Cartea vieții
Introducere
Când Cristofor Columb, atingând țărmurile Americii de Sud, a ajuns la gurile de vărsare ale marelui fluviu Orinoco, însoțitorii lui au fost de părere că se află în fața unei insule necunoscute. E adevărat, „insula” li se părea mare, însă ei au crezut că se află în fața unei simple insule.
Singurul care se îndoia de aceasta era însuși șeful expediției. Privind la uriașul fluviu din fața sa, Cristofor Columb a exclamat: „Un asemenea fluviu nu curge dintr-o insulă; el trebuie să-și strângă apele dintr-un continent!” Marele explorator a avut dreptate. Privind efectele – care erau de netăgăduit -, el a putut identifica, dincolo de ele, cauza.
Istoria descoperirii Americii se repetă, la o altă scară și cu alte urmări, atunci când oamenii descoperă (sau redescoperă) în bibliotecile lor o carte prăfuită și îngălbenită de vreme – Biblia. Există un moment în viața fiecărui om în care, la un îndemn din afară sau la îndemnul propriului cuget, călătorind pe mările și oceanele vieții, se oprește în fața acestei cărți.
Cei mai mulți o privesc, o răsfoiesc și apoi o așază înapoi pe raftul bibliotecii, trăgând o concluzie grăbită: „America e o simplă insulă… E drept, o insulă ceva mai mare, dar e doar o insulă, ca oricare alta. Biblia? O simplă carte… Ce-i drept, o carte mai voluminoasă și mai complexă decât altele, dar … o simplă carte scrisă de oameni.”
Ce tristă eroare! Puțini sunt cei care, asemenea lui Cristofor Columb, pătrund dincolo de aparențe și reușesc să găsească dincolo de „gurile de vărsare” ale Bibliei un uriaș „continent” – pe Dumnezeu Însuși.
Apostolul Pavel, cel care a analizat „gurile de vărsare” ale acestui uriaș „fluviu al vieții”, îi scrie plin de siguranță tânărului său colaborator Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16).
Să ne oprim în fața acestui uriaș fluviu al vieții – Cuvântul lui Dumnezeu! Și nu doar să ne oprim, privind la el de departe, ci să pornim în amonte, pe firul apelor sale, spre izvoarele din care se naște. Pentru că doar acela care vâslește cu răbdare zi de zi, spre izvoarele sale, va descoperi uriașul „continent” din care își adună „apele” – Dumnezeu.
Tema 1
Biblia… O carte minunată și totuși de temut… Minunată prin lumina vieții veșnice și a iubirii Creatorului nostru, dar de temut prin perspectiva morții veșnice, ca plata a păcatului nebiruit și nemărturisit.
Oamenii o consideră o carte învechită, care nu-și mai găsește locul în societatea civilizată a veacului nostru. Este adevărat, peste ea au trecut peste 35 de secole, de la data când Moise scria primele cinci cărți ale Vechiului Testament. Au trecut 35 de secole de zbucium și istorie, de căutări științifice și filozofice, 35 de secole de luptă a omenirii împotriva suferinței și morții.
Popoare și imperii falnice s-au ridicat, au înflorit, apoi au dispărut în colbul istoriei. Biblia însă a rămas. Oameni mici sau mari ai acestei lumi și-au confruntat interesele cu principiile ei morale, însă ea a învins întotdeauna. Munți întregi de cărți și tratate au concurat-o, încercând să-i ia locul din mintea și inima oamenilor, însă ea a rămas mai departe „cartea cărților”.
Arsa pe rugul formalismului religios, înlănțuită de inchizitorii Evului Mediu, ponegrită de necredincioși, răstălmăcită de falșii creștini, Biblia a supraviețuit. Care carte din Antichitate a răzbătut până la noi, rămânând la fel de vie și actuală ca Biblia? Unde sunt tratatele filozofice ale lui Aristotel sau Platon? Cine mai citește astăzi din Homer, Ovidiu sau Sofocle?
Toate s-au învechit, au ajuns prin arhive sau muzee, și doar din când în când amintirea lor le mai scoate la lumină. Și totuși, Biblia a supraviețuit mileniilor, rămânând la fel de vie ca în vremea în care a fost scrisă. Care este secretul vitalității ei? De ce și astăzi, în veacul celor mai tulburătoare descoperiri științifice, ea rămâne cartea cea mai apropiată de inima omului, dându-i mângâiere și speranță?
Cum se face că, în ciuda urii înverșunate a unor oameni împotriva ei, această carte a supraviețuit, renăscând mereu din propria cenușă? Dacă Biblia este doar rodul înțelepciunii omenești, atunci secretul puterii ei rămâne una dintre cele mai mari taine ale omenirii. Dacă ea însă nu a izvorât dintr-o minte omenească, ci din Însuși Dumnezeu, atunci totul se clarifică într-o singură clipă.
Priviți la milioanele de vieți omenești transformate de puterea ei! Priviți cum oameni de pe cea mai de jos treaptă a degradării se luminează sub influența acestei cărți și devin oameni noi, după chipul și asemănarea Autorului ei divin! Aduceți-vă aminte de câte ori v-a mângâiat ea în mijlocul descurajărilor vieții, de câte ori v-a reînnoit speranța în mijlocul luptelor sufletești, de câte ori v-a eliberat când vă simțeați sclavi ai păcatului și de câte ori nu v-a arătat drumul când l-ați pierdut.
Nu, acest uriaș fluviu al vieții nu-și poate aduna apele dintr-o simplă „insulă”. Este imposibil! El trebuie să-și adune „apele” dintr-un continent! Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, nu al vreunui filozof, nici al vreunui cărturar sau preot. Biblia este mesajul Creatorului pentru noi, oamenii căzuți în abisul păcatului. Oamenii și ideile lor se învechesc și pier; mesajul lui Dumnezeu însă rămâne viu în vecii vecilor, la fel de viu ca Dumnezeu Însuși.
Iată ce a hotărât Creatorul Universului cu privire la acest Cuvânt sfânt: „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele” (Isaia 55:11).
Așa a hotărât Creatorul. Și dacă El a hotărât ca acest cuvânt să rămână viu și să aducă rod în inimile oamenilor, cine poate să-I stea împotrivă? Să fim fericiți că această Carte a cărților – Biblia -, nu este cuvântul oamenilor, ci Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin oameni. Să fim fericiți că ea – Biblia -, a rămas la fel de vie și actuală de-a lungul veacurilor oricât de mult au încercat oamenii să o îngroape sub molozul uitării sau prigoanei.
Să fim siguri că această Carte va rămâne la fel de vie până în ziua reînnoirii tuturor lucrurilor, pentru că omenirea are mare nevoie de ea. Dar nu doar atât, ci să iubim această carte, pentru că ea este Adevărul. Cunoscând-o tot mai mult, vom cunoaște tot mai mult Adevărul, iar Adevărul ne va face liberi.
Tema 2
Într-o zi, într-un ungher liniștit al unei biblioteci germane vechi, un tânăr evlavios și cu perspectiva de a deveni călugăr, descoperă o Biblie în limba latină. Își așază cu pioșenie mâinile peste ea, apoi îi deschide ușor paginile. Niciodată până atunci nu mai văzuse un asemenea volum. De fapt, nici nu știa de existența unei asemenea cărți. Auzise citindu-se mici părți din Scripturi la serviciile divine și socotise că acelea erau totul.
Acum privește pentru prima dată în Cuvântul lui Dumnezeu și, emoționat, întoarce paginile sfinte, oprindu-se ici și colo. „Oh, de mi-ar da Dumnezeu și mie o asemenea carte, ca să fie a mea!”
Rugăciunea tânărului a fost ascultată și primul răspuns a fost momentul în care Martin Luther – căci așa îl chema pe tânărul evlavios -, a găsit o Biblie legată cu lanțuri de zidul mânăstirii. Cu bucuria unei mari descoperiri, tânărul călugăr se apropia zi de zi de această Biblie înlănțuită, studiind-o cu sete.
Pe măsură ce o studia, descoperea tot mai multe adevăruri pe care nu le cunoscuse până atunci și care veneau în contradicție cu ceea ce predica biserica din care făcea parte. Nu găsea acolo nimic despre purgatoriu, nimic despre indulgențe, icoane și cultul sfinților…
Așa a apărut Reforma! O Biblie, o simplă Biblie legată în lanțuri de zidul unei vechi mănăstiri a reușit să răstoarne o întreagă lume creștină, zguduind puternic temeliile unei biserici apostaziate.
Oamenii pot lega Biblia în lanțuri, dar adevărurile ei nu pot fi înlănțuite. Oamenii o pot arde pe rug, o pot închide în mănăstiri sau arhive, o pot ponegri, dar ea rămâne vie pentru că nu este cuvântul omului, ci al lui Dumnezeu.
Acest Cuvânt divin este viu și lucrător, pătrunzând până în cele mai adânci unghere ale sufletului omenesc. Acolo, el desparte binele de rău și trasează o linie clară între adevăr și minciună. De aceea, acest Cuvânt are putere. Pavel – marele apostol al creștinătății -, convins de această putere a Cuvântului divin, le scrie credincioșilor din Roma: „Mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Christos, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16).
Biserica Adventistă este credincioasă principiului protestant „Sola Scriptura” („Biblia și doar Biblia”). Cuvântul lui Dumnezeu, din care ne hrănim sufletele și în care Îl găsim pe Mântuitorul nostru Iisus Christos, se găsește din belșug în casele noastre. El nu mai este înlănțuit, nici ars pe rug, nici prigonit. Nimeni dintre noi nu poate spune, asemenea lui Luther: „Oh, de mi-ar da Dumnezeu și mie o asemenea carte”, pentru că Biblia se află în fiecare cămin. Dar se găsește oare în noi aceeași sete de a o citi și cunoaște?
Nu cumva Bibliile noastre sunt înlănțuite cu altfel de lanțuri decât cele ale Evului Mediu? Unde este zelul pentru studiul Scripturii care i-a caracterizat pe pionierii mișcării advente și pe toți adevărații copii ai lui Dumnezeu din toate timpurile? Cum vom putea noi, cei ce neglijăm studiul Bibliei, să stăm în Împărăția lui Dumnezeu alături de cei ce și-au pierdut viața doar pentru că au îndrăznit să deschidă sau să citească Cuvântul sfânt?
Cuvântul lui Dumnezeu este o putere uriașă. Prin el a fost creată lumea, prin el au fost hrănite milioane de suflete descurajate. Acest Cuvânt s-a întrupat în Persoana Mântuitorului și tot prin el vor birui cei din ultima generație în lupta împotriva fiarei și icoanei ei.
Da, Biblia este puterea nemărginită a lui Dumnezeu, și totuși – ce trist! – noi o înlănțuim în lanțurile neglijenței, indiferenței sau necredinței noastre. Ce reformă uriașă s-ar produce în bisericile creștine, în viața fiecărei familii și în viața fiecărui individ, dacă am da jos lanțurile cu care am legat puterea divină!
Avem nevoie de o reîntoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu. Avem nevoie de o redescoperire a puterii transformatoare a Bibliei. Avem nevoie de o reformă în modul în care o studiem, o asimilăm și o trăim, deoarece Cuvântul sfânt trebuie să se întrupeze în mod desăvârșit în fiecare dintre noi, după cum el s-a întrupat și în Iisus Christos, Domnul nostru.
Credem că este foarte aproape momentul în care tot ce se poate clătina în ființa noastră va fi clătinat. Simțim că timpul în care va trebui să dăm socoteală în fața mai marilor acestei lumi de credința noastră este chiar în fața noastră. De aceea, Mântuitorul ne îndeamnă în mod deosebit pe noi, cei din ultima generație a Bisericii Sale: „Cercetați Scripturile!”
Îndemnuri pentru studiu
Iată câteva paragrafe inspirate, care se referă la importanța studiului Bibliei în viața unui adevărat copil al lui Dumnezeu:
„Biblia ar trebui cercetată cu sârguință. Adevărul lui Dumnezeu, ca și aurul, nu întotdeauna se află la suprafață. El trebuie să fie obținut numai prin cugetare și studiu adânc. Studiul acesta va îmbogăți nu numai mintea cu cunoștințe valoroase, dar el va și întări și spori puterile mintale” (1).
„Tinerii ar trebui să primească o măsură îndestulătoare de educație intelectuală. Cei needucați, necultivați și neformați nu sunt pregătiți să pornească într-un câmp unde forțele puternice ale talentului și culturii combat adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Acești tineri nu vor fi în stare să combată adevărurile combinate filozofice și religioase pentru demascarea cărora este nevoie de cunoștințe atât din știință, cât și din adevărul Scripturii” (2).
„Aceia care au numai o spoială de înțelegere a adevărului nu vor fi în stare să expună în chip lămurit Scripturile și să aducă argumente precise pentru credința lor. Ei se vor încurca și vor fi dați de rușine. Nimeni să nu-și închipuie că n-are nevoie să studieze pentru că nu va predica de la amvon. Voi nu știți ce poate cere Dumnezeu de la voi” (3).
„Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ar fi studiat așa cum trebuie, oamenii ar avea o lărgime a minții, o noblețe a caracterului și o statornicie în hotărâri cum rar se văd în zilele noastre” (4).
„Acela care nu cunoaște în profunzime Cuvântul vieții nu are dreptul să încerce a-i învăța pe alții calea spre cer” (5).
„Mintea tuturor ar trebui să fie umplută de cunoștințe din adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi pregătiți în orice moment să scoată din el lucruri noi și lucruri vechi. Multe minți au fost schilodite și pipernicite din lipsă de râvnă și muncă hotărâtă și grea” (6).
„Mi-a fost arătat că mulți dintre aceia care pretind că cunosc adevărul nu știu ce cred. Ei nu înțeleg dovezile credinței lor. Când va veni timpul încercării, vor fi mulți bărbați din cei care astăzi predică altora care vor descoperi că sunt multe lucruri pentru care nu pot da dovezi îndestulătoare. Până nu vor ajunge la o astfel de încercare, nu vor cunoaște marea lor ignoranță” (7).
„Dumnezeu nu trimite niciodată Duhul Său cel Sfânt ca să aprobe neștiința” (8).
Concluzii
„Un asemenea fluviu nu curge dintr-o insulă; el trebuie să-și strângă apele dintr-un continent.”
Când a rostit aceste memorabile cuvinte în fața uriașului fluviu Orinoco, Cristofor Columb făcea doar o presupunere. Doar cei care au pornit mai târziu pe firul apei în sus, spre izvoare, au putut verifica adevărul pe care marele explorator îl intuise doar. În fața lui se afla un uriaș continent… Era America.
Prieteni buni! Atunci când spuneți despre Biblia voastră că este puterea lui Dumnezeu, că ea este Cuvântul lui Dumnezeu și că este insuflată de Dumnezeu, faceți o presupunere sau ați verificat în propria voastră viață acest lucru? Ați mers de-a lungul acestei ape a vieții până sus, la izvoare? V-ați convins în propria ființă că ea nu izvorăște dintr-o minte omenească, oricât de luminată ar fi, ci din Însuși Dumnezeu, Creatorul Universului?
Generația noastră, care va fi confruntată cât de curând cu ultima mare bătălie dintre adevăr și minciună, trebuie să ajungă cu orice preț la izvoarele cele mai îndepărtate ale acestui fluviu al vieții. Acest deziderat nu se va putea împlini decât printr-un studiu intens, sincer, lipsit de prejudecăți și stăruitor al Cuvântului lui Dumnezeu, însoțit de rugăciune pentru iluminare divină.
O simplă lectură a Bibliei nu ne va aduce convingerea că adevărurile ei sunt inspirate. Dimpotrivă, uneori ne oprim doar la aparentele ei contradicții. Auzirea unor predici, oricât ar fi de reușite, nu ne va clădi suficient edificiul credinței, astfel ca el să poată rezista în vreme de furtună.
Nici întâmplătoarele discuții pe marginea adevărurilor ei nu sunt suficiente. Singura cale pentru creșterea noastră spirituală este studiul stăruitor, cu umilință și rugăciune, urmărind verset cu verset și confruntând rezultatul cercetărilor noastre cu cele ale altora. Doar în acest mod vom dobândi acea credință care se va sprijini nu pe sentimente, ci pe argumente, și care va putea rezista oricărei furtuni pe care o va aduce viitorul.
Dumnezeu ne cere să-I dăm Lui a zecea parte dintre bunurile noastre, căci toate sunt ale Lui. Oare această poruncă, ce aduce o mulțime de binecuvântări celui ce ascultă de ea, nu se referă și la timpul nostru? Ar fi nefiresc să credem că Dumnezeu nu ne cere și a zecea parte din timpul nostru pentru a-I sluji, pentru a fi în comuniune cu El prin studiul Cuvântului Său sau prin rugăciune.
Puneți-l pe Dumnezeu la încercare! Dați-I Lui a zecea parte a fiecărei zile și veți vedea cum timpul va căpăta o altă valoare și va dobândi alte dimensiuni, iar binecuvântările revărsate peste cele nouă părți rămase din timp vor întrece orice așteptare.
„Cercetați Scripturile!” – ne îndeamnă Mântuitorul. Cercetați Scripturile pentru că în ele veți găsi viața veșnică – dorința de milenii a omului muritor!
Cercetați Scripturile pentru că în ele Îl veți găsi pe Iisus cel răstignit pentru păcatele omenirii, Modelul nostru desăvârșit de viață și ținta căutărilor noastre!
Cercetați Scripturile pentru că ele ne arată cine suntem, de unde venim și încotro mergem, dându-ne sens vieții!
Cercetați Scripturile pentru că în ele veți găsi puterea de care aveți nevoie ca să învingeți răul din voi și din lume!
Cercetați Scripturile pentru că doar prin ele „veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).
Lori Balogh
Referințe:
(1) E. G. White, „Slujitorii Evangheliei”, p. 41
(2) E. G. White, „Educație”, p. 252
(3) E. G. White, „Solii pentru tineret”, p. 142
(4) E. G. White, „Slujitorii Evangheliei”, p. 146
(5) Idem, p. 146
(6) Idem, p. 165
(7) Idem, p. 176
(8) Idem, p. 60
