Crestinul si autoritatea civila
Din planul divin pentru ocrotirea, indrumarea si conducerea vietii sociale face parte si institutia statului. Scopul ei este de a mentine ordinea, libertatea si pacea.
La inceput, in Israel autoritatea civila era contopita cu cea bisericeasca, deoarece statul era teocrat ( conducerea Ii apartinea lui Dumnezeu ). Mai tarziu, aceste autoritati s-au despartit: biserica se ingrijea de satisfacerea nevoilor spirituale ale credinciosilor, iar statul de cele materiale, fizice si civice ale cetatenilor statului.
In lunga istorie a bisericii crestine au fost multe incercari de cucerire reciproca: cand biserica a dorit sa obtina controlul asupra statului, cand statul a incercat sa domine biserica.
In lumina Bibliei, atat biserica cat si statul sunt servi ai lui Dumnezeu care ar trebui sa colaboreze, in limitele competentei lor, pentru bunastarea celor asezati sub grija si ocrotirea lor fizica si spirituala.
Randuirea autoritatilor civile
Statul este o oranduire divina, alaturi de familie si biserica. Romani 13, 1; Ioan 19, 11
O viata normala pentru un crestin presupune integrarea perfecta in toate aceste institutii de origine divina: familie, biserica si stat.
Porunca a 5-a din Decalog, inteleasa intr-un sens mai larg, se refera si la respectul pe care trebuie sa-l datoram autoritatii civile. Exod 20, 12; Romani 13, 2.
Rolul autoritatii civile
1. Chemata sa supravegheze ordinea in societate: Romani 13, 4
2. Pedepsirea raufacatorilor si aprecierea celor ce fac bine: 1 Petru 2, 13- 14; Romani 13, 3
3. Slujeste lui Dumnezeu: Romani 13, 6
Cand Pavel scria aceste cuvinte credinciosilor din Roma, autoritatea civila era pagana ( romana ) si ostila crestinismului. Biserica crestina trecea printr-o perioada critica, fiind prigonita de acesti “slujitori ai lui Dumnezeu” ( “ preoti ai lui Dumnezeu” in original: “Leitourgoi Theou” ). Si totusi Pavel indeamna crestinii la supunere si stima fata de autoritatea civila. Lucrul acesta ar trebui sa ne dea de gandit.
Datoria crestinului fata de autoritatea civila
1. Biblia ne cere o supunere din constiinta fata de legile tarii: Romani 13, 5; Tit 3, 1;1 Petru 2, 13.
“Noi nu trebuie sa ajungem in conflict cu autoritatile. Cuvintele noastre pe care le spunem sau le scriem, sa fie masurate cu grija ca sa nu aparem intr-o falsa lumina ca am fi impotriva legii si ordinii. Sa nu spunem, sa nu facem nimic ceea ce ar putea sa ne bareze drumul in mod nenecesar.” Istoria Faptelor Apostolilor pag. 69
2. Biblia ne indeamna sa fim credinciosi in plata impozitelor si a taxelor: Romani 13, 6; Matei 22, 21
3. Biblia ne indeamna sa respectam si sa cinstim autoritatea civila: Romani 13, 7
“ Nu este intelept de a cauta mereu greseli in lucrarile carmuirii. Nu este lucrarea noastra de a ataca indivizi sau institutii. Ar trebui sa avem mare grija ca nu cumva sa fim banuiti ca am lua o pozitie de impotrivire fata de autoritatile civile.” Marturii pentru comunitate vol 6, pag. 394
4. Biblia ne indeamna sa ne rugam pentru autoritatea civila: 1 Timotei 2, 1-3
5. Biblia ne indeamna sa ne aducem aportul nostru pentru binele colectivitatii: Ieremia 29, 7
Limita supunerii crestinului fata de autoritatea civila
Fapte 5, 29- exempul apostolilor: Cand Sinedriul ( autoritatea religioasa a timpului ) le-a cerut apostolilor sa nu faca ceea ce Dumnezeu le poruncise sa faca, acestia au raspuns:
“Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni”. Aici gasim o atitudine de principiu in cazurile in care autoritatea, fie civila, fie religioasa, ne cere sa calcam Legea lui Dumnezeu intr-o forma sau alta.
“ Atunci Iisus le-a zis: Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Marcu 12, 17
Lori Balogh
