Cheile interpretarii Apocalipsei

Cheile interpretarii Apocalipsei

Interpretarea cartii Apocalipsei trebuie sa tina cont de faptul ca aceasta carte a fost scrisa pentru calauzirea, intarirea si mangaierea bisericii din toate timpurile, pana la finalul istoriei pacatului. Toti credinciosii din toate secolele erei crestine au gasit in Apocalipsa sfat, calauzire, mangaiere si o intelegere mai adanca a luptei dintre bine si rau.

Cand ne aplecam asupra intelegerii Apocalipsei, trebuie sa avem in vedere un lucru deosebit de important: Atat avertizarile, cat si promisiunile lui Dumnezeu , sunt conditionate, “astfel ca, anumite profetii care ar fi putut avea implinirea completa la un stadiu mai timpuriu al istoriei pamantului, au fost amanate din cauza neajungerii bisericii la masura privilegiilor si prilejurilor ei” ( Comentarii Biblice AZS, vol. IV, pag. 30-34 ).

Cartea Apocalipsei se aseamana cu un palat urias, ale carui porti si usi sunt inchise pentru cei mai multi oameni. Pentru a patrunde in acest maret palat si a ne bucura de lucrurile aflate acolo, avem nevoie de niste chei potrivite. Dar de unde sa le procuram ?

Pentru identificarea  lor (principiile de interpretare a profetiilor ) este nevoie de studiul intregii Scripturi. Astfel, Biblia ne dezvaluie cateva principii importante:

1) Ilustratiile locale si literale din Vechiul Testament devin simboluri cu o larga aplicare in Noul Testament.

De exemplu, cand gasim pe paginile Apocalipsei cuvantul “Babilon” ( termen preluat din Vechiul Testament ), ne gandim la o putere care a incercat sa zdrobeasca poporul lui Dumnezeu si care incearca sa impuna cu forta falsa inchinare in locul inchinarii adevarate. La fel, cuvantul “Izabela”, folosit in Apocalipsa, ne aminteste de asemenea de falsa inchinare si idolatrie, “Balaam” ne aminteste de ideea de compromis, “Ierusalimul” devine simbolul Imparatiei spirituale si universale, iar“iudeii” devin credinciosii din toate popoarele pamantului.

Asadar, toti termenii literali si locali din Vechiul Testament care apar in Apocalipsa trebuie interpretati in sens simbolic si universal.

2) Principiul general de interpretare a Bibliei este luarea declaratiilor ei ca fiind literale, in afara cazului in care contextul nu permite o astfel de intelegere. In cazul cartilor profetice apocaliptice  ( Daniel si Apocalipsa ) , regula este inversa: declaratiile sunt considerate simbolice, in afara cazului in care contextul nu permite o astfel de intelegere.

De exemplu, o stea care cade din cer, in contextul Apocalipsei, nu reprezinta un meteorit, ci un inger; un nor de lacuste care se abate asupra pamantului nu este un nor de lacuste real, ci el ii simbolizeaza pe slujitorii lui Satana care devoreaza adevarul pretutindeni unde ajung.

3) Numerele intalnite in Apocalipsa nu sugereaza cantitatea, ci calitatea, conform culturilor orientale.

In Apocalipsa intalnim cateva numere de baza: trei, patru, sapte ( suma primelor doua numere) si doisprezece ( produsul primelor doua numere ).

Numarul trei este numarul Sfintei Treimi, simbolizand unitatea. Acest numar este des intalnit pe paginile Apocalipsei: Dumnezeu este descris printr-un Nume intreit: “Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine” ( cap. 1, 4 ); creaturile din fatza tronului canta : “Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Dumnezeu” ( cap. 4, 8 ); cetatea Noului Ierusalim are pe fiecare latura a sa cate trei porti de margaritar; dupa cum exista o Trinitate a binelui, la fel exista si o trinitate a raului, formata din balaur, fiara si profetul fals; din gura celor trei forte ale raului ies trei duhuri de broaste; in timpul trambitelor sunt rostite trei vaiuri, etc.

In concluzie, ori de cate ori intalnim cifra trei pe paginile Apocalipsei, aceasta simbolizeaza unitatea si identitatea ( asemanarea ) elementelor in cauza.

Numarul patru este un simbol al universalitatii. Astfel: La tronul lui Dumnezeu exista patru fapturi vii; la cele patru colturi ale pamantului ( punctele cardinale ) exista patru ingeri, tinand vanturile sa nu bata; locuitorii pamantului sunt impartiti in patru categorii: triburi, limbi, popoare si natiuni; calaretul de pe calul galbui mergea sa ucida a patra parte a locuitorilor pamantului, folosind patru urgii: sabia, foametea, molima si fiarele pamantului.

In concluzie, numarul patru, oridecateori este intalnit in profetiile apocaliptice,  simbolizeaza universalitatea.

Numarul sapte este numarul cel mai semnificativ din Apocalipsa, fiind intalnit de mai bine de 40 de ori: sapte biserici, sapte peceti, sapte trambite, sapte duhuri, sapte sfesnice, sapte potire, sapte tunete… Acest numar simbolizeaza pacea si odihna promisa dupa incheierea unui razboi.

Numarul doisprezece simbolizeaza Imparatia cerurilor.

In Vechiul Testament, regatul lui Israel era constituit din cele douasprezece triburi sau semintii, iesite din cei doisprezece fii ai lui Iacov.

In Noul Testament, ii avem pe cei doisprezece apostoli. Numarul doisprezece trebuie sa fi fost deosebit de important pentru grupa ucenicilor, deoarece, dupa tradarea lui Iuda, ei l-au ales pe un alt apostol, pentru a completa numarul lor ( alegerea lui Matia – Faptele apostolilor 1, 16-26 ).

De asemenea, femeia din Apocalipsa cap. 12 poarta pe cap o cununa de douasprezece  stele, iar Noul Ierusalim e construit pe douasprezece temelii alcatuite din douasprezece pietre pretioase, avand sapate pe ele numele celor doisprezece apostoli. Cetatea are si douasprezece porti de margaritar, iar pomul vietii face douasprezece feluri de rod. Cei mantuiti, care nu vor gusta moartea pana la venirea lui Christos, sunt reprezentati de un numar legat de numarul 12: 144 000 este rezultatul inmultirii 12x12x100.

In concluzie, in profetiile apocaliptice numerele ( 3, 4, 7 si 12 ) ne transmit calitatea, nu cantitatea.

4) Apocalipsa foloseste simboluri luate din sanctuarul Vechiului Testament si slujbele de acolo: sfesnicul ( cap. 1, 20; 2. 1.5 ), chivotul ( cap. 11, 19 ), templul ( cap. 11, 19; 16, 1 ), mielul junghiat ( cap. 13, 8 ), altarul ( cap. 11, 1 ), trambitele de argint ( cap. 8, 7.8.10.12 ), altarul de aur ( cap. 8,3), cadelnita ( cap. 8, 3 ), etc. De aceea, fiecare referire pe care cartea Apocalipsei o face la sanctuar sau serviciile de acolo trebuie sa ne reaminteasca de semnificatia acelor evenimente.

5) Apocalipsa este o dezvoltare ( extindere ) a predicii de pe Muntele Maslinilor, tinuta de Domnul Iisus inainte de crucificare.

Domnul Iisus si-a structurat predica in trei parti principale: 1) semnele timpului; 2) atac si apostazie; 3) judecata si a doua venire. Apocalipsa urmeaza aceeasi schema, fiind bazata pe trei viziuni: cele sapte peceti, cele sapte trambite si cele sapte plagi. Continutul celor trei viziuni majore merge in paralel cu cele trei parti ale predicii Mantuitorului.

Citind cu atentie cele patru Evanghelii, observam un lucru deosebit de interesant: Matei, Marcu si Luca redau cu fidelitate predica de pe Muntele Maslinilor, in timp ce Ioan o ignora total. De ce ? Oare Ioan, cel mai apropiat ucenic al Domnului, sa nu fi fost deloc impresionat de aceasta predica ?

Nicidecum ! Ioan a preferat ca, in loc sa dedice unul sau doua capitole din Evanghelie acestei predici, sa scrie o carte intreaga pe tema ei – Apocalipsa. Chiar din primul capitol al cartii intelegem legatura dintre predica Mantuitorului si Apocalipsa: “Iata, El vine pe nori, si orice ochi Il va vedea, si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui. Da. Amin.” ( cap. 1, 7 )

Simbololurile sigiliilor, trambitelor si potirelor sunt pline cu aceleasi evenimente descrise in predica de pe munte: razboaie, foamete, ciumi, cutremure, semne in soare, luna si stele, invatatori falsi, ingeri trimisi sa-i stranga pe cei alesi, venirea Fiului omului, eliberarea celor neprihaniti, judecata celor rai si pedeapsa mortii vesnice.

Daca predica Mantuitorului s-a bazat pe cartea lui Daniel, Apocalipsa se bazeaza pe predica de pe Muntele Maslinilor.

In concluzie, Apocalipsa este o prezentare detaliata a predicii lui Iisus de pe Muntele Maslinilor, iar aceasta la randul ei este o reluare a profetiilor lui Daniel.

In Apocalipsa, Domnul Iisus este si subiectul, dar si obiectul revelatiei. El este prezent in toata cartea, de la inceputul ei si pana la finele ei. De aici rezulta importanta acestei carti pentru fiecare suflet care cauta mantuirea.

Lori Balogh