Ilustrații despre Biblie
Biblia citită de lângă Lună
În seara de ajun a anului 1968, cei trei astronauți: Frank Borman, James A. Lowell și William A. Anders, care au format echipajul lui Apolo 8, de la o distanță de 69 mile de Lună, în timp ce arătau celor de pe pământ fața Lunii și pustia lipsită de viață, și după ce au făcut o descriere amănunțită a suprafeței lunare, deodată Borman a zis:
„Pentru toți cei de jos de pe pământ, echipajul lui Apolo are un mesaj pe care vrem să vi‑l transmitem”.
Apoi Anders începu să citească primele versete ale Bibliei cu descrierea Creației: „La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric. Și Duhul Domnului se mișca pe deasupra apelor. Și Domnul a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Domnul a despărțit lumina de întuneric”.
Apoi a continuat Lowel: „Și Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l‑a numit noapte. Astfel a fost o seară și o dimineață, aceasta a fost ziua întâi. Și Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, și să despartă apele de ape. Și Dumnezeu a făcut întinderea și a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. Și Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață; aceasta a fost ziua a doua”.
A urmat apoi Borman: „Și Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul; și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”.
Aici, Borman s-a oprit cu cititul și a zis: „Și de la echipajul lui Apolo 8 încheiem cu un „Noapte bună” și Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, pe toți de pe bunul pământ”.
Apoi Borman a făcut următoarea rugăciune, care a fost auzită de milioanele de telespectatori: „O, Dumnezeule, dă-ne viziunea ca să putem vedea dragostea Ta în lume, în ciuda falimentelor umane. Dă-ne credința să ne încredem în Dumnezeirea Ta, în ciuda ignoranței și a slăbiciunilor noastre. Dă-ne cunoștința ca să ne putem continua a ne ruga cu inimi înțelegătoare și arată-ne ce poate face fiecare dintre noi spre a grăbi venirea păcii universale. Amin”.
Și de pe pământ, de la Centrul Spațial, Mike Collins, cel ce ținea legătura cu nava cosmică, a repetat: „Amin!”
Efectul citirii Scripturii
Un tânăr credincios era descurajat de încercările pe care le făcea de a citit și memora Biblia. Spunea el: „Nu are rost. Indiferent cât citesc, totdeauna uit repede ceea ce am citit.”
Un pastor înțelept i-a răspuns: „Nu te descuraja. De exemplu, când torni apă într-un ciur, oricât de multă apă torni, nu reușești să aduni prea multă apă. Dar la final, ai totuși un ciur curat.”
„Sabia” unui împărat
În anul 1547, a fost încoronat ca rege al Angliei Eduard al IV-lea. În ziua încoronării i s-au adus trei săbii, ca un simbol al celor trei regate pe care le avea Anglia de atunci și pe care tânărul rege avea să le cârmuiască.
„Mai lipsește o sabie” – zise regele în clipele încoronării. Toți curtenii se tulburară la auzul acestor cuvinte și începură să se întrebe ce sabie mai lipsește. Atunci regele zise:
„Mai lipsește Biblia, Sabia Duhului Sfânt. Să o aduceți aici și să o puneți în fruntea celorlalte trei, căci fără această sabie, Cuvântul lui Dumnezeu, nu voi putea cârmui împărăția.”
Și de atunci, la încoronarea regilor din Anglia, stă acolo, de față, și „sabia” Duhului Sfânt (vezi Efeseni 6:17).
Comoara
Un om pe nume Ali Hafed avea o fermă cu multe vite, livezi, vie, câmpii etc., o fermă în care toate mergeau bine. Ali era un om bogat și totodată mulțumit. Toate acestea însă au durat până când într-o seară a sosit la el un savant și i-a spus că doar cei care au diamante sunt cu adevărat bogați. Însă Ali Hafed nu avea diamante. Nu se mai vedea omul bogat și mulțumit de mai înainte cu o zi. Îi trebuiau așadar diamante!
Ali și-a vândut curând ferma, și-a lăsat familia în chirie și a pornit în căutarea „adevăratei comori”. Și-a cheltuit în cele din urmă și ultimul bănuț, fără să obțină însă măcar un gram de diamant. A sfârșit luându-și viața, preferând moartea decât starea în care a ajuns.
Însă iată că într-o anumită zi, omul care a cumpărat ferma lui Ali și-a dus cămila la apă pe terenurile fermei. Când animalul își băgă botul în apă, stăpânul a văzut ceva strălucitor în albia râului.
S-a aplecat și a luat de jos o piatră neagră, dar care avea un sâmbure de lumină. Era primul diamant găsit pe teritoriul acestei ferme. Curând s-a descoperit foarte aproape Mina Golconda, una dintre cele mai mari mine de diamante din istoria omenirii. Din aceste locuri, fiecare lopată de pământ scos la suprafață purta cu sine și diamante. Ali Hafed nu a știut că ceea ce căuta era chiar lângă el. Trebuia doar să conștientizeze, să descopere bogăția și să se bucure de ea.
Coroanele regale din Anglia conțin diamante extrase din Mina Golconda. Totuși, atunci când suveranul englez este încoronat, îi este pusă în mână Biblia, cu următoarele cuvinte: „Cartea aceasta este lucrul cel mai valoros din lume.”
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este mai prețioasă decât aurul curat. Cu toții o avem, cu toții avem Cuvântul lui Dumnezeu. Este la dispoziția noastră, însă îl citim noi? Dacă îl citim, îl aplicăm noi? Îl prețuim noi la adevărata valoare? Precum în cazul lui Ali Hafed, ea este lângă noi. Trebuie doar să conștientizăm valoarea Bibliei și să ne bucurăm de ea!
A vorbi, a povesti
În limba ebraică verbul „a vorbi” este „le omer”, care are aceeași rădăcină cu „amir” – creanga cea mai de sus a unui pom. Aceasta înseamnă că, de câte ori deschidem gura, trebuie să spunem ceva excelent, de calitate. Restul e pălăvrăgeală, vorbărie.
În limba ebraică verbul „a spune” este „le saper”, care are aceeași rădăcină cu „saper”– „safir”. Aceasta înseamnă că ori de câte ori deschidem gura, trebuie să oferim un giuvaer celui din fața noastră.
În limba ebraică nu există cuvântul „cuvânt”. Echivalentul ebraic este „davar”- „lucru real”. „La început era Cuvântul (Lucru Real), și Cuvântul (Lucru Real) era cu Dumnezeu… „
În limba ebraică nu există verbul „a gândi”. Echivalentul este „a socoti”. Orice cuvânt care nu e matematic dovedit este considerat presupunere, fantezie, închipuire.
Importanța contextului
În timpul războiului rece, guvernul SUA a încercat să conceapă un aparat care să traducă automat texte din limba rusă în engleză. Au fost cheltuite milioane de dolari și au fost solicitați cei mai talentați lingviști din țară. În cele din urmă, aparatul a fost realizat și supus primului test. Au fost redactate câteva texte în limba rusă și aparatul a fost lăsat să-și facă treaba.
După câteva minute, au ieșit la imprimantă mai multe foi cu texte în limba engleză, dar textele nu aveau nicio noimă. Cuvintele erau scrise corect, multe reguli gramaticale erau respectate, dar nu se putea înțelege nimic. Proiectul a eșuat, însă nu din cauza lipsei de timp, de bani sau de talent, ci din cauză că aparatul traducea fiecare cuvânt separat, fără să țină seama de context.
Și astăzi, când dispunem de roboți inteligenți, cel mai de încredere traducător rămâne tot omul, un om care să cunoască bine ambele limbi și subiectul abordat și să poată prelucra informațiile în context.
Misionarului paralizat care a tradus Biblia în chineză cu două degete
Timp de 25 de ani a stat paralizat într-un scaun cu rotile. Nu putea vorbi fără eforturi supraomenești și nu putea mișca decât două degete. I-a fost însă de ajuns pentru a duce la bun sfârșit o misiune incredibilă: traducerea Bibliei în limba chineză.
Povestea lui Samuel Isaac Joseph Schereschewsky are tot ce îi trebuie ca să devină un monument pentru perseverență, în ciuda celor mai crunte dificultăți. Locurile în care l-a purtat viața i-au transformat destinul într-o epopee. Una despre care se vorbește astăzi prea puțin.
Joseph Schereschewsky s-a născut într-o familie de evrei din Lituania anului 1831 și a rămas orfan de mic. A fost lăsat în grija unui frate vitreg mai înstărit, care s-a ocupat ca tânărul să primească cea mai înaltă educație, plănuind să devină rabin.
La Universitatea din Bratislava, unde studia pentru a deveni rabin, a intrat prima dată în posesia unui Nou Testament, pe care l-a primit de la o societate londoneză care distribuia Cuvântul în rândul evreilor. Surprins de modul în care profețiile Vechiului Testament se împlineau în viața și activitatea lui Iisus, Schereschewsky a devenit creștin.
A renunțat la școala rabinică și a mers pe jos circa 800 de kilometri pentru a ajunge în Germania. Ulterior a emigrat în America, unde a studiat teologia. La 29 de ani, a fost hirotonit în biserica St. George din New York City, de unde a fost trimis ca misionar în China.
Acolo, la două săptămâni după ce a cunoscut-o pe Susan Mary Waring, erau deja logodiți. Schereschewsky avea un dar veritabil pentru învățarea limbilor străine și era pasionat de traduceri. A învățat singur dialectul mandarin al limbii chineze, nu doar verbal, ci și în scris (lucru care presupunea învățarea unui minim de 10 000 de ideograme). Lucrul acesta l-a ajutat să traducă, de unul singur, Vechiul Testament în limba chineză. Evangheliile le-a tradus, tot el, în mongolă. Ulterior, a tradus toată Biblia în Wenli.
Impresionant la povestea lui Schereschewsky este că și-a trăit ultimii 25 de ani imobilizat într-un scaun cu rotile, însă în ciuda acestei nenorociri, spiritul lui a rămas liber. Profitând chiar și de cea mai mică resursă pe care o avea la dispoziție, cele două degete pe care le mai putea mișca, Schereschewsky a reușit să finalizeze lucrarea monumentală de traducere a Bibliei în chineză.
În tradițiile episcopală și anglicană, el este comemorat la 15 octombrie ca unul dintre cei mai mari teologi ai Orientului.
Sursa: Semnele Timpului
Biblia și originea ei divină
Când Cristofor Columb a ajuns la gurile fluviului Orinoco din Lumea Nouă, cei care-l însoțeau și-au dat cu părerea că se aflau în fața unei insule mari. Columb însă, privind marele fluviu a exclamat: „Un asemenea fluviu nu curge dintr-o insulă; el trebuie să-și strângă apele dintr-un continent.”
Aplicație: Biblia este un „fluviu” ale cărui ape nu pot izvorî din insula minții omenești; ea trebuie să izvorască din Dumnezeu.
Atitudini față de Biblie
În anii ’60, patriarhul României a refuzat un automobil Rolls-Royce, cadou de la regina Marii Britanii. În schimb, i-a cerut Maiestății Sale ajutorul pentru a tipări o Biblie. La polul opus, în anii ’80, președintele de atunci al României, Nicolae Ceaușescu, topea hârtia a mii de Sfinte Scripturi, prefăcând-o în… hârtie igienică.
După Revoluție, Biblia a fost eliberată și ea, cunoscând o mare victorie și fiind răspândită în toată țara. Astăzi, straniu, poate că stă cuminte undeva în raft, ascunsă sub un strat fin de praf. Bătălia pentru Scripturi s-a mutat în casa ta!
Sursa: Cartea „Adevăr pentru viață”
Biblia
Pregătindu-se pentru o lungă călătorie, un tânăr creștin i-a spus prietenului său:
„Cred că am pus de toate. Mai am doar de adăugat un ghid, o lampă, o oglindă, un microscop, un telescop, un volum bun de poezie, câteva biografii, un pachet cu scrisori vechi, o carte de cântece, o sabie, un ciocan și încă vreo două cărți pe care tocmai le studiez.”
„Dar” – i-a replicat prietenul privind spre rucsac -, „nu mai ai loc”.
„Cum să nu” – a continuat el -, „este loc destul”. Și împingând câteva cămăși într-o parte, făcu loc Bibliei în partea de sus a rucsacului.
Societatea Biblică Britanică
Mary Jones s-a născut într-o familie săracă de țesători din Țara Galilor, Marea Britanie. Tatăl ei muncea din greu pentru întreținerea familiei și era un om credincios care-și învăța copiii tot ce știa despre Dumnezeu. A învățat să scrie și să citească într-o școală pentru copii săraci și a avut parte de educatori creștini.
În inima ei s-a născut dorința de a avea o Biblie a ei, dar avea nevoie de bani mulți, iar ea era săracă. Timp de șase ani a lucrat și a adunat fiecare bănuț, iar la vârsta de 16 ani, fără să țină seama că nu avea încălțăminte în picioare și haine cu care să se îmbrace, a plecat cale de 45 de kilometri până la Balo, casa preotului Thomas Charles, unde a obținut Biblia mult dorită.
Doi ani mai târziu, domnul Charles, impresionat de dorința acestei fetițe, a povestit la Londra întâmplarea și a pledat pentru formarea unei societăți pentru tipărirea și răspândirea Bibliei. Astfel a luat naștere Societatea Biblică Britanică. Totul a apărut pentru că niște părinți au sădit în inima unui copil dragostea pentru adevăratele valori pe care le conține Biblia.
Costel Petrea
Culegere de Lori Balogh
