Ilustrații despre darurile spirituale
Prea săritor
din „Ilustrații fierbinți” de Wayne Rice
În timpul Revoluției franceze, trei creștini au fost condamnați la moarte prin ghilotinare. Unul dintre creștini avea darul credinței, altul avea darul prorociei, altul avea darul de a fi ajutor altora.
Creștinul cu darul credinței urma să fie executat primul. El a fost întrebat dacă dorea să-i fie acoperit capul în timpul execuției. El a refuzat și a spus că nu-i este frică să moară. „Am credința că Dumnezeu mă va scăpa!” a strigat el curajos. Călăul i-a așezat capul pe butuc, sub ghilotină. A privit în sus spre lama ascuțită a ghilotinei, a spus o scurtă rugăciune și a așteptat cu încredere. Funia a fost trasă, dar nu s-a întâmplat nimic. Cei de față au fost uimiți și crezând că a fost o minune de la Dumnezeu i-au dat drumul.
Creștinul cu darul prorociei urma să fie următorul executat. Capul său a fost poziționat sub ghilotină și, asemenea celor dinaintea sa, a fost întrebat dacă dorește capul acoperit. „Nu” – a spus el. „Nu mi-e frică să mor. Totuși, eu prezic că Dumnezeu mă va scăpa de această ghilotină!” Și cu asta funia a fost trasă din nou, dar nu s-a întâmplat nimic. Iarăși cei de față au fost uimiți și au presupus că este o minune de la Dumnezeu și l-au eliberat pe om.
Cel de-al treilea creștin, cel cu darul de a ajuta, urma la execuție. El a fost adus la ghilotină și, asemenea celor dinaintea sa, a fost întrebat dacă dorește capul acoperit. „Nu” – a spus el -, „sunt la fel de curajos ca și cei dinaintea mea.” Călăul i-a pus capul cu fața în sus sub ghilotină și era pe punctul de a trage de funie când omul a strigat „Hei, stați! Cred că am găsit care era problema cu funcționarea ghilotinei voastre!”
Aplicație: Cu toții avem daruri spirituale, dar trebuie să știm când să le folosim!
Duhul Sfânt – Roata credinței
Într-o zi, un om credincios a fost întrebat de un prieten al său:
„Spune-mi, frate, când omul se întoarce din nou la Dumnezeu, ce daruri încep să lucreze mai întâi în viața lui: credința, căința, frica de iad, nădejdea?” Credinciosul i-a răspuns:
„Spune-mi, prietene, când o roată începe să se învârtă, care-i spița care pornește mai întâi?”
„Pornesc toate deodată” – răspunse prietenul.
„Vezi” – zise credinciosul -, așa e și când, sub bătaia vântului Duhului Sfânt, sufletul nostru pornește din nou la drum nou. Toate darurile cerești și sufletești se pornesc deodată, spre o rodnică lucrare, întocmai ca spițele roții.
Misionarul paralizat care a tradus Biblia în chineză cu două degete
Timp de 25 de ani a stat paralizat într-un scaun cu rotile. Nu putea vorbi fără eforturi supraomenești și nu putea mișca decât două degete. I-a fost însă de ajuns pentru a duce la bun sfârșit o misiune incredibilă: traducerea Bibliei în limba chineză.
Povestea lui Samuel Isaac Joseph Schereschewsky are tot ce îi trebuie ca să devină un monument pentru perseverență, în ciuda celor mai crunte dificultăți. Locurile în care l-a purtat viața i-au transformat destinul într-o epopee. Una despre care se vorbește astăzi prea puțin…
Joseph Schereschewsky s-a născut într-o familie de evrei din Lituania anului 1831 și a rămas orfan de mic. A fost lăsat în grija unui frate vitreg mai înstărit, care s-a ocupat ca tânărul să primească cea mai înaltă educație, plănuind să devină rabin.
La Universitatea din Bratislava, unde studia pentru a deveni rabin, a intrat prima dată în posesia unui Nou Testament, pe care l-a primit de la o societate londoneză care distribuia Biblia în rândul evreilor. Surprins de modul în care profețiile se împlineau în viața și activitatea lui Iisus, Schereschewsky a devenit creștin.
A renunțat la școala rabinică și a mers pe jos circa 800 de kilometri pentru a ajunge în Germania. Ulterior, a emigrat în America, unde a studiat teologia. La 29 de ani, a fost hirotonit în biserica St. George din New York City, de unde a fost trimis ca misionar în China.
Acolo, la două săptămâni după ce a cunoscut-o pe Susan Mary Waring, erau deja logodiți. Schereschewsky avea un dar veritabil pentru învățarea limbilor străine și era pasionat de traduceri. A învățat singur dialectul mandarin al limbii chineze, nu doar verbal, ci și în scris (lucru care presupunea învățarea unui minim de 10 000 de ideograme). Lucrul acesta l-a ajutat să traducă de unul singur Vechiul Testament în limba chineză. Evangheliile le-a tradus, tot el, în mongolă. Ulterior, a tradus toată Biblia în Wenli.
Impresionant la povestea lui Schereschewsky este că și-a trăit ultimii 25 de ani imobilizat într-un scaun cu rotile, însă în ciuda acestei nenorociri, spiritul lui a rămas liber. Profitând chiar și de cea mai mică resursă pe care o avea la dispoziție, cele două degete pe care le mai putea mișca, Schereschewsky a reușit să finalizeze lucrarea monumentală de traducere a Bibliei în chineză.
În tradițiile episcopală și anglicană, el este comemorat pe 15 octombrie ca unul dintre cei mai mari teologi ai Orientului.
Sursa: „Semnele Timpului”
Culegere de Lori Balogh
