Iisus Christos – Dumnezeu adevarat

Iisus Christos – Dumnezeu adevarat

Cea de-a treia conceptie despre Persoana lui Iisus Christos care circula in lumea crestina este si cea sustinuta de Scriptura: El este din vesnicie Dumnezeu adevarat, si a ramas astfel chiar si atunci cand a imbracat natura umana la intruparea Sa. Deplina divinitate a lui Christos este un element esential al doctrinei Trinitatii, fiind sustinuta de nenumarate pasaje biblice.

 

     Marturii directe ale Scripturilor in favoarea divinitatii lui Christos:

– Psalmul 45,7: “Tu iubesti neprihanirea si urasti rautatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decat tovarasii Tai de slujba.”

Psalmistul aminteste aici doua Persoane divine: Tatal si Fiul, ambele avand aceleasi atribute si prerogative divine.

 – Isaia 9,6: “Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.”

     Profetia lui Isaia cu privire la intruparea Fiului lui Dumnezeu contine cateva nume si titluri ale Acestuia care ne vorbesc despre divinitatea Sa. Expresiile “Dumnezeu tare” si “Parintele vesniciilor” arata spre existenta vesnica a lui Iisus Christos in sens absolut.

– Mica 5,2: “Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei.”

Textul ne vorbeste despre preexistenta din vesnicie a Fiului lui Dumnezeu, o dovada a divinitatii Sale absolute.

– Matei 3,3: “Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, cand zice: “Iata glasul Celui ce striga in pustie: “Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile !”

Vorbind de lucrarea lui Ioan Botezatorul cu privire la pregatirea venirii lui Mesia, Matei citeaza din Isaia 40,3, unde profetul foloseste Numele Yahweh. Aplicand acest text la lucrarea lui Iisus Christos, Matei ne ofera o dovada indirecta a divinitatii Sale depline.

– Ioan 1,1-3.14: “La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El… Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.”

Expresia “la inceput” ne trimite la inceputul timpului. Din moment ce Cuvantul “era” la inceput, inseamna ca El Insusi este fara inceput, este vesnic. De asemenea, expresia “Cuvantul lui Dumnezeu” ne arata ca e vorba de o Persoana distincta de Dumnezeu, pentru ca acest Cuvant nu era “in” Dumnezeu ( “en” ), ci “cu” Dumnezeu ( “pros” ).

Cuvantul nu este o emanatie a lui Dumnezeu, ci Insusi Dumnezeu. Desi primele versete ale capitolului 1 nu ne spun cine este Cuvantul, identitatea Lui ne este lamurita in versetul 14: Fiul lui Dumnezeu cel intrupat.

– Ioan 5, 17-23: “Dar Iisus le-a raspuns: “Tatal Meu lucreaza pana acum. Si Eu de asemenea lucrez. Tocmai de aceea cautau si mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai fiindca dezlega ziua Sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu… Dupa cum Tatal inviaza mortii, tot asa fi Fiul da viata vesnica cui vrea…Pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal.”

Potrivit menatalitatii orientale, un fiu este asemenea tatalui sau. Aratand ca El face aceleasi lucrari ca si Tatal, Iisus scoate in evidenta deplina Sa divinitate, fapt considerat de iudei ca fiind blasfemie. Doar Cineva care are viata in Sine si este vesnic poate da viata vesnica oamenilor.

     – Ioan 8, 58.59: “Iisus le-a zis: “Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu”. La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca sa arunce in El…”

Expresia “sunt Eu” este tradusa din grecescul “ego eimi”, care face trimitere la Exodul 3,14, unde Dumnezeu i Se descopera lui Moise in rugul aprins, recomandandu-Se: “Eu sunt Cel ce sunt”.

Expresia “ego eimi” se refera la o existenta in sens absolut, vesnica, prin sine insusi. Daca Iisus ar fi revendicat doar faptul ca El a existat inaintea de Avraam, El ar fi trebuit sa spuna “ego en” ( “Eu am fost” ). Cu toate acestea, El a folosit expresia “ego eimi” ( “Eu sunt” ), aratand ca existenta Sa este vesnica, iar viata Sa este nederivata si neimprumutata.

Este demn de observat ca, auzindu-L pe Iisus ca rosteste Numele “Eu sunt”, iudeii au incercat sa-L ucida cu pietre, considerand afirmatia Lui o blasfemie.

– Ioan 10, 27-30: “Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri si nimeni nu le va smulge din mana Mea… Eu si Tatal una suntem.”

Deoarece doar Dumnezeu are viata vesnica si doar El o poate da, concluzia logica este ca Iisus Christos este Dumnezeu adevarat si deplin. Unitatea Sa deplina cu Tatal confirma acest adevar. Iudeii au inteles acest lucru si, considerand ca Iisus a rostit o blasfemie, au luat pietre ca sa-L omoare.

– Ioan 10, 38: “Tatal este in Mine si Eu sunt in Tatal.”

     Unitatea desavarsita intre Tatal si Fiul este dovada dumnezeirii depline a lui Iisus Christos.

– Ioan 20, 28: “Drept raspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu si Dumnezeul meu !”

Acesta este singurul loc din Evanghelii in care cineva Il numeste Dumnezeu pe Iisus Christos. Este demn de observat ca nici Iisus nu a dezaprobat afirmatia lui Toma, nici Ioan, in calitate de autor al Evangheliei, nu a facut acest lucru, ceea ce confera greutate afirmatiei lui Toma.

– Romani 9,5: “…Patriarhii, si dupa ei a iesit dupa trup Christosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvantat in veci. Amin !”

Afirmatia apostolului Pavel cu privire la deplina divinitatea a lui Iisus Christos este fara echivoc.

– Romani 10,13: “Fiindca oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit”.

Contextul ( versetele 6-12 ) ne arata ca Pavel se refera la Persoana lui Iisus Christos. Insa in versetul 13, apostolul citeaza din Ioel 2,32, unde se foloseste Numele Yahweh. Asadar, Pavel recunoaste in acest pasaj ca Iisus Christos este Yahweh, Cel amintit in Ioel 2,32, adica Dumnezeu in toata plinatatea Sa.

     – Romani 14,10: “… Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Christos.”

In continuarea acestei afirmatii, Pavel citeaza din Isaia 45,23: “Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea, si orice limba va da slava lui Dumnezeu.” Textul din Isaia foloseste Numele Yahweh pentru Cel ce vorbeste. Totusi, Pavel aplica acest text la Iisus, identificandu-L pe Acesta cu Yahweh, Dumnezeu in toata plinatatea Lui.

     – Filipeni 2, 5-7: “Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Christos Iisus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezuit ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor.”

Este unul din pasajele-cheie ale Noului Testament care sustin divinitatea Domnului Christos. Cuvantul “chipul” este tradus din grecescul “morphe”, un termen care are in vedere esenta naturii unui lucru, nu forma lui exterioara.

Mesajul textului este acela ca Iisus Christos nu a dorit sa tina cu tot dinadinsul la egalitatea Sa cu Tatal, renuntand de bunavoie la ea, pentru a Se intrupa in natura umana si pentru a Se jertfi.

     – Coloseni 1,19: “Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El.”

Se ridica intrebarea: Despre care “plinatate” este vorba aici ? Si a cui este aceasta plinatate ? Raspunsul il ofera acelasi apostol in cap.2,9: “Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii”. Asadar, Iisus Christos este divin in sens absolut, asa cum si Tatal este divin in sens absolut.

     – Coloseni 2,9: “Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii”.

Termenul grecesc “pleroma”, care a fost tradus cu “plinatate”, ne arata ca Christos detinea toate functiile, atributele si prerogativele Divinitatii inainte de intrupare. Chiar si dupa ce a luat natura umana, Christos a ramas pe deplin Dumnezeu, chiar daca nu a uzat de prerogativele Sale divine. Uneori insa, divinitatea razbatea prin umanitatea Sa, fara sa o mistuie.

– Tit 2,13: “Asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Iisus Christos.”

In gramatica limbii grecesti, atunci cand conjunctia “si” ( “kai” ) leaga doua substantive la acelasi caz ( genitiv ), si primul substantiv are articol hotarat, iar al doilea substantiv nu are articol hotarat, inseamna ca al doilea substantiv il explica pe primul. In textul de fatza, Iisus Christos este “marele nostru Dumnezeu si Mantuitor”, avand divinitate deplina si absoluta.

– Evrei 1,1-3: “Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin proroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui, a facut curatarea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in locurile ceresti.”

Desi unii comentatori aplica expresia “oglindirea slavei Lui” doar la caracterul lui Dumnezeu, aceasta expresie se refera si la natura esentiala a Divinitatii. Fiind Creator, Iisus Christos are o natura divina deplina. El nu este un demiurg, un Dumnezeu mai mic, ci Dumnezeu absolut.

– Evrei 1.5.6: “Caci, caruia dintre ingeri a zis El vreodata: “Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut ?” Si iarasi: “Eu Ii voi fi Tata, si El Imi va fi Fiu ?” Si cand duce iarasi in lume pe Cel intai nascut, zice: “Toti ingerii lui Dumnezeu sa I se inchine !”

     Daca tinem cont de alte pasaje biblice ca: Apocalipsa 19,9.10; 22,8.9; Matei 4,10, in care se spune clar ca inchinarea trebuie adusa doar lui Dumnezeu, cerinta Tatalui ca ingerii sa se inchine inaintea Fiului Sau presupune faptul ca Acesta este El Insusi Dumnezeu adevarat si deplin.

     – Evrei 1,8: “Pe cand Fiului I-a zis: “Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.”

Autorul Epistolei catre evrei citeaza aici din Psalmul 45,6, unde Tatal I Se adreseaza Fiului, numindu-L “Dumnezeule !” ( “ho Theos” ). In afara de Evrei 1,8, mai exista sase texte biblice in care Iisus este numit “Theos” – “Dumnezeu”: Ioan 1,1.18; 20,28; Romani 9,5; Tit 2,13 si 2 Petru 1,1.

     – Evrei 1,10: “Si iarasi: “La inceput Tu, Doamne, ai intemeiat pamantul, si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale.”

     Citand din Psalmul 102,25, unde apare Numele Yahweh, autorul Epistolei catre evrei aplica acest Nume divin la Iisus, aratand ca El este Dumnezeu deplin si adevarat.

– Evrei 7,3: “…Fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, dar care a fost asemanat cu Fiul lui Dumnezeu, ramane preot in veac.”

     Asemanarea cu Melhisedec, ale carui origini nu se cunosteau, este o alta dovada ca Iisus Christos este vesnic, avand o natura divina deplina.

     – 2 Petru 1,1: “Simon Petru, rob si apostol al lui Iisus Christos, catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Christos.”

Aplicandu-se aceeasi regula gramaticala ca in cazul textului din Tit 2,13, Iisus Christos este nu doar Mantuitorul nostru, ci si Dumnezeu in plinatatea Sa.

– Apocalipsa 1,17: “Cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine si a zis: “Nu te teme ! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma.”

     In Isaia 44,6 sta scris: “Asa vorbeste Domnul ( Yahweh ), Imparatul lui Israel si Rascumparatorul lui, Domnul ( Yahweh ) ostirilor: “Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma, si afara de Mine nu este alt Dumnezeu ( Elohim ).”

Asociind cele doua afirmatii, intelegem ca Yahweh din Vechiul Testament si Iisus Christos din Noul Testament Se recomanda la fel: Cel dintai si Cel de pe urma. Deci Iisus Christos din Apocalipsa 1,17 este Acelasi cu Yahweh din Isaia 44,6.

– Apocalipsa 22,1.3: “Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului”

Un scaun de domnie ceresc, pe care sed doua Persoane carora Li se inchina intreaga Creatie, este dovada divinitatii depline a lui Iisus Christos, “Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” ( Ioan 1,29 ).

     – Apocalipsa 22, 12.13: “Iata, Eu vin curand, si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma, Inceputul si Sfarsitul”.

Titulatura “Alfa si Omega”, prin care Se recomanda Iisus Christos in finalul Apocalipsei, apartine deopotriva si Tatalui, caci la inceputul cartii, El Se recomanda pe Sine astfel: “Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic”. Concluzia este ca Iisus Christos este Dumnezeu in toata plinatatea Sa, asemenea Tatalui.

 

Marturia lui Iisus Christos despre Sine

Iisus Christos nu Si-a afirmat divinitatea in mod direct, insa a declarat ca este Fiul lui Dumnezeu ( vezi Matei 16, 16,17; 26, 63-64; Ioan 9, 35-37; 11,4 ). Potrivit mentalitatii ebraice, tot ce este tatal este si fiul. Iata de ce, atunci cand Iisus a recunoscut ca este Fiul lui Dumnezeu, evreii au considerat ca huleste, facandu-Se egal cu Dumnezeu ( vezi Ioan 5,18; 10,33 ).

De asemenea, Iisus a declarat in mai multe randuri ca tot ce Ii apartine Tatalui Ii apartine si Lui:

– Ingerii lui Dumnezeu sunt si ingerii Lui ( vezi Luca 12,8.9; 15, 10 – Matei 13,41 ).

– Toata puterea I-a fost data in cer si pe pamant ( vezi Matei 28,19 )

– Judecata a fost data de tatal Fiului ( vezi Ioan 5,22 ).

                                                                                                         

Martori ai dumnezeirii lui Iisus Christos:

1) Dumnezeu Tatal si Duhul Sfant, prezenti la botezul lui Iisus ( Luca 3, 22 ).

2) Marturia lui Iisus in fatza marelui preot ( Matei 26, 63-64 )

3) Profetii ( Isaia 9, 6; Psalmul 45, 7; Psalmul 2, 7 )

4) Apostolii: Pavel ( Romani 9, 5; Tit 2, 13 ), Ioan ( Ioan 20, 31; 1 Ioan 5, 20 ), Toma ( Ioan 20, 28 ), Petru ( Matei 16, 16 ).

5) Ingerii ( Luca 2, 10-11 ).

6) Demonii ( Luca 4, 41 ).

7) Oamenii: sutasul de la cruce ( Matei 27, 54 ), Marta ( Ioan 11, 27 ), samaritenii ( Ioan 4, 42 ), talharul de pe cruce ( Luca 23, 42 ).

 

Dovezi indirecte ale dumnezeirii lui Iisus Christos:

1) Faptul ca a iertat pacatele, prerogativa ce Ii apartine in exclusivitate lui Dumnezeu ( Matei 4, 10; slabanogul: Matei 9, 2; femeia prinsa in adulter: Luca 7, 48 )

2) Faptul ca a primit inchinare de la oameni ( magii: Matei 2, 2. 11; leprosul vindecat: Matei 8, 2; ucenicii aflati in corabie: Matei 14, 33; femeia cananeanca: Matei 15, 25; femeile dupa inviere: Matei 28, 9; ucenicii dupa inviere: Matei 28, 17; mama fiilor lui Zebedei: Matei 20, 20 ).

In prezenta unui numar atat de mare de dovezi ale dumnezeirii lui Iisus, orice alta conceptie despre Persoana Sa este departe de adevar.

Lori Balogh