Relatiile din interiorul Tri(u)nitatii

Relatiile din interiorul Tri(u)nitatii

Biblia ne descopera ceva foarte important cu privire la realtiile care exista intre cele trei Persoane ale Dumnezeirii. In toate textele care ne ofera informatii legate de acest subiect se observa clar, fara nici cea mai mica urma de indoiala, ca relatiile dintre Persoanele divine sunt desavarsite.

Toate pasajele biblice ne vorbesc despre o unitate perfecta intre Persoanele divine, dragoste, respect reciproc si colaborare armonioasa, ceea ce nu intalnim in religiile politeiste. Zeii pagani, indiferent care sunt acestia, se cearta, se bat intre ei, se ucid, se invidiaza, isi fac rau unii altora. Intre Persoanele divine nu intalnim astfel de manifestari specifice mai degraba naturii umane pacatoase, decat celei divine.

– Marcu 15, 34: Strigatul lui Iisus pe cruce :”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit ?”este dovada unei legaturi de iubire anterioara dintre Tatal si Fiul. Pe cruce, aflat in “intunericul de afara” a mortii a doua si din cauza  poverii pacatului ce apasa asupra Lui,  Mantuitorul nu mai percepea prezenta Tatalui, fapt ce Ii sfasia inima.

    – Ioan 10, 30: Afirmatia Mantuitorului: “Eu si Tatal una suntem” spune mult despre calitatea relatiilor din sanul Dumnezeirii: unitate in gandire, in planuri, in actiune, in sentimente.

    – Ioan 17, 21: Rugaciunea lui Iisus rostita cu putin inainte de crucificare si considerata a fi o rugaciune de Mare Preot, vorbeste despre unitatea desavarsita dintre Tatal si Fiul: “Si Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine si Eu in Tine, ca si ei sa fie una in Noi…”

    – Ioan 14, 9-10: In dialogul dintre Iisus si Filip , Mantuitorul ii spune ucenicului Sau, facand aluzie la aceeasi unitate dintre El si Tatal  :”Nu crezi ca Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine ?”

    – Ioan 15, 26: Vorbindu-le ucenicilor despre promisiunea venirii Mangaietorului, Iisus spune:”Cand va veni Mangaietorul pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine.” Se observa aceeasi colaborare armonioasa, aceleasi planuri si aceleasi ganduri pe care le traiesc Persoanele divine.

– Ioan 16, 13-15: Iisus afirma ca tot ce este al Tatalui este si al Fiului, iar ceea ce este al Fiului este si al Duhului Sfant. O armonie desavarsita , greu de inteles pentru natura umana egoista.

– 2 Corinteni 5, 19: “Dumnezeu era in Christos, impacand lumea cu Sine.”  Tatal si Fiul sunt intr-o armonie desavarsita, fiecare din Ei identificandu-Se in Persoana si lucrarea Celuilalt.

     – 1 Ioan 4, 8: “Dumnezeu este dragoste”. Este pasajul biblic care ne vorbeste cel mai clar despre calitatea relatiilor din interiorul Trinitatii. Esenta acestor relatii este dragostea, care este insasi natura lui Dumnezeu.

Inainte de a fi existat prima creatura, Dumnezeu era dragoste. Insusi termenul acesta ( dragoste ) este o dovada indirecta ca Dumnezeirea este formata din mai mult decat o singura Persoana. Caci  dragostea, pentru a fi ceea ce cuprinde intelesul ei, trebuie sa se manifeste fata de altcineva decat  propria persoana.

Armonia dintre Persoanele divine poate fi observata privind lucrarea pe care o fac Ele in cadrul Planului de Mantuire. Tatal Il ofera pe Fiul Sau ca jertfa, Fiul se ofera pe Sine iar Duhul Sfant participa la intreaga lucrare pamanteasca a Mantuitorului, incepand de la nasterea lui Iisus si pana la invierea Sa.

Titulatura de “Fiu” arata subordonarea voluntara, bazata pe dragoste, a celei de-a doua Persoane a Dumnezeirii fatza de Tatal. Dupa inviere, Iisus I S-a adresat lui Dumnezeu ca fiind Tatal Sau ( vezi Ioan 20,17; Apocalipsa 3, 2.12 ), El pastrandu-Si aceasta subordonare voluntara chiar si dupa incheierea Planului de Mantuire, ca exemplu suprem de ascultare fatza de Dumnezeu pentru intreaga Creatie ( vezi 1 Corinteni 15, 24-28 ).

Totusi, subordonarea voluntara a Fiului fatza de Tatal nu reduce cu nimic divinitatea absoluta a lui Christos. Desi Iisus a afirmat in Ioan 14,28: “Tatal este mai mare decat Mine”, acest lucru nu se refera la natura Sa, la demnitatea si divinitatea Sa, ci la rolul pe care l-a avut in indeplinirea Planului de Mantuire.

Modelul biblic al Tri(u)nitatii in desfasurarea Planului de Mantuire este bazat pe supunerea voluntara a Fiului fatza de Tatal, si pe supunerea voluntara a Duhului Sfant fatza de Tatal si Fiul, fara ca acest lucru sa micsoreze cu ceva divinitatea Persoanelor Dumnezeirii. Chiar daca S-a intrupat in natura umana si S-a jertfit pentru salvarea omului,   Iisus Christos a ramas “marele nostru Dumnezeu si Mantuitor” ( vezi Tit 2,13; 2 Petru 1,1; Romani 9,5 ).

Aceeasi colaborare armonioasa rezulta si din cuvintele ingerului Gabriel adresate Mariei:Luca 1, 35: “Duhul Sfant se va pogora peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea, Sfantul care se va naste din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”

De asemenea, botezul lui Iisus a fost o alta ocazie in care relatiile de colaborare armonioasa dintre Persoanele divine au iesit in evidenta. Din cer s-a auzit vocea Tatalui, incurajandu-Si Fiul, Fiul a implinit actul botezului, iar Duhul Sfant S-a coborat peste Fiul pentru a-L unge si a-I da putere in lucrarea ce Ii statea inainte.

Matei 3, 16-17: Cuvintele Tatalui rostite cu prilejul botezului lui Iisus ne ofera poate cea mai clara dovada a calitatii relatiilor din sanul Trinitatii: “Acesta este Fiul Meu prea iubit in care Imi gasesc placerea.”

Fiind creati “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” ( Geneza 1, 26-27 ), oamenii au inaintea idealul cerului – relatii de armonie, colaborare si iubire.

Lori Balogh