Dumnezeirea
“Locul pe care calci este un pamant sfant”
Dupa 40 de ani petrecuti in pustia Madianului, Moise are o revelatie unica. Trecand cu turmele socrului sau “dincolo de pustie”, vede un rug aprins. Era o scena cu totul neobisnuita pentru acel loc.
Uimit de imaginea rugului in flacari, dar care totusi nu se mistuie, Moise incearca sa se apropie de el. Insa un glas din mijlocul rugului il opreste: “Nu te apropia de locul acesta; scoate-ti incaltamintea din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant.” ( Exod 3, 5 )
De ce aceasta interdictie ? Pentru ca acolo, in rugul care nu se mistuie, se manifesta prezenta lui Dumnezeu. Sunt trei idei care se desprind din cuvintele Domnului:
1) “Nu te apropia”, pastreaza distanta ! Aceasta interdictie ne invata ca exista niste limite peste care omul nu poate trece. De ce aceasta ? Este doar o pretentie arbitrara din partea lui Dumnezeu? Este ceva asemanator cu pretentiile mai marilor lumii care spun: “Inapoi ! Nu te apropia de mine, caci sunt sfant !” ?
Nicidecum ! Dumnezeu nu impune interdictii arbitrare. Ceea ce cere El este ceva obiectiv, legat de limitele noastre umane la fel de obiective. Ceea ce trebuia sa inteleaga Moise si ceea ce trebuie sa inteleaga orice om este faptul ca intre noi si Dumnezeu sunt diferente uriase.
Cand noi, oamenii, dorim sa cunoastem un lucru, il analizam, il punem sub microscop, il disecam si il supunem la diferite teste. Dumnezeu, insa, nu este un obiect pe care sa-l analizam dupa metodele omenesti de cercetare. De aceea, omul trebuie sa se rezume, in ceea ce priveste cunoasterea lui Dumnezeu, la ceea ce El Insusi ne-a descoperit despre Sine si la ceea ce El considera ca putem intelege. Caci “lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri pe vecie.” ( Deuteronom 29, 29 )
A incerca sa-L cunoastem pe Dumnezeu prin metode omenesti este ca si cum ar incerca cineva sa studieze Universul cu ajutorul lupei. Sau, ca si cum o biata furnica ar incerca sa cunoasca ce este omul si cum gandeste el doar plimbandu-se pe trupul lui si pipaindu-l cu antenele ei.
Porunca: “Nu te apropia” inseamna ‘Pastreaza limita!” in relatia ta cu Creatorul. Cu toate acestea, avem promisiunea ca treptat, de-a lungul vietii , dar mai ales de-a lungul vesniciei, limitele vor fi tot mai mult indepartate, fara sa dispara cu totul niciodata: “Acum vedem ca-ntr-o oglinda, in chip intunecos, dar atunci vom vedea fata in fata . Acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin.” ( 1 Corinteni 13, 12 )
2) “Scoate-ti incaltamintea din picioare” ne transmite ideea de respect fata lucrurile sfinte. Nu ne putem apropia de subiectul Dumnezeirii la fel cum ne apropiem de studiul biografiilor unor genii ca Napoleon, Mozart sau Einstein.
3) “Pentru ca locul pe care calci este un pamant sfant”. Subiectul Dumnezeirii este un subiect sfant, dupa cum sfant este tot ce este legat de Numele lui Dumnezeu. Aceasta presupune o atitudine corespunzatoare: teama sfanta, veneratie, adorare, respect, dar si bucurie, incredere, siguranta si prezenta Lui.
“Descoperirea despre Sine data de Dumnezeu in Cuvantul Sau este pentru studiul nostru. Atat avem dreptul de a cauta sa intelegem. Insa dincolo de aceasta nu putem patrunde. Cea mai inalta inteligenta se poate zbate singura pana la epuizare, vrand sa ghiceasca natura lui Dumnezeu, dar efortul va fi zadarnic. Problema aceasta nu ne-a fost noua data sa o rezolvam. Nicio minte omeneasca nu-l poate cuprinde pe Dumnezeu. Sa nu incerce omul limitat sa-L explice. Nimeni sa nu se lanseze in speculatii privind natura Sa. Aici tacerea este elocventa. Caci singurul Atotstiutor este mai presus de discutie.” E. G. White, Testimonies, vol. 8, pag. 279
Exista Dumnezeu ?
In incercarea lor de a dovedi existenta lui Dumnezeu oamenii au adunat o multime de dovezi, grupate in diferite categorii: argumente teologice, cosmologice, ontologice, antropologice si religioase. Studiate cu atentie, toate aceste argumente nu dovedesc existenta lui Dumnezeu, insa ele dovedesc ca existenta Lui Dumnezeu este o posibilitate reala. In ultima instanta, convingerea ca Dumnezeu exista are la baza credinta. Insa aceasta credinta are la randul ei ca suport o multime de argumente reale si logice.
Este interesant de observat ca Biblia nu-si propune sa dovedeasca existenta lui Dumnezeu. Ea doar o afirma, pornind de la adevarul clar exprimat ca El exista: ”La inceput Dumnezeu…”(Geneza 1, 1 ) Daca Biblia nu-si propune sa dovedeasca existenta Lui, atunci nici noua nu ni se cere acest lucru. Misiunea de a-Si dovedi existenta Si-a rezervat-o Dumnezeu doar pentru Sine. El se ingrijeste personal ca orice om nascut pe pamant sa primeasca acea iluminare interioara cu privire la existenta Divinitatii: “Lumina aceasta era adevarata Lumina care lumineaza pe orice om venind in lume.” ( Ioan 1, 9 )
Ca atitudine, fiecare om poate inabusi aceasta iluminare interioara, ajungandu-se la scepticism si ateism, sau ii poate da curs, ajungand intr-o relatie mantuitoare cu Dumnezeu. Cale de mijoc nu exista…
Lori Balogh
