Numele lui Dumnezeu
Importanța numelui
Numele pe care oamenii și le dau unii altora pot avea o semnificație anume sau, dimpotrivă, nu au nicio semnificație. Când a fost scrisă Biblia, numele unei persoane avea o semnificație profundă, mult mai importantă decât astăzi. De asemenea, în Orient și astăzi se acordă mai multă importanță numelui unei persoane decât în Occident.
Când ne referim la timpurile biblice, trebuie să avem în vedere faptul că în acele vremuri și în acea cultură numele unei persoane era încărcat de multiple semnificații. El arăta fie spre caracterul persoanei, fie sublinia una dintre trăsăturile de caracter dominante. Numele putea oglindi împrejurările nașterii persoanei respective, emoțiile părinților sau aspirațiile și dorințele părinților pentru copilul născut.
Când ne referim Dumnezeu, este important să înțelegem că infinitul nu poate fi cuprins într-un singur nume. Din acest considerent, Dumnezeu are nevoie de mai multe nume, fiecare dintre acestea redând câte ceva din puterea, slava, caracterul, atributele și măreția Lui.
Este greșit să accentuăm importanța unui singur nume al lui Dumnezeu, neglijându-le pe celelalte. Toate Numele divine au un mesaj important pentru noi, creaturile Sale. Este bine să-L cunoaștem pe Dumnezeu sub toate Numele sub care ni S-a descoperit și să le apreciem pe toate în egală măsură. Cu toate acestea, atunci când ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune este bine să folosim Numele pe care ni L-a recomandat Însuși Domnul Christos: „Tată”. Care copil, atunci când se adresează tatălui sau mamei, îi strigă pe nume?
Câteva din Numele sub care se descoperă Dumnezeu în Scripturi
– El și Elohim sunt nume ebraice care scot în evidență puterea divină (vezi Geneza 1,1; Exodul 20,2; Daniel 9,4)
– Elion și El Elion arată spre înalta poziție a lui Dumnezeu. În limba română ele sunt traduse prin Cel Prea Înalt sau Dumnezeul Cel Prea Înalt (vezi Geneza 14,18‑20; Isaia 14,14)
– El Roi semnifică ideea de atotcunoaștere divină, fiind tradus prin „Dumnezeu care mă vede” (vezi Geneza 16,13)
– Adonai, tradus prin „Domnul” ne vorbește despre calitatea lui Dumnezeu de conducător și Stăpân absolut (vezi Isaia 6,1; Psalmul 35,23).
– Shaddai și El Shaddai, tradus prin Cel Atotputernic și Dumnezeul Cel Atotputernic (vezi Exodul 6,3; Psalmul 91,1).
– Iahweh sau Iehova – Nume care semnifica „Eu sunt Cel ce sunt”. Acest Nume arată spre veșnicia lui Dumnezeu și spre faptul că El există prin Sine Însuși (vezi Exodul 15,2‑3; Osea 12,5‑6).
– Tatăl – arătă spre relația de iubire care există între Dumnezeu și creaturile Sale, preocuparea Lui pentru binele și fericirea acestora. Contrar aparențelor, numele de Tată nu apare doar în Noul Testament, ci poate fi găsit și pe paginile Vechiului Testament. Acesta este un argument în favoarea adevărului că Dumnezeul Vechiului Testament este Același cu Dumnezeul Noului Testament (vezi Maleahi 1,6; 2,10; Ieremia 31,9; Isaia 63,16; Deuteronomul 32,6).
Contrar obiceiului unor creștini de a se adresa lui Dumnezeu în rugăciune folosind unul dintre Numele Sale descoperite în Biblie, Iisus ne-a învățat să ne adresăm folosind expresia „Tatăl nostru”. În definitiv, cărui părinte îi place ca fiul sau fiica lui să-l cheme pe nume sau prenume? Când însă copilul folosește cuvintele atât de familiare „tată” sau „mamă”, aceasta arată că între părinte și copil există o relație apropiată, de dragoste și prețuire.
Lori Balogh
Numele lui Dumnezeu este Yehova (in Cornilescu tradus Domnul) si se refera doar la Tatal.
Cand m-am referit la credinta in Fiul lui Dumnezeu am avut in vedere acceptarea jertfei Sale si a mijlocirii Sale in favoarea omului pacatos. Aceasta presupune o relatie personala cu El, prin Duhul Sfant. Cat priveste credinta lui Iisus, aceasta presupune ascultare de vointa Tatalui, exprimata in Legea Sa, si o relatie personala cu Tatal prin Fiul ( „Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” – Ioan 14,6 ). Asadar, credinta adevarata inseamna in primul rand incredere in vointa, planurile, caracterul, intentiile si actiunile lui Dumnezeu.
multumesc pentru raspuns,totusi mai am o neclaritate, in ultima dumneavoastra fraza, afirmati ca trebuie sa CREDEM in Fiul lui Dumnezeu ( ” Ceea ce este mai important decat orice este sa ascultam de El si sa CREDEM in Fiul Lui”).in cartea apocalips sta scris, ca trebuie sa avem CREDINTA Lui Isus si sa tinem MARTURIA Lui Isus, Apoc.12:17 , 14:12 .
Eu cred ca toti prietenii lui Dumnezeu au cunoscut adevarul despre Trinitate, poate nu atat de clar ca noi, insa suficient. Moise, care este autorul Pentateucului ( primele cinci carti ale Bibliei ) foloseste pluralul in dreptul Creatorului ( Elohim ), desi verbul este la singular. Aceasta inseamna ca el stia ca Dumnezeirea este alcatuita din mai multe persoane, insa acestea sunt un singur Dumnezeu ( vezi Geneza 1,26; 11, 6.7 )
Primul verset al Bibliei suna astfel : „Beresit Elohim bara…” , ceea ce tradus literal inseamna: „La inceput Dumnezei a facut…” Se observa pluralul cand este vorba de subiect, si singularul cand este vorba de predicat.
Daca citim cu atentie VT, vom observa ca toate cele trei Persoane ale Trinitatii apar inca de la inceputul Scripturii. Moise aminteste de prezenta Duhului Sfant inca de la Creatiune ( Geneza 1,2 ), David vorbeste de Duhul Sfant in Psalmul 51,11 si de Fiul lui Dumnezeu in Psalmul 2, etc. Faptul ca iudeii din vremea Domnului Christos stiau despre existenta Fiului lui Dumnezeu dovedeste ca ei stiau din Scripturile VT despre faptul ca Dumnezeirea este alcatuita din mai multe persoane, dar care sunt un singur Dumnezeu adevarat.
Cu privire la diferitele nume ale Creatorului, nu cred ca trebuie sa fim nelinistiti daca unii traducatori au folosit un nume sau altul. Creatorul nostru este si Adonai ( Domnul ), si El-Sadai ( Dumnezezu cel Atotputernic ) si IHWH ( Eu sunt Cel ce sunt ) si multe altele. Un Creator infinit nu putea fi cuprins intr-un singur nume, de aceea toate au importanta lor in diferite momente ale vietii. Ceea ce este mai important decat orice este sa ascultam de El si sa credem in Fiul Lui.
Cu stima,
Lori B.
daca Isus n-ea invatat sa ne adresam folosind expresia „Tatal Nostru”,atunci de ce in biblie apare tradus cu „Domnul”, care in definitiv este o expresie pe care o folosim atunci cind ne adresam unui strain. eu am intales ca in biblia originala apare tetragrama YHVH, si tot in biblie sta scris ca nimeni sa nu scoata sau sa nu adauge ceva. si as mai avea o intrebare la care nu pot sa-i gasesc raspuns, poate ma ajutati Dumneavoastra. de ce YHVH nu a descoperit aceasta taina, (a trinitati), prietenilor Lui, (Moise,Avram) profetilor Lui, ma intreb, oare a vrut Creatorul sa ne lase in confuzie? ca sa vina cineva dupa cateva sute de ani dupa Isus sa descopere aceasta taina? multumesc.