trecut prin minte ca scrierile NT nu ar fi inspirate in totalitate. Poate eu nu m-am exprimat corect, sau d-v ati inteles gresit ( acesta este inconvenientul dialogului din lumea virtuala ). Eu am vrut sa spun altceva, si anume ca descoperirea adevarurilor pentru Biserica nu a venit instant, in Ziua Cincizecimii, ci a fost un proces care s-a desfasurat in timp. Insasi fagaduinta Mantuitorului:,,cind va veni Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul “ implica acest proces. Domnul nu a promis ca in ziua revarsarii Duhului Sfant apostolii vor intelege totul, ci ca din acea clipa ei vor fi „calauziti” in tot adevarul. Or, verbul „a calauzi” presupune un proces in desfasurare, presupune timp.
    NT ne ofera destule dovezi ca, chiar dupa Cincizecime, apostolii inca nu intelegeau toate lucrurile asa cum le-au inteles mai tarziu. Este clar ca Cincizecimea nu l-a invatat pe Petru ca si neamurile au acces la mantuire si deci nu trebuie sa refuze sa intre in casa unui pagan. A trebuit sa treaca un timp, pana ce Duhul Sfant i-a dat acea viziune din Fapte 10 din care a inteles ca neamurile nu mai trebuie sa fie privite ca fiind spurcate si necurate, lucru pe care-l va marturisi la adunarea Bisericii din Ierusalim.
    Marturisesc ca si eu am avut la inceput o imagine idilica despre Biserica primara. Insa era o imagine nerealista. Epistolele lui Pavel catre corinteni ne arata ca in acea Biserica existau probleme destul de grave: partide, certuri, lipsa de respect fatza de Cina Domnului, etc. Galatenii erau mustrati ca au parasit Evanghelia pe care le-o predicase Pavel. Nici chiar apostolii nu au fost infailibili, chiar dupa Cincizecime. Petru a fost mustrat pe fatza de Pavel pentru fatarnicie, Barnaba fiind si el atins de ea ( Galateni 2, 11-15 ). Pavel si Barnaba au avut neintelegeri destul de mari, pe tema tanarului Marcu, neintelegeri care i-a separat in lucrare. Totusi, Duhul Sfant i-a folosit pe toti in lucrarea de predicare a Evangheliei, in ciuda faptului ca inca greseau si inca nu intelegeau totul asa cum intelegem noi.
    Nu vreau sa ma inlegeti gresit din nou. Nu sunt un vanator de greseli, caci si eu le am pe ale mele si ma incred in harul Domnului pentru iertare si biruinta deplina. Insa nici nu pot sa nu observ ca si apostolii au fost oameni supusi greselii, ca orice muritor. Poate cea mai rasunatoare greseala este aceea a apostolului Ioan, care, spre sfarsitul vietii, batran fiind, si coplesit de maretia viziunilor primite despre viata viitoare, a incercat sa de inchine ingerului care-i descoperea scenele profetice din Apocalipsa. Si aceasta nu o data, ci de doua ori ( Apocalipsa 19,10; 22,8.9). Or, noi stim bine ca inchinarea I se cuvine doar lui Dumnezeu ( Matei 4,10 ). Eu nu-l acuz pe Ioan, sa ma fereasca Domnul de a fi judecatorul unuia ca el, dar nici nu pot trece peste ceea ce spune Scriptura despre inchinarea cuvenita doar lui Dumnezeu. Asa cum am scris deja, omeneste eu il inteleg: era prea coplesit de maretia scenelor vazute in viziune si a reactionat sub impresia lor.
    Asadar, revin la ideea de baza: cred ca apostolii au fost inspirati de Duhul lui Dumnezeu, insa calauzirea in tot adevarul a implicat timp si s-a desfasurat ca un proces, nu instantaneu. De aceea, am afirmat intr-un comentariu anterior ca pana la un anumit moment, apostolii nu au inteles totul legat de „vremuri si soroace” ( Fapte 1,7 ).
    Cu stima,
    Lori B.

  15. remus says:

    Este clar ca Pavel nu credea ca istoria se va sfirsii in primul secol . Iata ce zice el : ,,el ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti in Hristos ca sa arate in VEACURILE VIITOARE nemarginita bogatie a harului sau……..” Deci Pavel credea ca istoria va mai continua pe MAI MULTE VEACURI in care Dumnezeu isi va arata harul Sau.(Efes 2:6,7)

  16. Dorin says:

    Asa inteleg si eu lucrurile acestea. Cineva care a fost rapit in al 3-lea cer si a vazut lucruri ce nu se pot spune nu poate in acelasi timp sa creada ca va fi in viata la revenirea Mantuitorului atunci, in primul secol. Acolo in 1 Tesaloniceni 4:17 cred ca e mai degraba vorba de ”Noi crestinii care vom fi in viata” in momentul revenirii Mantuitorului si nu ca Pavel s-ar fi inclus in aceasta categorie. In King James vad ca scrie ”Then we which are alive…” Pana la urma e vorba de noi, cei care il urmam pe Isus Christos si nu restul, vom avea parte de aceasta rapire in nori. Ideea e sa fim in viata in momentul respectiv.
    Fiti binecuvantati

  17. remus says:

    Daca nu credem ca apostoli au fost inspirati in tot ce au spus nu mai exista o baza a discutiei. Cu siguranta ca Isus cit a fost pe pamint nu le-a descoperit tot adevarul pentruca el insusi a zis : ,,mai am si alte lucruri sa va spun dar inca nu le puteti purta”dar ce zice dupa acea ,,cind va veni Duhul adevarului are sa va calauzeasca in TOT adevarul „. Dupa Rusalii tot ce au spus apostoli Biserici este fara gres alminteri tot ce inseamna crestinism ar trebui sa aruncam la cos daca nu consideram ca Duhul Domnului a vorbit prin ei. Daca apostoli au avut si pareri gresite dupa care criteriu putem alege cind au zis bine si cind au zis rau ? Dupa cum ne convine ? Oare nu Duhul Domnului a vorbit prin ei ? Oare nu invatatura lor este temelia pe care trebuie sa fim ziditi ? Nu noi trebuie sa corectam invatatura apostolilor ci noi sa ne corectam doctrina dupa invatatura lor .

  18. Lori Balogh says:

    Din scrierile NT reiese ca apostolii nu au avut o intelegere clara cu privire la „vremuri si soroace” ( Fapte 1,7 ). Din intrebarile puse de ei Mantuitorului in Matei 24,3, reiese ca ei asociau distrugerea templului cu revenirea lui Christos si sfarsitul lumii. Ceea ce nu era corect. Domnul incearca sa-i convinga de faptul ca intre cele doua evenimente trebuia sa se intample multe lucruri ( cele enumerate in Matei 24 ), ultimul semn care urma sa indice timpul sfarsitului fiind predicarea Evangheliei in toata lumea: „Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujesca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul” ( Matei 24,14 ).
    Insusi Pavel credea ( cel putin pana la un moment dat ) ca si el va fi in viata la revenirea Mantuitorului ( vezi 1 Tesaloniceni 4, 17: „noi cei vii, care vom fi ramas…” )
    Istoria crestinismului ne arata ca de abia dupa Revolutia Franceza, mai exact dupa anii 1800, odata cu infiintarea Societatilor Biblice si Misionare, Evanghelia a inceput sa fie dusa in toate colturile lumii. Iar internetul si tehnologiile moderne au contribuit major la implinirea profetiei Mantuitorului.
    Ma astept sa-mi raspundeti cu cele afirmate de Pavel in Coloseni 1,6 si 23, dar aceasta este o alta discutie.
    Cu stima,
    Lori B.

  19. remus says:

    Cap 12 din Daniel incepe cu expresia ,,in vremea aceea”. Care vreme ? Raspunsul il gasim in cap 11:40 ,,la vremea sfirsitului”.Deci cap 12 face referire in totalitate la vremea sfirsitului. Dar cind a inceput vremea sfirsitului? Conform spuselor NT vremea sfirsitului a inceput de la Hristos incoace.Sigur ca este greu sa credem acest lucru dar asta spune Scriptura. Sa vedem dar citeva texte : – la Rusalii Petru spune ca sunt deja ,,zilele de pe urma”(Fapte 2:17)
    – ,,aceste lucruri au fost scrise pentru invatatura noastra peste cari AU VENIT SFIRSITURILE VEACURILOR (1 Cor10:11)
    – ,,la sfirsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul (majoritatea traducerilor traduc prin ,,la sfirsitul zilelor” Evrei1:2)
    – ,,acum la SFIRSITUL VEACURILOR SA ARATAT o singura data…….(Evrei 9:26)
    – ,,El a fost cunoscut inainte de intemeierea lumii si A FOST ARATAT LA SFIRSITUL VREMURILOR pentru voi”(1 Petru 1:20)
    – ,,copilasilor ESTE CEASUL CEL DE PE URMA ………prin aceasta cunoastem ca ESTE CEASUl CEL DE PE URMA” (1 Ioan 2:18)
    – ,,sa implinit vremea” (Marcu 1:15)
    – ,,la implinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau (Gal 4:4)
    Deci apostoli Domnului ne-au invatat ca vremea sfirsitului a inceput de la prima venire a Domnului si va tine pina la sfirsit. In acest interval de timp a vremi sfirsitului are loc si sfirsitul lui Israel.

  20. Dorin says:

    Frate Remus, proorocia privind cele 2300 seri si dimineti nu poate avea legatura cu Antioh. Poate ca acest Antioh e un tip al Antichristului (ceea ce a afacut e o uraciune pentru Dumnezeu) dar nu este el acela. Si spun asta bazandu-ma pe Daniel 8 si Matei 24. In Daniel 8:13,14 se vorbeste despre uraciunea pustiiri si cele 2300 de seri si dimineti. Daca asta s-ar fi intamplat inainte de venirea Domnului nostru Isus Christos, atunci El n-ar mai fi vorbit dupa cum vedem in Matei 24:15 despre uraciunea pustiirii cu referire la Daniel, nu?
    Iar in ceea ce priveste asteparea veniri Domnului a credinciosilor din primul secol, eu o inteleg altfel. Acestia stiau ca in momentul morti nu mai sunt supusi timpului si fac un salt in timp pana la sfarsitul vremurilor cand Domnul Isus se intoarce sa-i invie. Deci pentru ei, viata fiind scurta si moartea fizica aproape, stiind ca urmandu-L pe Isus Christos „nu vor muri in veac”, pentru ei venirea era aproape.
    Fiti binecuvantati

  21. Lori Balogh says:

    Nu, frate Talpos,
    Nu am reafirmat decat ceea ce ingerul i-a spus lui Daniel in legatura cu cartea sa, care urma sa fie sigilata pana la vremea sfarsitului. D-v ce intelegeti din cuvintele ingerului ? Daca aceasta carte a lui Daniel a fost pecetluita pana la vremea sfarsitului, aceasta s-a intamplat doar pentru unii crestini, sau pentru toti ? Credeti ca, chiar si dupa 1844, ziua Domnului nu poate veni ca un hot pentru multi crestini ?

  22. remus says:

    Sa nu imi spuneti ca William Miller a inteles mai bine Scriptura decit Pavel care a spus ,,ziua Domnului va veni ca un hot”(1Tes 5) ; Petru spune acelasi lucru in 2 Petru 3 ; sau invatatorul nostru Isus care a zis ca nu ne putem nici gindi cind va veni Domnul . Sa ne tinem de apostoli Domnului si sa lepadam invataturile straine si in felul acesta vom fi binecuvintati de Domnul .

  23. Lori Balogh says:

    Si eu cred ca poporul evreu si-a pierdut calitatea de „popor ales” in momentul respingerii lui Iisus, desi individual ei pot fi mantuiti ca oricare dintre noi. „Sfesnicul” adevarului a fost incredintat Bisericii, iar „poporul sfant” de care aminteste Daniel in cap. 12,7 nu poate fi poporul evreu, ci Biserica lui Christos, iesita din lunga perioada de persecutie a Evului Mediu.
    Daniel 12,2 nu vorbeste de inviere in general, cuprinzand si prima si cea de-a doua inviere, ci doar de prima inviere. Contextul ne clarifica acest lucru. Versetul 1 ne vorbeste de mantuirea tuturor celor gasiti scrisi in cartea vietii, iar vers. 3 ne vorbeste despre rasplata celor mantuiti. Deci vers. 2 se refera doar la prima inviere, la revenirea Mantuitorului, cand vor invia toti cei drepti, impreuna cu o clasa speciala de oameni care au participat activ la suferintele si moartea Mantuitorului. Apocalipsa 1,7 lamureste acest aspect: „Iata El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui”. In niciun caz Daniel 12 nu poate fi interpretat ca implinindu-se decat in finalul istoriei.
    Cu privire la interpretarea celor 2300 de zile din Daniel 8,14 nu voi insista, caci am scris deja despre aceste lucruri. Cred ca avem destule certitudini in a interpreta aceasta perioada ca reprezentand 2300 de ani, si nu 2300 de zile reale, cu atat mai putin 1150 de zile reale. „Cine are urechi de auzit, sa auda !”
    Cu privire la intrebarile d-v legate de anul 1844 si venirea Mantuitorului „ca un hot”, sa nu uitam ceea ce ingerul i-a descoperit lui Daniel: „Tu, insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului ( care sfarsit ? Anul 70 d.Chr. ? ). Atunci multi o vor citi si cunostinta va creste” ( Daniel 12, 4 ). Cartea lui Daniel a fost „desigilata” doar in timpul sfarsitului. Nici Daniel nu a inteles profetiile care i s-au dat, cu atat mai putin perioadele profetice ca cele 2300 de zile din cap. 8,14. Odata cu William Miller si miscarea millerita din preajma anului 1844, aceste profetii au inceput sa fie intelese. Doar dupa incheierea perioadei de 2300 de ani cunostinta cu privire la cartea lui Daniel a crescut. Cat priveste explozia de cunostinte si informatii generale din secolele XIX-XX, nu se indoieste nimeni. Chiar si acest amanunt ( cresterea cunostintei: biblice si stiintifice ) este un argument ca Daniel 12 vorbeste de sfarsitul istoriei, si nu de secolul I.
    Cu stima,
    Lori B.

  24. remus says:

    Cit priveste sfirsitul lui Israel eu cred ca in momentul in care ei s-au lepadat de Isus au fost scosi din planul lui Dumnezeu ,,imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi”iar ca pedeapsa a venit judecata prin distrugerea Ierusalimului din 70d.H urmat de marea dispersie din 135d.H cind evrei au fost expulzati din Ierusalim si Israel a fost desfintat ca stat.Mai mult chiar daca vremea sfirsitului nu s-ar referi in Daniel la sfirsitul lui Israel totusi chiar sfirsitul istoriei a inceput de la Hristos incoace chiar daca ne vine greu sa credem acest lucru. Invierea mortilor a inceput cu Hristos ,,Hristos este cel dintii rod”al invieri ; rasplatirea a inceput tot cu Hristos ,,pe cel ce a fost facut pentru putina vreme mai prejos ca ingeri il vedem incununat cu slava si cinste ; mai mult la invierea lui Hristos au inviat multi sfinti ai VT .Textul din Daniel 12 nu face referire la invierea finala pentruca zice ca ,,multi”vor invia deci nu toti .Mai mult se vorbeste despre faptul ca atunci se va ridica voievodul Mihail lucru intimplat in Apoc12 iar aruncarea lui Satan pe pamint a avut deja loc la invierea lui Hristos.
    Nu inteleg dece expresia ,,vremuri indepartate „nu se poate referi la vremea lui Antioh pentruca din momentul vedeniei pina la Antioh au fost aprosimativ 380 ani (546 i.H cind s-a dat vedenia ; 167 i.H spurcarea Templului de catre Antioh) ,de ce 380 ani nu pot fi considerati vremuri indepartate?
    Mai mult nu stim : – cum sa calculam cele 2300 seri si dimineti (fie 2300 zile conform cu Genesa , fie1150 zile pentruca este posibil sa se refere la 2300 de jertfe necurmate care se aduceau 2 pe zi una seara si alta dimineata.
    – nu stim daca trebuie sa intelegem ca este vorba de zile sau zilele trebuie interpretate dupa principiul 1 zi =1an
    – nu avem nici o certitudine clara ca trebuie sa socotim cele 2300 seri si dimineti din 457 i. H
    – daca este vorba de 2300 ani ar fi in contradictie cu invatatura lui Isus ca ,,despre ziua acea nu stie nimeni” , ca ,,Domnul va veni ca un hot” , ca nici,,nu ne putem gindi cind va veni ziua aceea”. Cum poate Domnul sa vina ca un hot daca noi stim ca el nu poate veni inainte de anul 1844 ? Cum poate ca Domnul sa vina in ceasul in care noi nu ne gindim daca nu putea veni pina in 1844 . De ce Biserica primara l-a asteptat pe Isus inca din timpul vieti lor daca ei aveau intelegerea ca Isus nu poate veni inainte de 1844 d.H

  25. Lori Balogh says:

    Pe ce va bazati cand afirmati ca „sfarsitul” de care vorbeste Daniel este anul 70 d.Chr ? Au trecut de atunci aproape doua milenii, iar razboiul in Tara Sfanta a continuat sub diferite forme, si nu sunt semne ca el se va sfarsi vreodata inainte de revenirea Mantuitorului. Mai mult decat atat, anul 70 d.Chr. nu poate fi incadrat in termenii folositi de inger cand ii vorbeste lui Daniel despre vedenia celor 2300 de zile ca privind „niste vremi indepartate” ( Daniel 8,26 ).
    Faptul ca ingerul care ii vorbeste lui Daniel in cap. 12 nu se refera la sfarsitul statului Israel, ci la sfarsitul istoriei lumii reiese clar din intregul context al capitolului 12. Vers. 2 vorbeste despre inviere, or acest eveniment nu poate fi asociat cu nimic din ceea ce s-a intamplat pana acum pe pamant. De asemenea, vers.3 vorbeste despre rasplata celor mantuiti, iar in vers. 13, „sfarsitul” este identificat de inger cu ziua in care Daniel va fi inviat, pentru a-si primi rasplata. In concluzie, nu pot fi de acord cu ideea ca termenul „sfarsit” este aplicabil doar distrugerii Ierusalimului, ci el vizeaza finalul istoriei pacatului cu tot ce presupune acesta.
    Cat priveste opinia d-v cu privire la sanctuarul ceresc si lucrarea Mantuitorului in calitate de Mare Preot, totul pare logic. Exista insa un cusur: ea nu respecta tipologia sanctuarului din vechime, cu ceremoniile lui si tot ce se intampla acolo. Despre preotii din vechime, Pavel afirma ca „fac o slujba care este chipul si umbra lucrurilor ceresti, dupa poruncile primite de Moise de la Dumnezeu” ( Evrei 8, 5 ).
    Daca in sanctuarul pamantesc existau doua etape in rezolvarea problemei pacatului ( slujbele zilnice si cele anuale, acestea din urma avand ca efect curatarea sanctuarului si steregerea pacatului ), conform Evrei 8,5 si in Templul ceresc trebuie sa existe cele doua etape. Vreau sa fiu bine inteles: Nu pun in discutie aici existenta a doua incaperi, separate de o perdea, ca in sanctuarul pamantesc, deoarece de la moartea Mantuitorului nici in templul pamantesc nu mai exista perdeaua care separa Sfanta de Sfanta Sfintelor. Aici e vorba de etape in rezolvarea problemei pacatului: ispasirea zilnica si lucrarea de curatare a sanctuarului, care trebuie sa aiba loc in finalul lucrarii de Mare Preot a lui Iisus in Templul ceresc.
    Faptul ca Mantuitorul a intrat in Templul ceresc imediat dupa inaltare, la dreapta Tatalui, slujind ca Mare Preot dupa randuiala lui Melhisedec, nu inseamna ca El a sarit peste lucrarea de ispasire zilnica ( de care avem nevoie continuu ), trecand direct la lucrarea de curatare a sanctuarului.
    Cu stima,
    Lori B.

  26. remus says:

    Cu privire la 2300 de seri si dimineti este adevarat ca Daniel le leaga de vremea sfirsitului,dar intrebarea care se ridica este : La ce sfirsit se refera textul? Avind in vedere ca vedenia din cap.8 este legata de vremea imparatiei Greciei nu cred ca se refera la sfirsitul istoriei.Sensul vremi sfirsitului in cartea Daniel se refera mai degraba la sfirsitul lui Israel decit sfirsitul lumii.De exemplu: ,,toate aceste lucruri se vor SFIRSI cind puterea POPORULUI SFINT VA FI ZDROBITA DE TOT (cap.12) (se refera la caderea Ierusalimului in 70d.H) sau ,,este hotarit ca razboiul sa tina pina la SFIRSIT (se refera la cucerirea Ierusalimului de catre Titus).
    Cit priveste lucrarea din Sanctuarul ceresc eu ramin la ce zice Pavel in Evrei 6:18-20 ,,scaparea noastra este sa apucam nadejdea care ne este pusa inainte pe care o avem ca o ancora a sufletului ,o nadejde tare si neclintita care patrunde DINCOLO DE PERDEAUA DINLAUNTRU TEMPLULUI unde Isus A INTRAT pentru noi ca inainte mergator CIND A FOST FACUT MARE PREOT in veac dupa rinduiala lui Melhisedec. Deci Hristos A INTRAT DEJA dincolo de perdeaua dinlauntru , si ne spune si cind a intrat ,,cind a fost facut Mare Preot”.Cind a fost facut Mare Preot? Cind i s-a spus : ,,tu esti Fiul Meu astaziTe-am nascut”(Evrei 5:5) . Cind i s-a spus acest lucru? Cind a inviat din morti conform celor spuse in Fapte13:33.

  27. Lori Balogh says:

    Frate Remus,
    Am inteles conceptia d-v cu privire la lucrarea actuala a Mantuitorului. Daca gresesc, va rog sa ma corectati: D-v sustineti ca Domnul a inceput lucrarea de curatare a templului ceresc imediat dupa inaltare. Trebuie sa apreciez faptul ca d-v credeti in existenta unui sanctuar ceresc, lucru mai rar intalnit la crestinii evanghelici.
    Cu ani in urma am postat cateva articole pe Resurse Crestine.ro si totul a fost in regula pana ce am amintit ceva despre sanctuarul ceresc si lucrarea Domnului de acolo. In momentul imediat urmator, administratorii site-ului m-au luat la intrebari si m-au somat sa-mi precizez pozitia fatza de acest adevar. Cand le-am spus care este credinta mea in legatura cu sanctuarul ceresc si lucrarea Mantuitorului, mi s-a luat dreptul sa mai postez vreun articol, fara nicio alta explicatie.
    Dar sa revenim la „oile” noastre. Evrei 9, 23 nu spune ca Iisus a curatat lucrurile ceresti ( la data scrierii epistolei ), ci doar ca „trebuia ca lucrurile ceresti sa fie curatate cu jertfe mai bune”. Pavel nu plaseaza in timp aceasta lucrare de ispasire finala, ci doar aminteste de ea, ca facand parte din slujba Mantuitorului din sanctuarul ceresc. Rolul de a plasa in timp inceputul lucrarii de ispasire finala ( curatare a sanctuarului ) apartine profetiei din Daniel 8,14.
    Stiu ca d-v nu credeti in interpretarea adventista, ci considerati ca aceasta profetie s-a implinit pe vremea lui Antioh Epifanul, in secolul al II-lea I.Chr. Insa contextul din Daniel cap. 8 ne indica foarte clar ca evenimentele descrise acolo priveau timpul sfarsitului si nu o perioada foarte apropiata de timpul lui Daniel.
    v. 17: „Vedenia priveste vremea sfarsitului”
    v. 19: „Iti arat ce se va intampla in vremea de apoi a maniei, caci vedenia aceasta priveste vremea sfarsitului”
    v. 26: „Tu pecetluieste vedenia aceasta, caci este cu privire la niste vremi indepartate.
    Or, vremea lui Antioh nu era deloc indepartata de Daniel, iar amanuntele descrise in cap. 8 nu pot fi explicate doar prin pangarirea templului iudaic de catre Antioh.
    Asadar, cele afirmate de Pavel in Evrei trebuie legate de elementul timp pe care ni-l ofera profetia lui Daniel.
    Cu privire la existenta unui iad in prezent, am serioase indoieli. Dar asta este un alt subiect. Daca Domnul ar fi coborat in „iad” in timp ce a stat in mormant, asezand pacatele lumii asupra lui Satana, acest lucru nu ar corespunde simbolului din ceremoniile Zilei Ispasirii, caci incarcarea tapului pentru Azazel cu pacatele marturisite era facuta spre finalul tuturor ceremoniilor. Or, de la invierea Domnului au trecut doua milenii.
    Poate ca trebuie sa tinem cont si de raportul de timp: Ziua Ispasirii era doar o zi, ultima cu care se incheia anul religios. Daca Ziua Ispasirii din cer ar fi inceput la inaltarea Domnului, inseamna ca au trecut doua mii de ani de cand El a inceput aceasta lucrare, ceea ce nu ar corespunde cu tipologia ceremoniilor din vechiul sanctuar.
    Cu stima,
    Lori B.

  28. remus says:

    Insist putin pe acest subiect pentruca este ceva foarte important pentruca tine de lucrarea lui Hristos. Daca va uitati putin in Evrei cap 9 si 10 se spune asa in cap 9 ,,Hristos n-a intrat intr-un locas de mina omeneasca …ci a intrat chiar in cer „in context este vorba de compararea lucrari lui Hristos cu ZIUA ISPASIRI din Levetic ,pentruca se zice asa:,,a intrat chiar in cer…..nu ca sa se aduca de mai multe ori jertfa pe Sine insusi ca MARELE PREOT care INTRA IN FIECARE AN in Locul Prea Sfint cu un singe care nu era a lui….”Deci vedem ca e vorba de ZIUA ISPASIRI ca atunci se intra ODATA PE AN .In cap.10 zice ca el ,,a adus o singura jertfa pentru pacate”(v.12) Cind a adus ? In context este vorba si de ispasirea zilnica ,,orce preot face slujba IN FIECARE ZI”(v.11) dar si de ZIUA ISPASIRI pentruca in v.1,3 se vorbeste de jertfele aduse ,,in fiecare an”(v.1)sau ,,din an in an” (v.3). Vedem dar ca Hristos aduna in lucrarea lui si ISPASIREA ZILNICA si ISPASIREA ANUALA. Mai mult textul vorbrste in cap.9:23 ca ,,lucrurile ceresti” au fost curatite cu jertfe mai bune. Curatirea lucrurilor Cortului se facea IN ZIUA ISPASIRI nu cind se facea ISPASIREA ZILNICA. In ziua ispasiri se aducea jertfa pe altarul de arama ,apoi Marele Preot lua singele si il ducea pina in Locul Prea Sfint si stropea capacul ispasiri ,apoi iesea din cort si isi punea miinile peste tapul pentru Azazel pe care punea toate pacatele care mai intii erau ispasite dar apoi erau scoase din cort si erau puse pe capul tapului pentru Azazel care era izgonit cu pacatele pe el in pustie (pustia era considerate in conceptia de atunci locul spiritelor necurate) .Hristos a urmat acelasi tipar.Mai intii a fost jertfit pe altar (pe cruce) apoi conform Evrei 9:12 a luat singele sau si la dus in cer in Locul Prea Sfint iar cu acest singe a facut ispasirea pacatelor cap 9:12-14 ,26 ,a curatat si lucrurile din cortul ceresc cap.9:23 iar apoi confor spuselor lui Petru Domnul a fost in ,, inchisoarea duhurilor”.Acest lucru il gasim si in conceptia primilor crestini de dupa apostoli care credeau in ,,coborirea in iad”a lui Hristos (vezi Simbolul Apostolic 100d.H) Ce sa faca in Iad? Eu cred ca unul din lucrurile pe care le-a facut acolo este ca a desertat pacatele omeniri in domeniul pacatului in Adinc ,exact cum pacatele erau duse in pustie de tap.

  29. remus says:

    Este adevarat ca ucenici au fost nascuti din nou dupa inviere cind Domnul a suflat peste ei si le-a zis ,,Luati Duh Sfint”.Tot atunci s-a nascut si Biserica la inviere nu la Rusalii pentruca noi am fost nascuti din nou ,,prin invierea lui Isus Hristos „spune Petru . Apostolii au fost nascuti din nou la invierea lui Isus dar de botezat cu Duhul Sfint au fost botezati la Rusalii. Totusi Duhul Sfint a venit sa locuiasca in Biserica la Rusalii dupa cum este scris ,,acum odata ce s-a INALTAT prin dreapta lui Dumnezeu si A PRIMIT de la Tatal FAGADUINTA Duhului Sfint a turnat ce vedeti si auziti.”

  30. Dorin says:

    Frate Remus, Duhul Sfant a fost dat inainte de ziua cincizecimii, sau Pentecost day cum mai este cunoscuta. Dupa inviere dar inainte de inaltare: Ioan 20:22.
    Fiti binecuvantat

  31. Lori Balogh says:

    Frate Remus,
    Din raspunsurile pe care le-am dat fr. Dorin, cred ca reiese clar ca si eu cred ca Domnul S-a sezat la dreapta Tatalui ca sa mijloceasca pentru noi. Nu am cum sa neg lucrul acesta, din moment ce Scriptura asa spune. Stiti care este „buturuga” de care ne impiedicam adesea ? Este aceea ca incercam sa ne imaginam lucrurile ceresti, care, dupa 1 Corinteni 2,9, depasesc orice imaginatie umana, ca fiind identice celor pamantesti.
    Sa va dau un exemplu: Despre Sfanta Sfintelor sta scris ca era o incapere de forma unui cub, fara lumina naturala, acoperita cu aur, avand un singur obiect de mobilier: chivotul cu tablele Legii ( pentru o perioada de timp, mai era si un vas cu mana si toiagul lui Aron – Exod 16, 34; Numeri 17, 1-10 ), acoperit de capacul ispasirii cu cei doi heruvimi. Daca asa arata Sfanta Sfintelor din sanctuarul din vechime, credeti ca asa arata si in Templul ceresc, doar la alte dimensiuni ? Probabil ca ati citit ceea ce i-am scris fr. Dorin despre zecile de mii si mii de mii de ingeri, de cei 24 batrani si de cele patru fapturi vii din preajma tronului lui Dumnezeu. Ne putem oare imagina ce se afla in preajma tronului Tatalui ?
    Asa cum i-am scris fr. Dorin, cele doua „incaperi” al Templului ceresc nu trebuie intelese ca doua camere despartite de ceva anume ( de ce anume, din moment ce „perdeaua” Il simbolizase pe Christos, iar aceasta perdea fusese sfasiata la moartea Domnului ? ) Cele doua incaperi din vechiul sanctuar aratau clar spre doua etape distincte ale rezolvarii problemei pacatului, iar aceste doua etape isi urmeaza cursul prefigurat si in cer.
    Domnul Christos trebuia sa stea in prezenta Tatalui pentru mijlocirea din ambele etape: atat pentru iertarea de care avem nevoie zilnic ( altfel, de ce ne-am mai ruga sa fim iertati zilnic ? ), cat si pentru stergerea definitiva a pacatelor, asa cum era prefigurat in ceremoniile din Ziua Ispasirii. Intrand in Templul ceresc, dupa inaltare, este cat se poate de firesc sa intelegem Domnul S-a asezat la dreapta Tatalui. Unele traduceri mi se par mai corecte cand spun ca Domnul „S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri, ca slujitor al Sanctuarului” ( traducerea catolica a abatelui Crampon ) sau „ca slujitor al sfintelor” ( traducerea Douay ). Chiar si ultima traducere din l. romana, Fidela spune despre Iisus ca S-a facut „Un servitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol”.
    De ce insist asupra acestei probleme ? Pentru ca observ ca unii crestini au tendinta sa isi imagineze ca, pentru o perioda, Domnul Iisus a stat undeva departe de Tatal, mijlocind pentru noi, si abia la urma El S-a asezat la dreapta Tatalui. Nu, El a mijlocit intotdeauna in prezenta Tatalui, in Templul ceresc, doar ca in milocirea Lui exista doua etape distincte. Cand se va incheia si cea de-a doua etapa, va veni sa ne ia la Sine. Sa ne ajute Domnul sa fim gasiti pregatiti !
    Cat priveste interpretarea pe care d-v o agreeati cu privire la cele 2300 de seri si dimineti, ca implinindu-se pe vremea lui Antioh Epifanul, eu nu o pot accepta din motive pe care acum nu le pot prezenta.
    Cu stima,
    Lori B.

  32. Lori Balogh says:

    Frate Dorin,
    Nu cred ca avem opinii prea diferite. Cred mai degraba ca ne exprimam altfel, si uneori apar neintelegeri.
    Adventistii nu sustin ca in 1844 s-a curatat sanctuarul ceresc, ci ca atunci a inceput curatarea lui. Nimeni nu stie cand se va sfarsi aceasta lucrare, dar, dupa semnele din lume, cred ca nu va mai fi mult timp. De altfel, Mantuitorul ne-a spus ca sfarsitul va fi o mare surpriza pentru toti ( Matei 24, 36-51 ; 1 Tesaloniceni 5, 1-3, etc. )
    Cat priveste jertfa Mantuitorului, aceasta acoperea nu doar jertfa din Ziua Ispasirii, ci si jertfele necurmate aduse zilnic si jertfele pentru vina aduse de pacatosii care isi marturiseau pacatele. Iar jertfa lui Iisus din secolul I acoperea toate jertfele din istoria lumii, de la Adam incoace. Fara aceasta Jertfa, spre care aratau jertfele din vechime, niciuna din jertfele aduse in VT nu ar fi putut fi primite de Dumnezeu, ” caci era cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele” ( Evrei 10, 4 ).
    Nu am un articol scris cu privire la ceea ce m-ati rugat, insa poate ca cele doua teme care abordeaza subiectul judecatii divine de mai jos va pot folosi:
    https://www.loribalogh.ro/2011/12/%E2%80%9Cca-sa-judece-viii-si-mortii%E2%80%9D/
    https://www.loribalogh.ro/2011/03/judecata/
    La utima d-v intrebare, nu pot sa raspund decat asa: Toti cei care vor fi mantuiti, fie ca au trait inainte de cruce, fie dupa Golgota, vor fi mantuiti DOAR PRIN HAR. Dumnezeu nu a avut criterii diferite de mantuire.
    Cu stima,
    Lori B.

  33. remus says:

    Spune Scriptura ca ,, Dumnezeu sade pe heruvimi”.Ce inseamna aceasta ? Adica Dumnezeu sade pe chivotul marturiei intre heruvimi.Inteleg deci ca chivotul marturiei (sau scaunul (tronul) harului) cum este numit in Evrei simboliza tronul lui Dumnezeu.Cind Scriptura zice ca Isus a sezut la dreapta lui Dumnezeu se intelege ca el a sezut pe chivot care este tronul lui Dumnezeu,deci in Locul Prea Sfint.Eu cred ca din pricina ca lucrarea lui Hristos nu a fost savirsita in vechime deacea in vechime ,,Duhul Sfint nu fusese dat „pina la inaltarea lui la cer.Daca Hristos nu a intrat in Sfinta Sfintelor dupa inviere atunci lucrarea lui de mintuire nu a fost terminata inca si deci nu putea fi dat Duhul.Trimiterea Duhului este pecetluirea lucrari lui Hristos de mintuire pentruca noi am fost ,,pecetluiti cu Duhul Sfint”
    Cit priveste cele 2300 de seri si dimineti ,aceasta perioada priveste vremea intertestamentala.

  34. Eugen Dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
    Frate Dorin, marii preoti descendenti din Aaron aduceau alta jertfa in Ziua Ispasirii doar pentru ca Jertfa Domnului nostru drag era pe atunci promisiune si sangele animalelor jertfite simboliza sangele Sau.
    In acelasi timp toate jertfele de la sanctuarul iudaic ne indreapta atentia catre Jertfa Mantuitorului.
    Aceatea fiind datele, evident Domnul nu trebuia sa se jertfeasca inca o data in 1844, doar pentru ca preotii aaronici aduceau alta jertfa in Ziua Ispasirii.

  35. Dorin says:

    Frate Lori Balogh, toata teoria asta e frumoasa dar are un mare cusur. Daca in 1844 s-ar fi curatat Sanctuarul ceresc, acest Sanctuar ar fi avut nevoie de o jertfa atunci in 1844. Dar dupa jertfa de pe Golgota nu mai exista alta jertfa (Evrei 10:26). Si nu e normal ca Isus sa se jertfeasca in secolul I dar aceasta jertfa sa fie luata in considerare abia in 1844.
    Iar Evrei 9:25-26 arata clar ca jertfa de pe Golgota e asemanata cu jertfa anuala a preotilor care intra in Locul Preasfant. Este atat de clar „S-a aratat o singura data, ca sa STEARGA pacatul prin jertfa Sa.” nu ca si „marele preot care intra in fiecare an”.
    Eu ma opresc aici cu discutia pentru ca se pare ca avem idei adanc inradacinate si dupa cum spune Pavel, noi doar semanan, Duhul Sfant face sa creasca. Asa ca sa-L lasam pe Duhul Sfant sa lucreze in noi.
    Aveti vreun articol despre criteriile privind aceasta judecata de cercetare? Cu alte cuvinte, ce spune doctrina adventista (daca imi permiteti sa-i zic asa) despre modalitatea prin care vom fi mantuiti atat cei dinainte de intruparea Lui Christos cat si dupa. Merci
    Fiti binecuvantat

  36. Lori Balogh says:

    Frate Dorin,
    Din numeroasele texte citate de d-v si eu inteleg acelasi lucru ca si d-v: Iisus este singura Jertfa pentru pacat si nimic altceva. Suntem pe aceeasi lungime de unda in aceasta privinta. Ramane de clarificat daca diferitii termeni care apar in aceste texte: curatare, stergere, ispasire, spalare, iertare sunt sinonimi. Ar trebui definiti fiecare si apoi asezati la locul lor in marele Plan al Mantuirii.
    Iata cum inteleg eu rezolvarea problemei pacatului, dupa lumina pe care mi-a dat-o pana acum Duhul lui Dumnezeu, privind la „umbra” celor ce se faceau in sanctuarul din vechime. Pacatosul venea la sanctuar cu animalul de jertfa si, dupa marturisirea pacatului si aducerea jertfei, el pleca acasa iertat de pacatul sau. Aceasta lucrarea se facea in cadrul slujbelor zilnice de la sanctuar.
    Problema pacatului nu era insa rezolvata definitiv, caci pacatul ramanea inregistrat in sanctuar ( perdeaua stropita cu sangele jertfei ). De aceea, in Ziua Ispasirii, de la sfarsitul anului religios, se facea curatirea sanctuarului de toate pacatele care fusesera marturisite in cursul anului. Toate aceste pacate marturisite erau asezate pe capul tapului pentru Azazel ( simbolizandu-l pe Satana ), iar sanctuarul era curatit. Asadar, desi pacatele marturisite fusesera iertate si pacatosii erau impacati cu Dumnezeu, doar in Ziua Ispasirii aceste pacate erau sterse definitiv. Desigur, cei care nu-si marturisisera pacatele in cursul anului, ramaneau cu ele asupra capului lor si nu beneficiau nici de iertare, cu atat mai putin de stergerea lor.
    Daca eu as accepta ideea ca Iisus, dupa inaltare, S-a prezentat direct in Locul Prea Sfant, as avea cateva dileme pe care nu as putea sa le rezolv:
    – Sanctuarul de pe pamant era o „umbra” a celui din cer. Cum s-ar reflecta slujbele zilnice, care asigurau iertarea de pacate, in ceea ce se intampla in Templul ceresc ? Intrarea Mantuitorului direct in prezenta tronului lui Dumnezeu presupune deja inceperea judecatii prin curatirea Sanctuarului ceresc. Dar cum se oglindeste lucrarea preotilor din Sfanta in lucrarea lui Iisus ?
    – Cum ramene cu profetia din Daniel 8,14 cu privire la cele 2300 de seri si dimineti pana la curatirea sanctuarului ? Daca Iisus, dupa inaltare, ar fi intrat direct in ultima faza a lucrarii ( de curatire a sanctuarului ceresc ), de unde incep si unde se termina cele 2300 de zile ?
    Desigur, este de discutat ce inseamna ca Iisus S-a asezat la dreapta Tatalui, conform Evrei 8, 1.2. Cum ne imaginam Templul ceresc: ca o cladire cu doua incaperi, Tatal tronand in cea de-a doua ?
    Este adevarat ca lui Moise i s-a aratat chipul sanctuarului pe munte ( Exod 25, 40 ). Nu-mi imaginez ca el a putut vedea maretia Templului ceresc, ci doar un model, o macheta care sa-i slujeasca la construirea sanctuarului pamantesc.
    Nu vreau sa cad in derizoriu, dar nu-mi imaginez Templul ceresc ca fiind alcatuit din doua incaperi separate de o perdea, ca cel pamantesc. Mai ales ca perdeaua sanctuarului pamantesc il simboliza pe Iisus, iar aceasta s-a sfasiat in momentul jertfei Mantuitorului. Din moment ce tronul lui Dumnezeu este inconjurat de ingeri al caror numar este redat de Ioan ca fiind „de zece mii de ori zece mii” ( Apocalipsa 5, 11 ), de tronurile celor 24 de batrani si de cele patru fapturi vii ( Apocalipsa 4, 4.6 ), maretia lui intrece orice imaginatie, conform 1 Corinteni 2,9.
    Cred ca cele doua incaperi ale sanctuarului pamantesc simbolizau mai degraba cele doua etape distincte din lucrarea de Mare Preot a Mantuitorului: acordarea iertarii de pacate, lucrarea de care aveau nevoie toti oamenii care au trait de la inaltarea la cer, iar in final, in Ziua Ispasirii si a judecatii de cercetare ( numita de noi si judecata preadventa ), stergerea tuturor pacatelor marturisite si curatirea Templului ceresc.
    Vorbind despre lucruri ceresti de o maretie de nedescris, poate ca eu insumi gresesc, incercand sa mi le imaginez. Pentru mine, faptul ca Iisus a intrat in Templul ceresc ca Mare Preot, inseamna ca El se afla in prezenta Tatalui, mijlocind pentru noi. Oare cat va mai dura aceasta lucrare de mijlocire ? Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa fim gasiti cu toate pacatele iertate si sterse definitiv !
    Cu stima,
    Lori B.

  37. Dorin says:

    Fapte 3:19 „Pocaiti-va, dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se STEARGA pacatele…”
    Fapte 22:16 „… Scoala-te, primeste botezul si fii SPALAT de pacatele tale, chemand Numele Domnului.”
    Romani 3:25 „Pe El, Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ISPASIRE, ca sa-Si arate neprihanirea Lui;”
    Romani 11:27 „Acesta va fi legamantul pe care-l voi face cu ei, cand le voi STERGE pacatele.” Legamantul Nou are la baza jerfta de pe Golgota.
    Evrei 1:3 „El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui, a facut CURATAREA pacatelor si a sezut la dreapta Maririi locurilor preainalte;”
    Evrei 2:17 „… un Mare Preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ISPASIRE pentru pacatele norodului.”
    1 Ioan 2:1,2 „Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Christos, Cel Neprihanit. El este JERTFA DE ISPASIRE pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.”
    1 Ioan 4:10 „dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ISPASIRE pentru pacatlee noastre.”
    Eu nu pot si n-am cum sa nu inteleg din toate aceste versete ca Isus este MAREA JERTFA si UNICA JERTFA de ISPASIRE pentru om. Isus sta de la inaltare la dreapta Tatalui, deci in prezenta Lui Dumnezeu Tatal. Care din cele doua camere ale Cortului intalnirii era construita pentru Dumnezeu Tatal? Sfanta Sfintelor. Puteau preotii sa fie in prezenta Lui Dumnezeu in Sfanta? Nu.
    Iar vis-a-vis de faptul ca „Subiectul este vast si presupune o buna cunoastere a ceea ce se intampla in sanctuarul din vechime, cu ritualurile, slujbele si simbolurile lui” nu pot fi de acord. Daca extrapolam ideea vedem cum fariseii si carturarii lui Israel cu ale lor „diplome” teologice nu l-au recunoscut pe Isus, mai mult, au contribuit la indeplinirea profetiilor din VT, iar un amarat de pescar precum Petru a facut acea declaratie prin care il recunoaste pe Isus ca fiind Mesia, Unsul Lui Dumnezeu. Ce i-a raspuns Isus? Ca Duhul Sfant este cel ce i-a descoperit acestuia adevarul si nu „the flesh”. Eu ma las purtat de Duhul Sfant cand vreau sa inteleg Biblia, iar daca Acesta imi descopera adevaruri ascunse lumii ma bucur ca un copil si dau slava Tatalui. Iar acest adevar privind jertfa de pe Golgota stiu sigur ca vine prin descoperirea Duhului Sfant si nu a inteligentei umane.
    Sa fim toti binecuvantati si pecetluiti cu Duhul Sfant

  38. Lori Balogh says:

    Frate Dorin,
    Autorul Epistolei catre evrei ( se crede ca Pavel este acesta ) afirma ca preotii din vechime faceau „o slujba care este chipul si umbra lucrurilor ceresti” ( Evrei 8,5 ). Inteleg de aici ca tot ce se intampla in sanctuarul din vechime are un corespondent in Templul ceresc, unde slujeste Insusi Iisus cu propriul Sau sange. Or, in sanctuarul pamantesc erau doua feluri de slujbe: unele zilnice si altele anuale ( Ziua Ispasirii ).
    Daca Domnul ar fi intrat direct in Sfanta Sfintelor dupa inaltare, lucru pe care-l facea marele preot doar la sfarsitul anului, in Ziua Ispasirii, ramane neacoperita slujirea zilnica din sanctuarul ceresc, atat de necesara pentru iertarea de care avem nevoie zilnic.
    Intrarea in Sfanta Sfintelor presupune judecata de cercetare a tuturor celor care si-am marturisit pacatele in cursul anului si stergerea tuturor acestor pacate prin ritualurile de curatire a sanctuarului ( jerfe, cei doi tapi, etc. ).
    Faptul ca Domnul Iisus este numit „jertfa de ispasire” adusa odata pentru totdeauna nu inseamna ca El a intrat direct in Sfanta Sfintelor imediat dupa inaltare. Jerfe de ispasire se aduceau si in serviciile zilnice, oficiate de preoti in curtea sanctuarului ( Leviticul 5; 6,24-30 ) si care aratau tot spre jertfa ispasitoare a lui Christos.
    Subiectul este vast si presupune o buna cunoastere a ceea ce se intampla in sanctuarul din vechime, cu ritualurile, slujbele si simbolurile lui. Pentru mine este foarte clar ca, asa cum in sanctuarul pamantesc existau doua etape ale lucrarii de rezolvare a pacatelor, la fel trebuie sa fie si in cer. Prima etapa se refera la iertarea pacatelor, care nu era o rezolvare definitiva ( slujbele zilnice ), iar a doua etapa se refera la stergerea definitiva a pacatelor ( Ziua Ispasirii). De aceea, mi se pare corect sa cred ca Domnul Iisus a indeplnit si continua sa indeplineasca ambele etape, fiecare din ele la timpul potrivit, conform „umbrei” sanctuarului pamantesc.
    Cu stima,
    Lori B.

  39. Dorin says:

    Frate Lori Balogh, ma simt nevoit sa continui discutia pentru ca Duhul Sfant ma impinge sa o fac. Este foarte important sa intelegem exact ce a facut si implinit Domnul Isus Christos pe cruce.
    Pavel Spune in Romani 3:25 Ca „Pe El (Isus), Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire…”. Daca ne intoarcem in Levitic 16:29-34 vedem ca e jertfa de ispasire se facea o data pe an in luna a 7-a ziua a 10-a. Preotul intra atunci dincolo de perdeaua dinauntru in locul numit Locul Preasfant si nu in prima incapere. Deci Isus este jertfa de ispasire facuta O SINGURA DATA (Evrei 9:25) si nu o data pe an in Sfanta Sfintelor. Isus Christos nu se putea da ca jertfa de ispasire in 1844 pentru ca El s-a dat o singura data ca jertfa aici pe pamant. El este si jertfa pentru pacate (Evrei 7:27) dar mai ales jertfa de ispasire (Romani 3:25) .Ioan Botezatorul spune ca Isus e Mielul care ia pacatul lumii. Asta este o slujba ce nu putea sa fie facut in Locul Sfant ci in Locul Preasfant (sau Sfanta Sfintelor). Pe urma in Ioan 19:30 avem marea declaratie e Domnului Isus „S-a ispravit.” Ce s-a ispravit? Printre multe lucruri pe care Isus le-a implinit si acest mare sacrificiu prin care El ia pacatul lumii, acel sacrificiu UNIC prin care Dumnezeu se impaca cu lumea. El este atat jertfa cat si Marele Preot reprezentate in VT prin marele preot uman care intra o data pe an in Sfanta Sfintelor cu sange impur. Ceea ce faceau marii preoti o data pe an era tipologia pentru Marele sacrificiu dat de Domnul Isus Christos. La ce bun sa se sfasie perdeaua dinauntru daca nu pentru ca Isus a intrat acolo, in adevarata Sfanta a Sfintelor devenind El insus perdeaua prin care avem acces la Tatal?
    Sa lasam deoparte problemele de semantica si traducere si sa cerem indrumarea Duhului Sfant. La moartea Domnului Isus Christos s-a rupt perdeaua dinauntru cum am mai spus-o (Matei 27:51, Marcu 15:38, Luca 23:45). Perdeaua dinauntru despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor, corect?. Omul n-avea acces la Sfanta Sfintelor („Hagion” in original daca sunteti de acord), in VT doar marele preot avea dreptul sa intre odata pe an. Toate acestea aratau spre Isus care va intra acolo si ne va da acces direct la Dumnezeu prin trupul sau (Evrei 10:19-20).
    In Evrei 9:3 este descrisa aceasta parte Preasfanta („Hagion”) iar in Evrei 9:12 apare acelasi termen „HAGION”, asa ca pentru mine nu conteaza cum au tradus si rastradus diversi oameni de-alungul istoriei. In Evrei 9:25 apare acelasi termen „Hagion” unde scrie ca Isus a intrat o DATA PENTRU TOTDEAUA ca jertfa si Mare Preot in adevarata Sfanta Sfintelor care este in cer. Cu alte cuvinte direct la Tronul Lui Dumnezeu Tatal. In Evrei 10:19 Pavel spune ca prin sangele Lui Christos avem intrarea sloboda la locul numit „Hagion”.
    Ati scris „, Iisus trebuia sa intre in Locul Prea Sfant din templul ceresc la sfarsitul istoriei omenirii, in perioada “Zilei Ispasirii”. Corect. Asa spune si Pavel (manat de Duhul Sfant, ca nu o spune de la el) in Evrei 9:26 „…acum la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa.”
    Fie ca Duhul Sfant sa va calauzeasca in aceasta ca sa intelegeti cum totul se potriveste conform planului Lui Dumnezeu.

  40. Lori Balogh says:

    Frate Dorin,
    Va inteleg foarte bine nedumeririle, caci m-am confruntat adesea cu astfel de intrebari. Ati ridicat mai multe probleme si incerc, pe scurt, sa-mi expun punctul de vedere.
    Cu privire la „Locul Sfant” si „Locul Prea Sfant” al sanctuarului ( templului ) din vechime exista o anumita confuzie atunci cand ne referim la Epistola catre evrei ( capitolele 8 si 9 ). Daca citim Evrei 8,1.2, aflam ca Domnul S-a asezat ca Mare Preot in ceruri, „ca slujitor al Locului Prea Sfant”. Deci, putem trage de aici concluzia, ca Iisus a intrat direct in Sfanta Sfintelor, in Locul Prea Sfant, adica in cea de-a doua si cea mai sfanta incapere a sanctuarului ( templului ).
    Asa a tradus Cornilescu, insa alte traduceri spun alfel:
    „A minister of holies ( plural ), and of the true tabernacle” ( Douay )
    „En qualite de ministre du sanctuare et du vrai tabernacle” ( Crampon, catolica )
    „Comme ministre du sanctuare et du veritable tabernacle” ( Louis Seconde )
    „A minister in the sanctuary and the true tent” ( RSV )
    „Un servitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol” ( Fidela, rom. )
    „And who serves in the sanctuary, the true tabernacle” ( NIV )
    „Slujitor Altarului si Cortului celui adevarat” ( Biblia ortodoxa rom. )
    La fel, in Evrei 9,12, traducerea franceza a lui Crampon spune ca Iisus „a intrat, o data pentru totdeauna, in Sanctuar”; Douay spune ca El a intrat in „the holies”; Fidela spune ca El a intrat in „locul sfant”; RSV spune ca El a intrat in „the Holy Place”, nu in Locul Prea Sfant, cum traduce Cornilescu, NIV si Biblia ortodoxa.
    Dilema se clarifica insa daca studiem ceea ce se intampla in sanctuarul din vechime, care era un fel de ilustrare a desfasurarii Planului de Mantuire. In Locul Prea Sfant se intra doar odata pe an, in Ziua Ispasirii, si doar marele preot avea voie sa intre acolo. El nu slujea in Locul Prea Sfant in fiecare zi, ci doar la sfarsitul anului religios. Prin analogie, Iisus trebuia sa intre in Locul Prea Sfant din templul ceresc la sfarsitul istoriei omenirii, in perioada „Zilei Ispasirii” ( a judecatii de cercetare ).
    Cu privire la judecata, frate Dorin, nu am uitat ce spune in Ioan 3,18. Sper ca nici d-v nu ati uitat ce spun alte texte din NT cu privire la acest subiect:
    „Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Dumnezeu…” ( 2 Corinteni 5,10 )
    „Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata a lui Christos” ( Romani 14,10 )
    „Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu. Si daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelie” ( 1 Petru 4,17 ).
    Cand Mantuitorul spune ca „orine crede in El nu este judecat” ( Ioan 3,18 ), El vrea sa spuna ca acel om nu este chemat in mod fizic la bara de judecata divina, asa cum se va intampla cu cei nelegiuiti. Ei sunt judecati, dar in absenta. Daca nu ar fi judecati, cum ar sti cerul intreg, cu milioanele de fiinte necazute in pacat, ca acei oameni merita sa primeasca viata vesnica ? Pe ce baza ar ramane numele lor in cartea vietii ? E clar ca nu Dumnezeu are nevoie de aceasta judecata, caci El stie dinainte totul, ci miliardele de ingeri si fiinte din marea Creatie a lui Dumnezeu au nevoie de aceste clarificari.
    Cu stima,
    Lori B.

  41. Dorin says:

    Cum ar putea sa existe o judecata timp de zeci de ani sau chiar sute de ani a celor alesi cand in Romani 8:30 scrie „Caci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte, sa fie asemenea chipului Fiului Sau.” Sau in Psalmul 139:16 „Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele”. De ce ar avea nevoie Isus de zeci sau sute de ani sa judece oamenii cand El deja stie dinainte de a ne naste ce vom face in viata? Daca practic Il vom urma sau nu.
    Fiti binecuvantat

  42. Dorin says:

    La moartea Mielului care ia pacatul lumii, perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt. Asta semnifica ca noi oamenii avem intrarea sloboda acum la Locul Preasfant prin trupul Lui Isus Christos (Matei 27:51, Marcu 15:38, Luca 23:45, Evrei 10:19-20). Prin insusi sacrificiul Sau Isus a intrat in Locul Preasfant dupa cum scrie si in Evrei 9:11-12 atunci la inviere (nu pot sa spun exact daca la inviere sau la inaltare dar oricum nu asta e ideea) si nu in 1844. Iar vis-a-vis de judecata ati uitat cum scrie in Ioan 3:18 „oricine crede in El NU ESTE JUDECAT; dar cine nu crede A SI FOST JUDECAT, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al Lui Dumnezeu.” Mai spuneti ca soarta fiecarui om (adica toti, credinciosi si necredinciosi) va fi hotarata la judecata de cercetare. Cu asta il contraziceti chiar pe Domnul Isus Christos care in Ioan 5:24 spune: „Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si NU VINE LA JUDECATA, ci a si trecut din moarte la viata.” Adevarat ca in Apocalipsa 14:7 scrie ca „a venit ceasul judecatii Lui”, dar judecati vor fi cei ce nu au fost gasiti vrednici.
    Lucrurile pot sa para complicate, dar atunci cand ne lasam calauziti de Duhul Sfant si ne tinem doar de Cuvantul Scris devin clare si usoare.
    Sa fim toti binecuvantati si pecetluiti cu Duhul Sfant

  43. Lori Balogh says:

    Faptul ca Iisus ” a fost numit de Dumnezeu Mare Preot dupa randuiala lui Melhisedec” ( Evrei 5, 10 ), iar nu dupa randuiala aaronica, nu intra deloc in contradictie cu adevarul existentei celor doua sanctuare: cel pamantesc si cel ceresc. Epistola lui Pavel catre Evrei vorbeste fara echivoc despre cele doua sanctuare, despre functiile lor si semnificatia slujbelor savarsite in ele ( capitolele 7-10 ). Paralela facuta de Pavel intre slujbele din cele doua sanctuare, intre cele doua legaminte si intre preotia levitica si cea „dupa randuiala lui Melhisedec” ma intareste in convingerea ca „teoria” nu cade, ci ramane in picioare, chiar daca unora dintre crestini nu le convine.

  44. Claudiu says:

    Problema este ca Isus a fost Mare Preot dupa oranduiala lui Melhisedec si nu cea Aaronica. Toata aceasta teorie cade.

Dă-i un răspuns lui Lori Balogh

Adresa ta de email nu va fi publicată.