Apocalipsa cap. 8 – Pecetea a saptea: Tacere in cer
( vers. 1 )
Vers. 1: “Cand a rupt Mielul pecetea a saptea, s-a facut in cer o tacere de aproape o jumatate de ceas.”
Cand a fost scrisa Apocalipsa, aceasta carte nu era organizata pe capitole si versete, asa cum o avem astazi. Impartirea pe capitole si versete s-a facut cateva secole mai tarziu. Acest fapt ne conduce la ideea ca atunci cand studiem Apocalipsa, nu trebuie sa fim legati atat de mult de succesiunea capitolelor si versetelor, ci mai degraba trebuie sa tinem cont de caracteristica evenimentelor descrise. In aceasta privinta, toti comentatorii Apocalipsei sunt de aceeasi parere.
Astfel, deschiderea pecetii a saptea, desi e redata in capitolul opt, cuprinde evenimente descrise in capitolul sapte. Scena marii multimi a mantuitilor imbracati in haine albe si avand ramuri de finic in maini, aflata in fatza scaunului de domnie a lui Dumnezeu, apartine pecetii a saptea, ea descriind evenimente care vor avea loc dupa revenirea Domnului Christos ( Apocalipsa 7, 9-17 ).
“Tacere in cer” – Daca pecetea a sasea se opreste in mijlocul scenelor de groaza generala a celor nelegiuiti, care sunt vazuti alergand la stanci si rugandu-se ca acestea sa cada peste ei, pentru ca sa nu vada Fatza Domnului Christos, pecetea a saptea ne transpune in atmosfera cerului unde se intampla ceva ciudat. Nu mai auzim despre cai si calareti, nici de strigatele sufletelor de sub altar, nici de dezastre cosmice. Ceea ce se poate auzi in pecetea a saptea este doar tacere.
Cerul, locul in care se aud permanent imnurile de lauda ale ingerilor si fiintelor necazute in pacat din intreaga Creatiune, devine pentru scurt timp un loc al tacerii. Ce poate sa insemne aceasta tacere in cer ?
Numeroase texte biblice ne arata ca ingerii, care au ramas fideli Creatorului dupa razvratirea lui Lucifer, aduc necontenit laude la adresa Creatorului ( Iov 38, 7; Psalm 148, 1.2; 103, 20.21; Luca 2, 13.14; Isaia 6, 1-4; Apocalipsa 5, 8-13 ).
O alta categorie de texte ne arata ca la revenirea Sa Domnul Christos va fi insotit de ostile ceresti ale ingerilor ( Matei 25, 31; Apocalipsa 19, 14 ).
Tinand cont de aceste lucruri, putem interpreta tacerea din cer prin incetarea acestor imnuri de lauda ale ingerilor care isi vor parasi temporar locasurile ceresti pentru a-L insoti pe Domnul lor.
“Aproape o jumatate de ceas” – Unii comentatori sustin ca aici nu este vorba de un timp profetic, avand in vedere ca perioada de timp este mai mica de o zi. Daca facem insa abstractie de aceasta obiectie si calculam perioada de timp amintita in pecetea a saptea, ajungem la o concluzie simpla:
Daca o zi profetica echivaleaza cu un an real ( conform principiului de interpretare a timpului profetic regasit in Numeri 14, 34 si Ezechiel 4, 6 ), atunci un ceas profetic reprezinta a 24-a parte dintr-un an real, adica aproximativ 15 zile reale.
Tacerea in cer din pecetea a saptea este de “aproape o jumatate de ceas”, ceea ce ar echivala cu sapte zile reale. Unii comentatori sustin ca acesta este timpul pe care ostile ceresti il vor petrece insotindu-L pe Domnul Christos la revenirea Sa pe pamant.
“Este numai logic ( logica omeneasca ) ca evenimentele unice ce se vor desfasura pe pamant la incheierea istoriei lui sa-i faca pe ingeri si pe locuitorii lumilor necazute sa priveasca la ele cu o atentie deosebita. Mai ales ca ele preced evenimentul final al rascumpararii mantuitilor si incheierea experientei pacatului. In mod deosebit, in aceasta perioada a slujirii Marelui Preot in lucrarea de ispasire si a judecatii de cercetare, evenimentele acestea impun o atmosfera deosebit de solemna si o infrigurata asteptare a deznodamantului final.” ( 1 ).
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) – D. Popa, Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. II, p. 122
