Ilustratii despre defecte de caracter

Ilustratii despre defecte de caracter

Nu este treaba ta…

O doamna din inalta societate l-a abordat intr-o zi pe Frederick Cel Mare al Prusiei.
-Maria Ta, sotul meu ma trateaza foarte urat!
-Nu e treaba mea, doamna! a raspuns regele.
-Dar, vorbeste urat si despre dumneavoastra! a incercat femeia sa starneasca mania regala.
-Aceasta nu e treaba dumneatale, doamna! a replicat regele.

Testul celor trei
In Grecia antica, Socrate (469-399 i. Hr.) era foarte cunoscut pentru intelepciunea lui..

Intr-o zi  el s-a intalnit intamplator cu cineva care i-a spus: „Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre cunoscutii tai?”

„Stai o clipa”, replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci print-un mic test, numit TESTUL CELOR TREI.”

„Testul celor trei?”

„Da”, a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre cunoscutul meu, sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel  al adevarului: Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”

„Nu,” spuse omul. „De fapt eu am auzit doar.”

„In regula”, zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui: Ceea ce vrei sa-mi spui despre cunoscutul meu, este ceva de bine?”

„Nu, dimpotriva.. .”

„Deci”, a continuat Socrate, „vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, putin stanjenit si Socrate a continuat.

„Exista o a treia proba – filtrul utilitatii: Ceea ce vrei sa-mi spui despre el, imi este de folos?”

„Nu, nu chiar…”

„Ei bine”, a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca e adevarat, nici nu e bine, nici macar de folos, atunci, de ce sa-mi spui?”

 

Critica inevitabila

Odata, un batran, al carui nepot mergea calare pe un magar, mergea pe jos. Batranul a auzit oamenii spunand: „Uitati-va la saracul batran, care sufera din cauza mersului pe jos, in timp ce acel tanar sanatos merge pe magar, desi ar putea foarte usor sa mearga el pe jos.”

Apoi, oamenii spuneau: „Uitati-va, un om adult il face pe acel baiat sa mearga pe jos si sa sufere.”

Auzind astea, atat batranul cat si baiatul s-au urcat pe magar. Oamenii ziceau acum: „Uitati-va la brutele alea care se ingramadesc amandoua pe saracul magar, desi ar putea foarte bine sa mearga pe jos.”

Batranul si baiatul s-au dat jos de pe magar, iar acum oamenii comentau: „Uitati-va, un magar perfect sanatos, pe care nimeni nu-l foloseste.”

 

De ce tipa oamenii care se cearta

„Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

Mahatma Ghandi

Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape intreaga lume cunoscuta in vremea sa. Intr-o noapte, in timpul unei campanii, neputand sa doarma, a iesit sa se plimbe printre corturile taberei sale.
In timp ce se plimba, a gasit un soldat care dormea in timpul serviciului de garda – o greseala capitala. Pedeapsa pentru asemenea greseli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoala pe soldatul adormit si o aprindea.
Soldatul s-a trezit cand Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscandu-si generalul, tanarului i s-a facut frica.
„Stii care este pedeapsa pentru adormit in garda?” l-a intrebat acesta pe soldat.
„Da, domnule general”, a raspuns soldatul cu o voce tremuranda.
„Soldat, care este numele tau?”, a intrebat Alexandru cel Mare.
„Alexandru, domnule general”.
Alexandru cel Mare a repetat intrebarea:
Care este numele tau?”
„Numele meu este Alexandru, domnule general”, a repetat soldatul.
Marele general a intrebat pentru a treia oara, cu o voce mule mai ridicata:
„Care este numele tau?”
Si din nou, a treia oara, soldatul a raspuns cu si mai multa frica:
„Numele meu este Alexandru, domnule general.”
Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tanarul soldat, l-a privit drept in ochi si i-a zis:
„Soldat, schimba-ti numele, iar daca nu, schimba-ti comportamentul.”

Aplicatie
Noi, cei ce purtam numele lui Christos si ne numim crestini, trebuie sa traim conform numelui pe care il purtam (vezi 2 Timotei 2:19; Iacov 2:7; 1 Petru 4:16).

 

Inselare reciproca

     Cu cativa ani in urma, pe coperta de la Saturday Evening Post, a aparut un tablou realizat de Norman Rockwell, care infatisa o femeie ce cumpara un curcan pentru „Ziua Recunostintei”. Curcanul era pus pe cantar, iar vanzatorul statea in spatele cantarului. Femeia, o doamna de vreo 60 de ani, statea si privea la cat indica acel cantar. Amandoi aveau o privire multumita si la prima vedere nu-ti dadeai seama ca ceva nu e in ordine. Daca te uitai insa mai atent la coperta, vedeai ce nu e in ordine. Rockwell arata cum stateau mainile celor doi: vanzatorul apasa discret cu un deget pe cantar pentru ca acesta sa arate mai mult; de cealalta parte, doamna tinea un deget sub cantar pentru a-l face sa arate mai putin.

 

Scuza

Avocatul si politicianul Daniel Webster a fost un orator influent, care a dat dovada inca de timpuriu de o minte scrlipitoare, dand frau liber cuvintelor. Intr-o zi, tatal sau, care urma sa plece de acasa, i-a lasat lui si fratelui sau, Ezechiel, instructiuni speciale de lucru. La intoarcere, tatal a gasit sarcinile de lucru neindeplinite si i-a intrebat:

„Ce ai facut Ezechiel?”
„Nimic tata!”

„Dar tu, Daniel?”
„L-am ajutat pe Ezechiel, tata!”

 

Numai cei fara minte nu se pregatesc

     A fost odata… un om ce avea o sluga cam fara minte. De foarte multe ori stapanul ajungea la exasperare, din cauza stangaciei si a neindemanarii cu care sluga isi implinea slujba. In mijlocul acestor multe frustrari, intr-o zi sluga a facut  unul din cele mai neintelepte lucruri posibile…

In acel moment stapanul s-a maniat pe acel slujitor si i-a zis: „Esti un om fara minte si nu am intilnit altul ca tine pina acum. Nu mai meriti sa ma slujesti !” De aceea stapinul l-a concediat si ca semn al faptului ca lucrase fara intelepciune, i-a dat o esarfa, spunindu-i: „ Leaga-ti esarfa asta de gat, ca sa-ti amintesti todeauna ca esti fara minte! Sa porti aceasta esarfa todeauna si numai daca vei intalni vreun om cu mai putina minte decit tine sa i-o daruiesti !

Sluga si-a legat esarfa in jurul gitului si a plecat prin lume. A trecut prin multe orase si a vazut in piata oameni care lucrau fara minte, dar n-a fost sigur ca acestia sunt mai fara minte decit el, de aceea a pastrat esarfa.

Anii au trecut si sluga n-a gasit pe nimeni caruia sa-i daruiasca esarfa…
Intr-o zi insa s-a gindit sa-l viziteze pe fostul sau stapin. A mers la castel si l-a gasit foarte bolnav. Stapinul zacea la pat, insotit de membrii familiei. In timpul conversatiei pe care au avut-o impreuna, stapinul i-a spus ca urmeaza sa plece intr-o calatorie foarte lunga. Surprins de ceea ce-a auzit, sluga l-a intrebat :

– „Cind ai de gind sa pleci ?”

„Aceasta-i o calatorie pe care nu stiu cind o voi incepe si din care nici nu ma voi mai intoarce!” – i-a raspuns fostul stapin.

– „Daca-i o calatorie asa de lunga, ai facut toate pregatirile, stapine ?” – l-a intrebat din nou sluga .

– „Am avut de gind sa ma pregatesc”– i-a raspuns vechiul stapin – dar n-am avut timp. Am fost ocupat toata viata cu problemele mele si cu toate celelalte lucruri, de aceea inca n-am reusit sa ma pregatesc si sa fiu gata pentru aceasta calatorie !”
Auzindu-i raspunsul, sluga i-a zis :

– „Stapine… pleci intr-o calatorie din care spui ca nu te vei mai intoarce si nu te-ai pregatit pentru aceasta ? Este cel mai stupid lucru pe care l-am auzit ! Meriti sa primesti esarfa pe care am purtat-o eu pina acum, pentru ca in sfirsit am gasit un om mai neintelept decit mine !”

Nu cumva te asemeni cu acel stapin ? M-as bucura sa-mi spui Nu ! De o mie de ori NU!

Fabula cu morala

     Un soricel tragea cu ochiul printr-o crapatura a zidului si a vazut taranul si nevasta deschizand un pachet. „Interesant de vazut ce mancare este in pachet” s-a gandit soricelul in sinea lui si s-a cutremurat vazand perechea scotand o capcana de soareci. A iesit soricelul in curte si a inceput sa strige : „Este o capcana de soareci in casa, este o capcana de soareci!!”

Gaina a cotcodacit, si-a ridicat capul si i-a zis: „Stimate soricel, eu stiu ca-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o importanta” Soricelul s-a indreptat catre purcelul din curte, care i-a aratat simpatie si i-a spus: „Imi pare asa de rau domnule soricel, dar nu este nimic de facut decat sa ma rog pentru tine”. Soricelul s-a indreptat spre vaca, dar ea l-a privit cu dispret: „Poti sa crezi ca sunt in pericol, aa…”

Trist si speriat s-a intors soricelul acasa sa se descurce singur cu capcana de soareci. Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci cand se inchide o capcana de soareci. Nevasta taranului a sarit din pat sa vada ce s-a prins in capcana. In intuneric nu a vazut ca era coada unui sarpe otravitor ce s-a prins in aparat. Sarpele a muscat-o si ea a fost transportata la spital. A fost tratata si a revenit acasa cu temperatura mare.

Toti stim ca cel mai bun tratament in caz de temperatura mare e o supa proaspata de gaina. A luat taranul gaina si a taiat-o ca sa gateasca supa. Vecinii si prietenii au venit sa viziteze bolnava si stateau cu ea cu schimbul. Ca sa-i hraneasca s-a vazut nevoit taranul sa taie porcul. Femeia era pe moarte si nu dupa mult timp a murit. Multi cunoscuti au venit si pentru masa de dupa inmormantare a trebuit taranul sa taie vaca.

Morala
     Data viitoare cand veti auzi ca cineva are o problema si vi se va parea ca ea nu va atinge, amintiti-va ca atunci cand cel mai slab e amenintat, toti suntem in pericol!

 

Esti sigur ca vezi bine?

     O pereche recent casatorita s-a mutat intr-un cartier foarte linistit. In prima dimineata din noua casa, in timp ce isi savurau micul dejun, femeia observa, privind pe fereastra, o vecina care isi intindea cearceafurile in balcon.

– „Ce cearceafuri murdare intinde vecina noastra… ! Cred ca are nevoie de un nou sapun…Poate ar trebui s-o invat sa-si spele cearceafurile !

Sotul ei privi si ramase tacut… Si asa, la fiecare doua sau trei zile, femeia repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.

Dupa o luna, femeia ramase surprinsa vazand ca vecina sa intindea cearceafuri mult mai curate si ii spuse sotului ei:

– „Priveste draga, a invatat sa spele rufele! O fi invatat-o alta vecina?”
 

– „Nu scumpa mea”– zise sotul. „Azi m-am trezit mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre! „

Asa este si in viata. De multe ori, totul depinde de curatenia ferestrelor sufletului nostru prin care privim pe altii. Si asa se face ca azi… va vad mult mai bine ca ieri.

Iute la manie

„Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât.” – Proverbe 14:17

     Marele dirijor italian Arturo Toscanini era cunoscut pentru accesele sale de furie. Bibliotecarul uneia dintre orchestrele dirijate de Toscanini, era deranjat în mod deosebit de obiceiul maestrului de a arunca în muzicanţi cu diferite partituri valoroase, atunci când se enerva.

Urmărindu-l atent, acesta a observat că primul gest pe care-l făcea Toscanini atunci când începea să devină furios, era să ia bagheta de dirijor în ambele mâini şi să încerce să o rupă. Dacă se rupea, Toscanini se calma şi repetiţia putea continua. Dacă bagheta era mai rezistentă, lucrurile evoluau în mod diferit. Soluţia? Bibliotecarul a făcut tot posibilul ca dirijorul să aibă o cantitate suficientă de baghete moi la îndemână pentru fiecare repetiţie!

 

Cersetorul

     Un cersetor se afla in mijlocul unei piete. La un moment dat, pe poarta cetatii intra un alai deosebit. Era caravana regala. Oamenii au inceput sa se miste care incotro. Cersetorul a vazut ca urma sa se apropie regele si plin de speranta si-a zis: „Vine regele, voi fi bogat …”

Imparatul a venit direct la el, caci venise special pentru el si, zambind, a intins mana si l-a intrebat:  „Ce-mi dai ?” Surprins, cersetorul s-a scormonit in traista si a scos un bob de orez, pe care l-a pus in mana regelui. El l-a luat zambind si a plecat.

Dupa ce a ajuns acasa, regele si-a trimis slujitorul cu un ban de aur sa-l dea cersetorului. Ingandurat si trist, cersetorul a zis: „Doamne, de ce nu am dat tot orezul…?”

     „Unul care da cu mana larga, ajunge mai bogat; si altul, care economiseste prea mult, nu face decat sa saraceasca.” Proverbe 11:24

 

„Un doctor onorabil nu poate gresi!”

     Cu ani in urma, cand regele Siamului a venit in America pentru o operatie la ochi, chirurgul american nu stia ce pret sa stabileasca pentru operatia pacientului sau de origine regala. El isi zicea: „Poate fi 1000$, pentru a pastra o buna relatie cu acesta, sau 10 000 $, pentru a dovedi faptul ca operatia a meritat drumul lung facut de acesta pana in SUA.”

Pentru ca nu stia la ce suma sa se hotarasca, cineva i-a sugerat sa-l intrebe pe avocatul regelui, care ar putea sa-i spuna suma potrivita. Zis si facut! „Nicio problema”, a zis avocatul. „Regele este un om onorabil, la fel ca tine. El stie sa aprecieze valoarea. De aceea, este foarte simplu: trimite-i regelui o factura fara a-i indica pretul! Scrie-i apoi langa factura un bilet de mana cu mentiunea: „Regele nu poate gresi!”

Doctorul a facut asa cum i-a sugerat avocatul. Nu dupa multe zile, acesta a primit un cec de 75 000$. Chirurgului nu i-a venit sa creada cand a vazut atatia bani. Imediat i-a cumparat sotiei o blana de nurca, a comandat doua masini noi si a topit restul banilor intr-o calatorie de trei luni in jurul lumii.

Cand s-a intors acasa, era obosit de atat drum, dar fericit si improspatat. Cand a deschis cutia postala, a gasit o scrisoare cu o factura de la avocatul regelui. Nu avea nicio suma indicata, dar langa ea era un bilet scris de mana cu mesajul: „Un doctor onorabil nu poate gresi!”

Lori Balogh

 

This entry was posted in Ilustratii pentru predici and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.