„Eu sunt Domnul care te vindecă”
Exod 15, 26 up.
Avusesem o gripă severă, cu febră mare… După zile de tratament, simptomele gripei au început să dispară, lăsând însă loc altor simptome, necunoscute de mine până atunci: stare subfebrilă, lipsa poftei de mâncare, transpirații nocturne și, mai ales, oboseală accentuată la cel mai mic efort.
Îngrijorat, m-am prezentat la medic. Diagnosticul m-a lăsat fără suflare: TBC pulmonar. Când a privit radiografia, medical pneumolog mi-a spus: „Ia-ți la revedere de la patul de acasă, căci ai de stat în spital vreo șapte luni.” Când am auzit „verdictul”, puțina putere pe care o mai aveam în picioare s-a risipit complet. La auzirea cumplitei vești, soția a început să plângă. Era îngrijorată pentru sănătatea mea, pentru viitorul nostru și, mai ales, pentru copilul nostru ce nu împlinise încă nici doi ani. Ce puteam face?
M-am plecat în rugăciune și I-am cerut lui Dumnezeu să o încurajeze pe soția mea și să ne dea amândurora puțină lumină și speranță în situația critică prin care treceam. Dimineața următoare, la altarul familial, înainte de a ne ruga, am deschis devoționalul la ziua respectivă și am citit textul biblic indicat pentru acea zi. Era un text din cartea profetului Osea: „Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat, căci mânia Mea s-a abătut de la ei.” ( Osea 14, 4 )
Când am citit aceste cuvinte, totul s-a luminat în sufletele noastre. Am simțit că Dumnezeu ne-a vorbit chiar nouă în acea dimineață și o pace lăuntrică, omenește inexplicabilă, a pus stăpânire pe sufletele noastre. Cuvintele acelui verset au venit ca un balsam sufletesc. Din clipa aceea am privit totul cu alți ochi și am întâmpinat toate evenimentele ce urmau să se întâmple cu o atitudine pozitivă, optimistă. Știam că Dumnezeu ne vorbise și că tot ce va urma se va petrece sub supravegherea Lui…
După ce mi s-a pus diagnosticul, medicul, măsurându-mă din cap până în picioare, mi-a spus că imediat după internare va trebui să-mi dea câteva perfuzii, căci păream foarte anemiat. Problema era că nu erau locuri libere în spital, fapt pentru care internarea mea a întârziat câteva zile. Profitând de cele câteva zile petrecute acasă, mi-am adus aminte că există un fruct indicat mai ales în cazuri de anemii, ajutând mult la regenerarea sângelui. Fiind vara, era tocmai vremea coacăzelor negre. Am cumpărat câteva kilograme și zilnic am consumat o anumită cantitate la fiecare masă.
A sosit și ziua internării. Desigur, primul lucru ce mi s-a făcut au fost analizele de sânge. Rezultatul? Stupoare, mai ales pentru medic. Sângele meu era foarte bun, așadar nu mai era nevoie de perfuzii. Nu i-am spus medicului de „tratamentul” meu cu coacăze negre, căci știam că nu crede în el. Eu însă credeam în tratamente naturiste, dar mai ales credeam în puterea lui Dumnezeu de vindecare.
Au urmat zile și săptămâni de tratament cu medicamente puternice… După doar o lună, mă simțeam deja vindecat. L-am rugat pe medic să-mi facă o radiografie, însă m-a refuzat, motivând că, din rațiuni de economie, radiografiile nu se puteau face mai devreme de trei luni. Deși mă simțeam foarte bine, a trebuit să continui tratamentul încă o lună și jumătate, după care mi s-a făcut prima radiografie de control.
Când a privit radiografia, medicul a rămas uimit. „Cu tine s-a întâmplat o minune. Ești complet vindecat.” Previziunile lui că va trebui să stau în spital în jur de șapte luni nu s-au adeverit. După numai două luni și jumătate, puteam pleca acasă, pe deplin vindecat. Probabil că aș fi putut pleca mult mai repede, dacă nu ar fi fost problema radiografiei.
Când privesc în urmă spre acele momente de grea încercare, atât pentru mine, cât și pentru întreaga familie, nu pot decât să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru atât de prețioasa Lui promisiune pentru cei loviți de suferințe fizice.
Atunci, în acele momente de cumpănă, l-am cunoscut pe Creator dintr-o altă perspectivă. L-am cunoscut din proprie experiență pe Cel despre care psalmistul David spune: „El iți iartă toate fărădelegile tale, El iți vindecă toate bolile tale.” ( Psalm 103, 3 ). Da, atunci am început să-L cunosc pe Cel care ne asigura pe fiecare dintre noi: „Eu sunt Domnul care te vindecă” ( Exod 15, 26 up. )
Lori Balogh
Multa pace de la Domnul, frate Gadea!
Va raspund nu in calitate de medic, ci de amator al leacurilor naturiste. Imi pare rau de problemele de sanatate pe care le aveti si nu pot spune daca ele sunt legate de Covid sau nu. Probabil ca nici specialistii nu pot stabili originea suferintelor dvs. Domnul insa stie.
De curand, am ascultat o emisiune la Speranta TV cu teme medicale. Subiectul era legat de stenoza aortica, in care oboseala se manifesta ca in cazul dvs. Poate ar fi bine sa consultati un medic cardiolog bun, care in urma unei ecografii cardiace poate stabili daca este vorba de stenoza aortica sau nu. M-am gandit la acest lucru dat fiind faptul ca ati avut deja probleme cardiace in trecut.
Cu privire la diabetul de care suferiti, nu stiu daca este de tip I sau II. Daca este de tip II, o cura cu afine si suc de aronia, la care sa adaugati o alimentatie bogata in fibre vegetale, va va face mult bine. Am vazut la Centrul de Sanatate Herghelia cazuri de insulinodependenti care doar dupa cateva zile de alimentatie saraca in alimente rafinate si bogata in fibre au renuntat la insulina. Coacazele negre sunt foarte bune pentru a va face un sange bun.
Va doresc o insanatosire grabnica si Domnul sa va sfatuiasca pe ce cale sa mergeti pentru a va bucura de timpul de har care a mai ramas.
Cu stima, Lori Balogh
Stimate frate Lori, sunt pastorul Titi Gadea. Sunt un consumator de materiale spirituale si bine documentate, atât biblic cât și din Spiritul profetic. In toate materialele citite din arhiva ce va apartine, am descoperit , cu multi ani in urma experienta amintita in aceasta tema: „Eu sunt Domnul care te vindecă”.
Cu 2-3 ani in urma si eu si sotia am luat virusul Covid-19, am făcut tratament si ei ne-au spus că ne-am vindecat. Dar eu inca ma simteam un pic neputincios. Nu exagerat, ci oboseam mai repede decât ar fi fost normal. Am dat vina pe varsta, aveam atunci 74 -75 de ani. In prezent, Dumnezeu m-a ajutat sa implinesc 77 de ani în martie 2023.
Necazul nu vine singur. Cu doua saptamani in urma sotia mea, Rodica Gadea, a avut doua crize, foarte puternice… Avea frisoane. Întotdeauna incepea cu rece apoi cu calduri si numai stiam ce sa facem… Am apelat la salvare si îi facea o perfuzie si îi trecea. Insa cu o saptamana in urma a avut o alta criza si mai rea. A inceput la ora unu noaptea si a incetat de-abea la ora 7, 30 dimineata. A venit salvarea, iarasi perfuzie.. Pe moment a trecut, iar a recidivat in faze mai mici dar asemanatoare. Am fost internati in spitalul SANADOR din Bucuresti, si medicii, au inceput sa-si dea cu parerea ca ar fi de la lipsa de Vitamina B 12, spunând ca noi suntem Vegetarieni de 45 de ani, sotia, iar eu de aproximativ de 60 de ani. Eu incercand sa spun ca nu am niciun simtom.. O doctorita specializata pe Cardiologie, imi spune veniti jos sa va fac un control.. La control, apare ca as avea ceva la plamani si ca nu ar fi grav si ca nu trebuie sa ma ingrijorez.. „se pare ca ar fi o gaura in plamani, ca si cand as fi fumat.. dar ca nu este o problema. Am uitat sa va spun ca SATURATIA la mine arata, mai totdeauna incepe cu 92 si numai dupa cateva respiratii adanci se ridica la 96 97 si chiar 98. Mi-a recomandat sa fac, cat mai des exercitii de respiratie adanca.. La terminare imi spune: „pare o pulmonie ușoara” dar nu va faceti probleme. Am iesit din spital si m-a tot framantat: de unde oboseala pe care o am, dupa urcarea a cateorva scari? De unde aparitia, la razele facute, ceva care seamana a pulmonie, dar nu va faceti probleme ca nu-i nimic grav? Nu-mi fac probleme, dar imi pun intrebarea: „Nu poate fi totusi o realitate, ca am fost sau sunt afectat de ceva la plamani?” Este doar o banuiala. Mai ales ca eu transpir foarte mult noaptea. Schimb si 2-3 tricouri pe noapte, din cauza transpiratiei, lucrul acesta se datoreaza si faptului ca am capatat si diabet dupa operatia pe cord deschis cu 4 baipasuri, cu 9 ani in urma. Este posibil sa fi fost afectat si de Covid..? Nu stiu. Credeti, considerati, ca ar trebui sa fac o cura buna de Coacaze? Sau poate ca este mai bine sa ma tratez cu ceva medicamente mai puternice, pentru plamani!? Imi cer iertare, m-am facut vulnerabil, pentru ca in noaptea aceasta, vineri noapte, nu am avut somn asa de bun si m-am sculat si am recitit subiectul pe care l-am citat la inceputul mesajului meu, respectiv: „Eu sunt Domnul care te vindeca” Eu cred mai de graba in tratamente pe cale naturala, decat pe cel medicamentos.
Daca nu va deranjez si daca nu cosiderati ca va cer prea mult, ati putea sa-mi dati un sfat care sa ma ajute? Nu ma voi supăra, oricare ar fi raspunsul dv. Multumesc Domnului pentru Lumina care ne-a permis s-o descoperim.. suntem coplesiti de felul in care El ni se descopera la timpul potrivit. Mai ales, faptul ca eu nu am seminarul, pentru ca am fost condamanat in 1967 pentru nesupunere la ordine, in armata.. Inspectorul de culte de la Prahova, Ploiesti, nu mi-a dat aprobarea nici la seminar si nici in 1988 cand am fost angajat la propunerea Uniunii. Nu-mi pare rau pentru cele pe care le-am trait si experimentat, ele au fost si vor ramane pentru mine si familia mea „puncte de reper” privind retrospectiv la Mâna cea buna a lui Dumnezeu, care a vegheat si sprijinit, chiar atunci cand noi nici macar nu am stiut si nici macar nu am banuit de atacurile celui rau.
Va multumesc, din suflet, pentru felul cum tratati subiectele prezentate in blogul dv. M-au ajut enorm de mult… Dumnezeu va folosit in dobandirea unor subiecte foarte importante care mi-au dat lumina, la vreme potrivita.. Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca! Inca odata va multumesc si pentru raspunsul dv., indiferent care veti gasi cu cale sa mi-l dati.