Ilustratii despre ateism si necredinta

Ilustratii despre ateism si necredinta

Crestinul si ateul

Odata, un ateu se contrazicea cu un crestin pe tema existentei lui Dumnezeu.

„L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu?”- a intrebat ateul.
„Nu” – a raspuns crestinul.
„L-ai mirosit vreodata pe Dumnezeu?” – a intrebat ateul din nou.
„Nu.”
„Ei bine, atunci cum poti sustine cu atata siguranta ca exista Dumnezeu?”- a continuat ateul, afisand un zambet superior.
„Prietene, tu ti-ai vazut vreodata creierul?” – l-a intrebat de data aceasta crestinul pe ateu.
„Nu”- a raspuns ateul.
„Dar ti-ai mirosit vreodata creierul?”
„Nu” – a raspuns ateul.
„Si crezi totusi ca ai creier?”- a intrebat in cele din urma crestinul.

Aplicatie:
Cu totii avem creier… Dar cati dintre noi folosesc ratiunea, punandu-si intrebarile fundamentale ale existentei? Nicio religie sau filozofie nu-si merita numele daca nu e capabila sa raspunda la cele trei intrebari fundamentale: Cine suntem ? De unde venim ? Incotro mergem ?

Asadar, foloseste-ti ratiunea, intreaba-te si, inevitabil, daca esti sincer cu tine insuti, vei ajunge la conluzia ca in spatele tuturor minunilor intalnite in natura se afla o Inteligenta superioara pe care noi, crestinii, o numim Dumnezeu.

„Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii, daca te uiti cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati.” ( Romani 1, 19-20 )

“Tagaduieste ceea ce ai vazut ca nu e, nu ceea ce n-ai vazut ca este.” Nicolae Iorga

Incumetare

Moartea este un lucru sigur, insa Biblia vorbeste si despre moartea finala ! Te rog sa reflectezi la acestea…  Citeste pana la sfarsit… Scrie in Biblie: „Nu va inselati: Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul, aceea va si secera.” (Galateni 6:7)

Iata povestea catorva barbati si femei care L-au luat in ras pe Domnul:

John Lennon (cantaret):
Cu cativa ani inainte de a muri, intr-un interviu pentru o revista americana, el a declarat: ”Crestinatatea va lua sfarsit, va disparea. Nu este nevoie sa imi sustin aceasta idee.  Sunt sigur.  Nu am ce spune despre Iisus, insa cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astazi noi suntem mai cunoscuti decat El” (1966).
Lennon, dupa ce a declarat ca membrii formatiei Beatles erau mai cunoscuti decat Iisus Christos, a fost impuscat de sase ori.

Tancredo Neves (presedinte al Braziliei ):
In timpul campaniei prezidentiale, acesta a declarat ca, daca ar obtine 500.000 de voturi din partea partidului sau, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea indeparta de la Presedintie.
Bineinteles, a obtinut voturile, insa s-a imbolnavit cu o zi inainte de a deveni presedinte, apoi a murit.

Cazuza (compozitor, cantaret si poet bi-sexual)
In timpul unui spectacol in Canecio ( Rio de Janeiro ),  in timp ce isi fuma tigara, a pufait fumul in aer si a spus: „Doamne, asta e pentru tine.’
A murit la varsta de 32 de ani, de cancer pulmonar, in chinuri groaznice.

Cel care a construit vasul Titanic
Dupa ce s-a incheiat construirea vasului Titanic, un reporter l-a intrebat cat de sigur era vasul.  El a raspuns cu un ton ironic: ”Nici chiar Dumnezeu nu il poate scufunda”
Cu totii stim ce a urmat…

Marilyn Monroe (actrita)
A fost vizitata de Billy Graham in timpul unui spectacol.  Acesta a declarat ca Spiritul Lui Dumnezeu l-a trimis sa ii predice.  Dupa ce a ascultat ceea ce a avea de spus predicatorul, ea a replicat:  „N-am nevoie de Iisus al tau”.
O saptamana mai tarziu, a fost gasita moarta in apartamentul ei.

Bon Scott (cantaret)
Fostul vocalist al formatiei AC/DC,  intr-un cantec din 1979,  spunea:   „Nu ma opriti, ma indrept pe drumul meu, pe drumul care duce in infern!”.
Pe 19 februarie 1980, Bon Scott a fost gasit mort, inecat cu propria voma.

Campinas (in 2005)
In Campinas, Brazilia, un grup de prieteni beti au luat in drum o alta prietena.  Mama a insotit-o pana la masina si, ingrijorata de starea in care se aflau prietenii ei, i-a spus, tinand-o de mana pe fata care se asezase in masina:   „Fiica mea, mergi cu Dumnezeu si fie ca El sa te apere.” Aceasta a raspuns: „Poate doar daca El (Dumnezeu) merge in portbagaj, pentru ca aici, inauntru, ….e deja plin. „
Peste cateva ore, a sosit vestea ca tinerii au fost implicati intr-un accident mortal. Toti au murit, masina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de masina fusese… Insa, in mod surprinzator, portbagajul era intact.  Politia a declarat ca nu vedea in ce mod a putut ramane intact portbagajul. Spre surprinderea lor, in portbagaj, au gasit un carton cu oua, iar ouale erau toate intregi.

Christine Hewitt (ziarista si redactora de emisiuni de divertisment din Jamaica)
a declarat ca Biblia (Cuvantul lui Dumnezeu) este cea mai proasta carte scrisa vreodata.
In iunie 2006 a fost gasita arsa in masina proprie.

Iti dau cinci minute, Doamne…

Robert Ingersoll a fost unul dintre marii atei ai Americii. El obisnuia sa mearga in marile orase si sa tina cuvantari impotriva lui Dumnezeu. Pentru a atrage poporul, isi presara adesea vorbirea cu texte biblice, cautand apoi sa le rastalmaceasca. Avea o predilectie pentru texte in care Dumnezeu spunea ca ii va judeca pe cei ce hulesc Numele Sau.

Odata, in timp ce tinea o cuvantare la care s-au adunat multi ascultatori, si-a scos ceasul de aur din buzunar, l-a pus pe masa si a zis: „Il blestem si Il hulesc pe Dumnezeu, apoi Ii dau cinci minute sa ma loveasca, sa ma trasneasca”.

A inceput apoi sa rosteasca blesteme din cele mai murdare. Apoi, a tacut. In sala, s-a facut o liniste de mormant. A trecut un minut, apoi doua.. . La al treilea, o femeie a cazut lesinata. Patru minute, cinci minute si nu a fost niciun traznet, nicio despicare a pamantului, ca sa-l inghita. Atunci, tacticos, Ingersoll isi lua ceasul si zise: “Vedeti ca nu exista Dumnezeu, caci daca ar fi existat, m-ar fi lovit mortal”.

Dar a demonstrat oare lucrul acesta faptul ca nu exista Dumnezeu? Nicidecum, ci doar faptul ca Ingersoll n-a fost lovit atunci. Oricine ar fi ispitit sa procedeze intocmai ca el, ar fi bine sa stie ca nu omul dicteaza lui Dumnezeu termenele. El este cel care decide timpul, locul si felul in care urmeaza sa-i pedepseasca  pe impotrivitori.

Dr. Joseph Parker, marele predicator al Londrei, auzind despre cazul acesta, a spus: “Sarmanul domn, a crezut ca in 5 minute poate epuiza indelunga rabdare a lui Dumnezeu!”.

Ateul si ursul

Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii: „Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!”

La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica, asa ca il urmeaza constiincios… Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il apucase deja de un picior, asa ca omul, paralizat de frica, racneste: „Doamneeee!!!”.

In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce: „Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice… vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?”

Ateul se uita fix in lumina si raspunse: „As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa faci ca ursul sa devina crestin?” „Foarte bine” – raspunse vocea. Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse: ” Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin”.

Mare este Dumnezeu

In sala de asteptare a garii dintr-un orasel, in lumea pestrita s-au nimerit pe banci alaturate un domn bine, intelectual cu vaza si un boschetar amarat.

La un moment dat boschetarul scoate o biblie si incepe sa citeasca din ea. Dupa o vreme incepe sa exclame entuziasmat si plin de uimire : “Mare este Dumnezeu”.

Se ridica se plimba putin, se aseaza inapoi si repeta exclamatia de cateva ori. Iritat intelectualul il ia la rost :

– Ce tot afirmi acolo ca Dumnezeu e mare si tare, doar nu l-a vazut nimeni si nici nu este sigur ca exista.

– Domnule am citit aici ca Dumnezeu a despartit Marea Rosie si a trecut pe poporul Sau pe acolo, apoi zi si dumneata nu e mare?

– Mai omule acelea sunt povesti. Eu sunt om de stiinta si pot sa-ti explic ce a fost acolo. Au fost facute cercetari si s-a constatat ca acolo era un iaz mai mare iar acei oameni in calatoria lor au trecut prin coada iazului unde apa nu era nici pana la genunchi. Ma intelegi ?

– Dar cum se putea sa fie asa ? intreaba curios boschetarul.

– Pai uite asa ca s-au facut masuratori si adancimea apei era ca cea din balta pe care ai vazut-o pe ogorul din spatele garii, si care s-a format dupa ploaia de asta noapte. Ai inteles acuma ?

– Da, raspunse boschetarul si mai luminat la fata, si cu o bucurie indoita incepa din nou sa exclame : “inseamna ca mare este Dumnezeu”

– Mai omule tu nu esti intreg la cap ? Pai nu ti-am explicat ca nu-i nici o minune acolo deoarece apa aceea era ca o balta ?

– Domnule… pai tocmai de aceea e mare, pentru ca a reusit sa innece intr-o balta toata ostirea Egiptului impreuna cu caii si carale lor.

Reteta de condus un popor – Gâsca lui Stalin

După ce Rusia bolşevică a devenit, cu ajutorul puterilor occidentale, stăpân pe jumătate din ţările Europei, Stalin – atotputernicul lider comunist – a convocat la Kremlin pe toţi şefii statelor răsăritene,

pentru un instructaj asupra metodelor de conducere a popoarelor. Drept material didactic, fiecare participant trebuia să aducă o gâscă.

Imediat, noii conducători au procurat câte o gâscă, au pus-o la îngrăşat şi au făcut o colivie pe măsura situaţiei lor. La data stabilită s-au adunat în sala mare a Kremlinului toţi cei invitaţi şi gâştele lor.

Cu vreun sfert de oră întârziere a apărut pe uşa care ducea la tribună şi Stalin, însoţit de o gâscă slăbănoagă,  fără nici un fel de colivie şi care era tot timpul cu gâtul întins la buzunarul de unde îi dădea din când în când câte un grăunte.

După ce s-au ridicat toţi în picioare şi s-au gratulat reciproc, Stalin le-a cerut să deschidă coliviile şi să dea drumul la gâşte.  Acestea, când s-au simţit libere au plecat care încotro neluând seama de stăpânii lor.  Singură gâsca lui Stalin a rămas credincioasă şi atentă la buzunarul din care i se dădea din când în când câte un grăunte.

În această situaţie Stalin a tras concluzia: ”Vedeţi ce se întâmplă dacă le-aţi dat mâncare pe săturate! nu vă mai recunosc. Gâsca mea, ţinută cu câteva grăunţe să nu moară de foame, este cea mai credincioasă fiinţă. La fel trebuie să vă purtaţi cu popoarele dacă vreţi să fie credincioase şi să nu vă creeze

Lori Balogh