Stupul albinelor și diviziunea muncii
În Cartea naturii există lecții de viață care, dacă ar fi înțelese și aplicate de om, societatea în care trăim ar arăta cu totul altfel. Găsim în viața și obiceiurile animalelor un plan și o organizare care presupun existența unei Inteligențe superioare.
Unii, în dorința lor de a evita să recunoască existența unui Creator, numesc aceasta Inteligență superioară „Mama natură”. E problema lor… O problemă de relație cu Cel care le dă și le susține viața. Dincolo de diferențele ideologice și filozofice, se recunoaște în ambele „tabere” că există un plan, o organizare și o finalitate în orice direcție am privi în Cartea naturii.
Viața într-un stup de albine este un adevărat miracol. Cele aproximativ 60 000 de albine care alcătuiesc un stup dau dovadă de o programare atât de riguroasă a activităților din interiorul lui, încât ea poate fi comparată cu cea a lansării unei navete spațiale. Nu există niciun membru al familiei de albine care să nu aibă locul său bine definit în această uimitoare organizare. Putem vorbi, la nivelul harnicelor insecte, de o adevărată „diviziune a muncii”.
Dacă ne referim la viața din interiorul stupului, găsim aici câteva „specializări” ale albinelor:
1) Albinele curățitoare sunt cele care se ocupă cu întreținerea „locuinței” și cu înlăturarea resturilor menajere. Ele sunt organizate asemenea unei firme de salubritate și, fără ele, viața în stup ar fi mult mai grea și mai „murdară”, dacă nu chiar imposibilă.
2) Albinele ventilatoare care, conform „fișei postului”, au misiunea de a asigura ventilația în mijlocul stupului prin vibrarea aripilor lor. Ele se găsesc la intrarea în stup, asemenea unui adevărat și eficient aparat de aer condiționat.
3) Albinele gropar au o misiune nu prea plăcută, însă cât se poate de utilă. Rolul lor este acela de a îndepărta cadavrele albinelor moarte din stup. Cum ar arăta viața în stup fără aceste „profesioniste”? Greu de imaginat…
4) Albinele ceruitoare sunt angajatele unei „firme” de construcții. Ele își petrec timpul cu construcția celulelor în care va fi depozitată mierea. Care e materialul de construcție? Se lucrează în regie proprie, cu materia primă la purtător. Aceste albine își produc singure ceara, cu ajutorul unor glande aflate sub abdomen.
5) Albinele hrănitoare sunt cele care, lucrând cu capul, produc nu idei, ci una dintre cele mai hrănitoare substanțe care există pe pământ: lăptișorul de matcă. Hrana pentru „regină” este produsă de niște glande aflate în capul acestor albine, supranumite din acest motiv și „albine hrănitoare”.
Însă „diviziunea muncii” în stupul albinelor nu se termină aici. În exteriorul stupului există alte specializări:
1) Albinele cercetașe au misiunea de a căuta sursele de nectar. Odată reperată sursa de nectar, ele secretă o substanță mirositoare pe care o depun pe sursa descoperită, apoi se impregnează cu parfumul florilor reperate și se întorc la stup. Cele două semnale olfactive vor permite albinelor lucrătoare să ajungă la sursa de nectar descoperită de cercetași.
2) Albinele lucrătoare sunt cele care adună nectarul într-un buzunar stomacal, iar polenul pe picioarele posterioare. Pentru un gram de nectar, albinele trebuie să facă aproximativ 60 de umpleri și goliri ale acestui buzunar și să colinde în jur de 1000 de flori. Și toate astea, doar pentru un gram de nectar… Deși rezultatul muncii unei albine pare nesemnificativ, munca lor însumată poate aduna în stup, într-o singură zi, circa 7 kg de nectar.
3) Albinele biochimiste sunt cele care, la recepție, transformă nectarul în miere. Pentru a elimina umiditatea din miere, ele asigură o permanentă ventilație, iar pentru a da mierii calități optime, introduc în ea două enzime pe care le fabrica ele însele.
4) Albinele gardian sunt reprezentantele unei firme de pază. Ele se află postate în fața stupului și păzesc cu strășnicie rezerva de miere. Folosind un întreg arsenal format din mandibule, picioare, ace veninoase și antene, acești bodyguarzi îndepărtează muștele, viespile, furnicile, fluturii și șoarecii cărora li s-a făcut poftă de miere.
De asemenea, când mai multe albine emit un semnal de alarmă olfactiv, gardienii se transformă în războinici, zburând în ajutorul suratelor lor aflate în primejdie.
Ce spuneți de o asemenea organizare a societății? În lumea albinelor nu există bănuieli, critici, rea-voință, lupte interne, emoții negative și alte un milion de lucruri care otrăvesc viața noastră, a celor aflați în vârful „evoluției” (!?). În marea familie a harnicelor zburătoare fiecare albină își vede de treaba ei, fără să se uite cu coada ochiului la vecina ei, fără să se amestece în treburile altora, fără să se plângă de extenuare, fără să ceară concedii medicale sau premii de vacanță, fără să trișeze sau să înșele la cântar.
Oare de unde au micile vietăți atâta „inteligență” încât să-și organizeze viața la un nivel atât de complex? Desigur, ele „funcționează” pe baza unor instincte. Dar existența acestor instincte nu este ea însăși o dovadă de plănuire superioară? Nu găsim și în acest miracol al naturii dovada că „aici este degetul lui Dumnezeu” (Exodul 8:19)?
Lori Balogh
poate sa fie folositor