Ilustratii despre compasiune

Ilustratii despre compasiune

Compasiune, oricind, oricui

De Mihai Raducanu

Era o seara tare geroasa in acea iarna grea din Virginia, cu multi, multi ani in urma. Batranul ce statea la marginea raului, avea deja barba inghetata, iar sprancenele si mustata erau acoperite de gheata si incet, incet simtea cum tot corpul i se transforma intr-un stalp de gheata. Statea la marginea apei si se gandea cum sa poata trece dincolo, peste apa aceea rece in care se scurgeau sloiuri de gheata la nesfarsit… Avea nevoie disperata de ajutor si acesta parea ca intarzie. Cineva trebuia sa-l ajute sa treaca dincolo. Trupul sau incepea sa fie acoperit de acea amorteala dulce care vine de obicei in urma degerarii.

La un moment dat, aude ceva zgomot, un ritm statornic ce se apropia tot mai mult de el. Si realiza imediat ca o herghelie de cai se indrepta spre locul unde se afla el. Vazu apoi cum mai multi calareti conduceau acei cai din spate si de pe laturi, obligandu-i sa treaca raul aproape inghetat printr-un vad prielnic ce se afla chiar pe langa batranul ce tremura de frig acolo. Acesta vazu pe primul calaret trecand raul pe langa acei cai si nu zise nimic. Apoi un altul trecu la fel pe langa el, iar batranul din nou nu-i adresa niciun cuvant. Si apoi un altul si un altul… In sfarsit, ultimul calaret se apropie de batranul ce acum parea de-a dreptul o statuie de gheata. Privind la el, batranul se uita in ochii sai si-i spuse: „Domnule, pot sa va cer sa ma treceti si pe mine dincolo pe calul dumneavoastra, va rog? Stau aici singur si nu am cum sa traversez raul, caci nu vad nici un podet. Ati putea da un ajutor unui batran sarman ca mine, va rog?”

Oprind brusc calul sau, calaretul ii zise de indata: „Sigur ca da, suiti-va aici langa mine.” Dar vazand ca batranul era atat de inghetat incat nici nu se putea misca, se dadu jos de pe cal si il ajuta apoi, ridicand pur si simplu pe acel sarman om sus, pe saua calului sau. Si acel calaret nu numai ca l-a trecut raul, dar i-a fost atat de mila de batranul amortit de frig, incat l-a dus pana acasa, abatandu-se cateva mile din drumul sau. In timp ce se apropiau de casuta saracacioasa, calaretul il intreba putin grijuliu pe insotitorul sau:  „Domnule, am vazut cum ati lasat sa treaca mai multi calareti pe langa dumneavoastra, si nu le-ati adresat nici o rugaminte de ajutor. Apoi am sosit eu si imediat mi-ati cerut sa va trec dincolo. Sunt doar curios, pe un asemenea ger, intr-o asemenea seara singuratica, de ce ati asteptat pana la ultimul calaret? Daca eu v-as fi refuzat, ce s-ar fi intamplat cu dumneavoastra?”

Batranul tacu putin apoi, chiar inainte de a se da jos de pe cal, ii raspunse: „Am trait pe aceste meleaguri de o buna bucata de vreme. Cred ca recunosc oamenii destul de bine.”
„M-ati recunoscut deci?…”
„Nu, nu stiu cine sunteti, dar m-am uitat in ochii celorlalti calareti si am vazut ca nu sunt de loc ingrijorati de situatia mea. Apoi m-am uitat in ochii dumneavoastra si am vazut imediat compasiunea ce era evidenta. Am stiut chiar atunci ca un suflet amabil si nobil ca al dumneavoastra era gata sa primeasca o rugaminte de ajutor si sa-i dea curs in cel mai scurt timp, inainte ca sa mor de frig pe malul celalalt.”

Aceste cuvinte au incalzit din plin inima acelui calaret strain. „Va sunt recunoscator pentru aceste cuvinte ce mi le-ati adresat. Am sa tin minte ca niciodata sa nu fiu prea ocupat ca sa uit de nevoile celorlati, ca sa nu le raspund cu compasiune, atentie si amabilitate.”

Zicand acestea, il ajuta pe batran sa coboare de pe calul sau, urca din nou in sa, apoi Thomas Jefferson isi relua drumul sau spre Casa Alba.

Cine-si va pierde viata o va cistiga

Valerie Place, este un nume fara importanta in ochii lumii. Potrivit standardelor umane viata ei nu reprezinta nimic. Cu citiva ani de zile in urma insa, aceasta tinara de numai 23 de ani, a hotarit sa mearga in Somalia unde sa lucreze ca asistenta medicala.

Ea a decis sa mearga sa-i ajute pe cei ce nu mai aveau nici o speranta de viata. Desi era ingrijorata de siguranta ei in aceasta tara cu o societate instabila, nimic nu a putut-o opri pentru a-si implini chemarea pe care a primit-o.

Ajunsa in Somalia, a inceput sa lucreze pregatind masa pentru cei infometati intr-un centru de zi din Mogadishu. Prin slujirea ei copiii care altfel ar fi murit de foame, au fost hraniti. Valerie a deschis chiar si o scoala in care acesti copii au inceput sa invete. Atunci cind primii copii au reusit sa cistige in cadrul unei competitii , ea a ajuns pe prima pagina a ziarelor, care au mediatizat efortul si dedicarea sa.

La numai citeva zile insa dupa acest eveniment, ea a fost omorita de o banda criminala chiar in fata scolii pe care o infiintasera.

Valerie a ales sa-si riste viata pentru a-i ajuta pe altii. Domnul Iisus ne-a spus ca cei ce-si vor pierde viata slujindu-l pe Domnul , de fapt o vor cistiga. Ea a fost o ucenica credincioasa care a platit pretul slujirii . Ce se poate spune despre tine ? Domnul Iisus ne-a chemat sa-L urmam in toate circumstantele vietii. Ucenicia todeauna cere un pret, dar costul ei se merita. Pentru ca cei ce doresc sa-si pastreze viata, o vor pierde. Numai ce ce sunt gata sa-si riste viata pentru Christos o vor cistiga.!

Descoperirea iadului

William Booth nu a putut sa doarma intr-o noapte, asa ca a iesit la plimbare. El a ajuns intr-un cartier marginas al Londrei, un cartier mizer, intunecat si neprietenos. La un moment dat a inceput ploaia si Booth a vazut oameni care dormeau pe strazi, in cutii de carton. Ploaia pentru ei nu mai prezenta nici o importanta…

Cand s-a intors acasa, Booth i-a zis sotiei sale: „Am fost in iad!” In urma acelei intamplari din acea noapte, a luat fiinta „Armata Salvarii”, fondata de William Booth.

Raspunsuri bune, dar nefolositoare

din „Ilustratii fierbinti” de Wayne Rice

Conform unei vechi legende, un om s-a ratacit in calatoria sa si a ajuns intr-un teren cu nisip miscator. Confucius a vazut situatia omului si a spus: „Este evident ca trebuie evitate astfel de locuri.”

Apoi, Budha a observat situatia si a spus: „Fie ca problema acestui om sa fie o lectie pentru intreaga lume.”

Dupa aceea a trecut pe acolo Mohamed. La vederea omului ce se scufunda tot mai mult in nisipul miscator el a spus: „Aceasta este voia lui Allah.”

In final a aparut pe scena evenimentelor Iisus iar El a spus: „Apuca-ma de mana, frate. Te voi ajuta Eu sa scapi.”

Aplicatie: Exista multe religii in lume, si fiecare dintre ele au lucruri care sunt admirabile sau chiar adevarate. Dar numai Iisus asigura salvarea din pacat. Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14:6). Niciun lider religios nu a mai afirmat asa ceva,  pentru ca nu pot afirma asa ceva. Numai Iisus are puterea si autoritatea de a ne ierta de pacate si de a ne da viata vesnica. „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan :316).

Fabula

Un soricel tragea cu ochiul printr-o crapatura a zidului si a vazut taranul si nevasta deschizand un pachet. „Interesant de vazut ce mancare este în pachet” s-a gandit soricelul in sinea lui si s-a cutremurat vazand perechea scotand o capcana de soareci. A iesit soricelul in curte si a inceput sa strige : „Este o capcana de soareci in casa, este o capcana de soareci!!”

Gaina a cotcodacit, si-a ridicat capul si i-a zis: „Stimate soricel, eu stiu ca-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o importanta.” Soricelul s-a indreptat catre purcelul din curte, care i-a aratat simpatie,spunandu-i: „Imi pare asa de rau, domnule soricel, dar nu este nimic de facut decat sa ma rog pentru tine”. Soricelul s-a indreptat spre vaca, dar ea l-a privit cu dispret: „Poti sa crezi ca sunt in pericol, aa…”

Trist si speriat s-a intors soricelul acasa, incercand sa se descurce singur cu capcana de soareci. Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci cand se inchide o capcana de soareci. Nevasta taranului a sarit din pat sa vada ce s-a prins in capcana. In intuneric nu a vazut ca era coada unui sarpe otravitor ce s-a prins in aparat.  Sarpele a muscat-o si ea a fost transportata la spital. A fost tratata si a revenit acasa cu temperatura mare. Toti stim ca cel mai bun tratament in caz de temperatura mare e o supa proaspata de gaina. A luat taranul gaina si a taiat-o ca sa gateasca supa. Vecinii si prietenii au venit sa viziteze bolnava si stateau cu ea cu schimbul. Ca sa-i hraneasca s-a vazut nevoit taranul sa taie porcul. Femeia era pe moarte si nu dupa mult timp a murit. Multi cunoscuti au venit si pentru masa de dupa inmormantare a trebuit taranul sa taie vaca.

Morala: Data viitoare, cand veti auzi ca cineva are o problema si vi se va parea ca ea nu va atinge, amintiti-va ca atunci cand cel mai slab e amenintat, toti suntem in pericol!

Lori Balogh