Apocalipsa cap. 8 – Trambita intai: Grindina, foc si sange
( vers. 7 )
Vers. 7: “Ingerul dintai a sunat din trambita. Si a venit grindina si foc amestecat cu sange, care au fost aruncate pe pamant. Si a treia parte a pamantului a fost ars, si a treia parte din copaci au fost arsi, si toata iarba verde a fost arsa.”
Interpretarea clasica
Aceasta interpretare este sustinuta de majoritatea comentatorilor Apocalipsei, precum si de Comentariile Biblice AZS. Ea considera ca prima judecata anuntata de trambita intai consta in navalirea gotilor lui Alaric in Imperiul Roman de Apus.
Numerosi crestini piosi din acea vreme au vazut in navalirea gotilor lui Alaric o pedeapsa divina cazuta asupra crestinatatii apostaziate. Astfel, Augustin, episcop de Cartagina, il considera pe Alaric “trimisul lui Dumnezeu”.
Primul care realizeaza ca invazia barbarilor a fost de fapt un ajutor trimis de Dumnezeu pentru salvarea civilizatiei si crestinismului de de caderea morala generalizata a fost Salvian. Comparandu-i pe crestini cu barbarii, Salvian ii gaseste pe primii mai prejos decat hunii, francii, gotii sau vandalii, vazand necesitatea ca cresintatea romana stricata sa-si amestece sangele cu cel al acestor popoare virgine. El vede in invazia barbarilor o dovada a iubirii, dar si a maniei divine deopotriva.
Insa nu doar Salvian a ajuns la aceasta concluzie. Referindu-se la navalitorii barbari, Chateaubriand spunea: “ Imputerniciti ai providentei, soldati ai Dumnezeului Celui Viu, ei erau condusi de un instinct miraculos.” In marsul sau spre Roma, Alaric a fost intampinat de un pustnic care l-a amenintat cu pedepsele cerului daca nu renunta la gandul atacarii Romei. “Nu pot sa ma opresc”, a raspuns Alaric. “este cineva care ma constrange sa jefuiesc Roma.”
In secolul al IV-lea , desi de mai bine de un secol se numea crestin, Imperiul Roman suferea de o boala launtrica de nevindecat. Coruptia si goana dupa placeri desfranate atinsesera fiecare aspect al vietii cotidiene, atat in clasele inalte, cat si in cele de jos ale societatii romane. In loc sa distruga stilul de viata roman, impregnat de paganism, biserica l-a renascut, lasandu-se prada leneviei si neglijand misiunea de a duce Evanghelia la barbari.
“Atunci”, spune istoricul Roget, “au venit chiar ei ( barbarii ) fara sa-si dea seama si au cautat Evanghelia cu fierul si cu focul in mana.” ( 1 ). Astfel, crestinatatea secolului al V-lea a fost lovita din plin de judecata divina.
Faptele istorice
Dupa moartea lui Constantin, imperiul a fost impartit in trei parti: Constantius primeste Egiptul si Tracia, Constant primeste apusul latin si Roma, iar Constantin al II-lea primeste Iliria, Grecia, si Constantinopolul. Prima trambita are si ea un intreit simbol: grindina, focul si sangele, toate ducandu-ne cu gandul la marile varsari de sange care urmau sa aiba loc in aceasta perioada.
Primii barbari care deschid seria invaziilor in Imperiul Roman de Apus sunt vizigotii. Apoi, pe la 250 d.Chr., gotii veniti din Suedia patrund in Germania si se aseaza intre Baltica, Dunare si Don. La apropierea hunilor, ei se aseaza intre cele doua Moesii, la sud si la nord de Dunare. Insa fiind exploatati fara mila de romani, gotii se revolta, bat armata imperiala la Adrianopole ( 378 ) si pustiesc fara mila toate provinciile care se intind intre Pontul Euxin si Marea Adriatica.
In calitate de fost ofiter in armata romana , Alaric reuneste puternicele triburi ale gotilor si in anul 400 se arunca asupra Italiei pe care o pustieste ca o vijelie de grindina. Deja lovita de ciuma si foamete, Roma este atacata de gotii lui Alaric in 408. O delegatie romana incearca sa-l convinga pe regele gotilor ca in Roma nu mai existau decat barbati curajosi, la care acesta raspunde: “Cu atat mai bine. Cu cat iarba este mai deasa, cu atat mai bine taie coasa.”
Neavand cale de scapare, Roma primeste conditiile impuse de barbari si Alaric jefuieste toate bisericile, gotii retragandu-se cu comori inimaginabile ( 5 000 de livre de aur si 30 000 de livre de argint ), fara sa distruga Roma. Peste cateva lumi insa, Alaric revine la Roma si din nou se lasa induplecat de comorile acesteia.
In august 410, Alaric vine pentru a treia oara sub zidurile Romei, de data aceasta insa lucrurile merg mai departe. Desi intre timp Alaric se crestinase, Curtea de la Ravena nu a dorit sa se injoseasca atat de mult incat sa negocieze cu barbarii. Urmarea ? Alaric ataca “Cetatea Eterna” cu cele 1780 de palate senatoriale ale sale, cu zidurile sale care se intindeau pe o lungime de 28 km si cu populatia sa care se ridica la aproximativ un milion de locuitori.
Disperati, lucuitorii Romei ii aduc jertfe lui Jupiter, pe care credeau ca l-au ofensat. Insa cativa sclavi din cetate tradeaza, deschizand poarta Solaris in fatza armatelor lui Alaric care patrund in Roma si o jefuiesc timp de sase zile.
Macelul care urmeaza este de nedescris. Ulitele sunt inmuiate in sange, o mare parte din oras cade prada flacarilor, iar boagtiile ingramadite timp de douasprezece secole de triumf roman ajung in mainile barbarilor.
Dupa ce termina de pradat Roma, gotii se indreapta spre Italia sudica, vrand sa treaca in Sicilia si Africa, insa Alaric moare la Cosenza si e ingropat cu cea mai mare parte a comorilor sale in albia unui rau. Cei care l-au ingropat sunt apoi ucisi pentru a nu se cunoaste locul ingroparii sale.
Roma este o ruina. Sf. Ieremia spune ca aproape ca nu mai era cine sa fie dus in robie, iar lupii si alte animale salbatice alergau printre amfiteatrele romane fara sa gaseasca oameni pe care sa-i manance ( 2 ). Populatia romana a scazut in aceasta perioada de la circa trei milioane la 80 000 de locuitori, iar ciuma , foametea si incendiile au distrus aproape totul.
Astfel, simbolurile primei trambite ( grindina, focul si sangele ) si-au gasit implinirea deplina in evenimentele timpului in care a sunat. Dupa cum grindina pornita din senin din nordul inghetat distruge in cateva clipe holdele si copacii infloriti, la fel invazia barbarilor din nordul Europei a provocat pustiiri de nedescris si varsare de sange intr-un timp foarte scurt.
Barbarii nordici aduceau pustiire prin macelurile inimaginabile pe care le provocau, dar si prin incendierea satelor si oraselor prin care treceau. Barbatii in putere erau ucisi, in timp ce femeile frumoase si copiii erau luati ca scavi, impreuna cu o mare prada. Urmele trecerii hoardelor de barbari puteau fi vazute multi ani dupa aceea, asemenea unor rani greu de vindecat.
Cu privire la cele trei simboluri ale primei trambite, Uriah Smith scrie in comentariul sau : “Grindina si foc amestecat cu sange au fost aruncate asupra pamantului. Efectele teribile ale invaziei gotilor sunt infatisate aici prin: “grindina” venind din nord, de unde isi aveau originea invadatorii; “foc”, din nimicirea prin foc a oraselor si satelor; si “sange”, prin macelul teribil al celor ce cadeau in raza actiunii lor.” ( 3 )
O parte a biciului nimicitor barbar a patruns si in Galia unde, in 406, hoardele de burgunzi, vandali, suevi, gepizi si alani au distrus totul. In 409, suevii , vandalii si alanii au patruns in Spania, semanand pretutindeni ruine, spaima si moarte.
Cu privire la arderea a unei treimi din “copaci”, Uriah Smith comenteaza: “Poetul Claudian deplange soarta arborilor din timpul sau care, la incendierea intregii tari, au fost arsi impreuna, in acel timp fiind o uscaciune deosebita. Vapaia razboiului raspandi incendiile sale pustiitoare aproape peste 17 provincii ale Galiei. Totusi, pomii si iarba au si un inteles spiritual. Isaia spune: “Orice faptura este ca iarba, si toata stralucirea ei ca floarea de pe camp. Iarba se usuca, floarea cade cand sulfa vantul Domnului peste ea. In adevar, poporul este ca iarba…” ( Isaia 40, 6.7 ) De fapt, versetul sapte din capitolul opt cu care ne ocupam nu ne vorbeste direct de provincii si oameni, ci de copaci si de iarba. Copacii sunt folositi adesea pentru a preinchipui tari sau provincii, iar iarba preinchipuie poporul: barbati, femei si copii. Desi paduri de copaci si holde intregi au cazut prada flacarilor, totusi si zeci de mii de vieti omenesti au fost nimicite de urgia nemiloasa a barbarilor.” ( 4 )
Multi crestini din acea vreme au vazut in navalirea barbarilor o pedeapsa divina. Astfel, pe la anul 395, Ieronim scria: “Sunt douazeci de ani si mai bine de cand, intre Costantinopole si Alpii Iuliani, curge zilnic sange de roman: Scitia, Tracia, Macedonia, Dardania, Dacia, Tesalia, Ahaia, Epirul, Dalmatia si toata Panonia le pustiesc, le invadeaza si le prada gotii, sarmatii, quazii, alanii, hunii, vandalii si marcomanii. Cate femei cinstite, cate fecioare evlavioase si chiar persoane nobile si bine vazute au slujit ca minge de joc acestor fiare salbatice ! Episcopii au fost dusi in exil, preotii au fost ucisi, bisericile distruse, altarele facute iesle pentru vite, osemintele martirilor au fost dezgropate. Pretutindeni, plangeri si jale, si tabloul mortii oribile. Colosul roman se prabuseste. Si totusi, cerbicia noastra mandra nu vrea sa se plece. Noi simtim inca de mult mania lui Dumnezeu asupra noastra. Si totusi nu facem nicio ispasire. Pacatele noastre sunt taria barbarilor, viciile noastre au adus frangerea ostilor romane si, ca si cand aceste infrangeri n-ar fi fost de ajuns, situatia se agraveaza si mai rau prin razboaiele launtrice; mai multi pier chiar decat prin sabia vrajmasului. Nefericiti erau isaraelitii fatza de care Nebucadnetar era numit servul lui Dumnezeu; nefericiti suntem si noi, care am provocat atat de mult mania lui Dumnezeu care se revarsa asupra noastra prin furia barbarilor” ( 5 ).
Interpretarea moderna
Spre deosebire de majoritatea interpretilor Apocalipsei, Melvyn Maxwell vede in trambita intai nimicirea natiunii iudaice si a Ierusalimului in anul 70 d.Chr. Argumentele lui sunt, pe scurt, urmatoarele:
1) Judecatile lui Dumnezeu cad, de regula, mai intai asupra poporului lui Dumnezeu care a apostaziat ( 1 Petru 4, 17; Exechiel 9, 6 ).
2) Prima epistola si prima pecete si-au gasit implinirea in primul secol crestin, pe vremea cand Ioan era inca in viata.
3) Vechiul Testament foloseste simbolul ierbii pentru a arata spre un popor care propasea din punct de vedere spiritual ( Isaia 44, 3.4 ), in timp ce copacii simbolizeaza poporul lui Dumnezeu ( Psalm 1,3; 52, 8; Ieremia 11, 16.17 ; Luca 13, 6-9 ).
In anul 70, armatele romane au distrus Ierusalimul in asa masura incat cei care il vizitau ulterior sa creada cu greu ca el a fost candva locuit.
Dupa Maxwell, trambita intai acopera perioada cuprinsa intre anii 31 si 100 d.Chr., perioada care corespunde primei epistole si primei peceti. ( 6 )
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) – Fr. Roget, De Constantin a Gregoire le Grand, Lausanne, 1863, p. 17-21, citat de Vuilleumier in Apocalipsa
( 2 ) – J. Vuilleumier, Apocalipsa, p. 79-80, citat din Vuillet
( 3 ) – Uriah Smith, Daniel and Revelation, p. 476-478
( 4 ) – Idem, p. 324.325
( 5 ) – Ieronim, Catre Heliodor, cap. 16 , 17
( 6 ) – Melvyn Maxwell, God Cares, vol. II, p. 297.298