Iisus Christos – Om adevarat si Dumnezeu adevarat

Iisus Christos –  Om adevarat si Dumnezeu adevarat

Iisus Christos este o Fiinta unica in Univers. Aceasta unicitate este data de dubla Sa natura: divina si umana. Daca natura divina este rezumata in titlul “ Fiul lui Dumnezeu” , pe care Iisus l-a folosit in dreptul Sau, natura umana este sugerata de un alt titlu la care El tinea foarte mult – “Fiul omului”.

Dubla natura a Mantuitorului reiese si din Numele Sau: Iisus este numele uman, iar Christos este cel divin. Intelegerea dublei naturi a celei de-a doua Persoane a Dumnezeirii tine doar de domeniul credintei, caci nicio fiinta creata din Univers nu poate patrunde ceea ce Scriptura numeste marea “taina a evlaviei” ( 1 Timotei 3, 16 ).

Scriptura ne ofera o multime de dovezi in sprijinul afirmatiei potrivit careia Iisus Christos a fost om adevarat. Iata cateva din ele:

1) Ioan Botezatorul Il numeste pe Iisus om: “El este Acela despre care ziceam: “Dupa mine vine un om care este inaintea mea, caci era inainte de mine” ( Ioan 1, 30 ).

2) Petru Il numeste  om: “Barbati israeliti,  ascultati cuvintele acestea ! Pe Iisus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra… “ ( Faptele apostolilor 2, 22 ).

3) Pavel Il numeste om: “Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Iisus Christos” ( 1 Timotei 2, 5 ).

4) Iisus Se considera pe Sine om: “ Dar acum cautati sa Ma omorati, pe Mine, un om care v-am spus adevarul pe care l-am auzit de la Dumnezeu” ( Ioan 8, 40 ).

5) Vrajmasii lui Iisus Il considerau un om: “Iudeii I-au raspuns: Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula, si pentru ca Tu, care esti un om, Te faci Dumnezeu” ( Ioan 10, 33 ).

Natura umana a lui Iisus a avut aceleasi particularitati ca ale oricarui om de pe pamant. Iisus a simtit ce inseamna oboseala, foamea, setea, framantarea, tristetea, durerea ( vezi Matei 4, 2; 26, 37; Ioan 4, 6; 11, 35; 19, 28 etc. ).

In lucrarea Sa pentru oameni, El a dat pe fatza impreuna simtire, manie indreptatita, durere ( Matei 9, 36; Marcu 3, 5 ). Adesea era tulburat si ingandurat, iar Biblia ne relateaza despre doua situatii in care Iisus chiar a plans ( Luca 19, 41; Ioan 11, 33.35; 12, 27 ). In Ghetsemani, Iisus S-a rugat cu strigate si lacrimi pana ce picaturile de sudoare s-au transformat in sange ( Luca 22, 44; Evrei 5, 7 ). Desi a trecut prin experienta mortii ( Ioan 19, 30.34 ), Iisus a inviat nu ca un spirit, ci ca om ( Luca 24, 36-43 ).

Tinand cont de toate aceste informatii oferite de Scriptura, apostolul Pavel trage concluzia:

“Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El Insusi a fost deopotriva partas la ele…” ( Evrei 2, 14 )

“Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos si vrednic de incredere…” ( Evrei 2, 17 )

Ce s-a intamplat cu Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu in timpul vietii pamantesti ?

Biblia ne spune ca , venind pe pamant, “El S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor” ( Filipeni 2, 7 ). Pentru a fi un model pentru om, Iisus a depus in mainile Tatalui prerogativele divine si a trait pe pamant depinzand de Dumnezeu ca oricare dintre noi.

Cu ce putere savarsea minunile ?

In mai multe ocazii Domnul Iisus a specificat ca puterea nu era a Lui:

“ Adevarat, adevarat va spun ca Fiul nu poate face nimic de la Sine: El nu face decat ce vede pe Tatal facand; si tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai” ( Ioan 5, 19)

“Eu nu pot face nimic de la Mine Insumi…” ( Ioan 5, 30 )

Pana unde S-a identificat Iisus Christos cu natura umana ?

Subiectul in discutie a provocat numeroase controverse in lumea crestina. Dilema este urmatoarea: Daca Iisus S-a identificat in mod deplin cu natura umana pacatoasa, inseamna ca El nu ne mai poate fi nici model, nici mantuitor. Cum ar putea o fiinta cu inclinatii pacatoase sa mantuiasca alte fiinte cu inclinatii pacatoase? Pe de alta parte, daca Iisus nu S-a identificat deplin cu natura umana, cum ar putea fi un model pentru oameni si cum ar putea sa-i mantuiasca ?

In esenta, problema ramane o taina, ceea ce Biblia numeste “marea taina a evlaviei” ( 1 Timotei 3, 16 ). De aceea, e intelept sa ramanem la ceea ce ne este descoperit in Scripturi, fara a face speculatii care ar putea sa ne duca pe o linie moarta. Iata cateva afirmatii ale Bibliei, in legatura cu natura umana a Mantuitorului:

– Romani 8, 3: “…Trimitand din pricina pacatului pe Insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului”.

De observat ca Pavel spune despre Iisus ca a venit intr-o “fire ( natura ) asemanatoare cu a pacatului” , nu identica cu a pacatului.  Iisus S-a identificat cu omenirea pacatoasa, dar pana la pacat.

– 1 Corinteni 15, 45.47: “Omul dintai Adam a fost facut un suflet viu. Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata”.

Apostolul Pavel il identifica pe Domnul Iisus cu Adam cel neprihanit, de dinainte de caderea in pacat. Dupa cum primul Adam a fost stramosul intregului neam omenesc cazut, la fel, al doilea Adam este parintele intregului neam omenesc mantuit din pacat.

Cu toate acestea, cei doi Adami nu sunt identici. Primul Adam a fost creat desavarsit, fara nicio urma a pacatului in fiinta sa, pe cand al doilea Adam S-a nascut pe pamant purtand in trupul Sau urmele ereditare a patru milenii de decadere.

– Evrei 4, 15: “Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat”

Asadar ispita si posibilitatea de a pacatui erau lucruri reale pentru Iisus. El putea fi ispitit si putea cadea. Fara aceasta posibilitate, totul ar fi fost doar o piesa de teatru. Daca Iisus nu ar fi putut fi ispitit, atunci El n-ar mai fi fost om adevarat, ca si noi. Imbracarea naturii umane presupune si posibilitatea de a fi ispitit si de a cadea.

Dar cum a putut fi ispitit El in toate lucrurile ? Pe vremea  Sa nu existau multe din ispitele actuale ( droguri, tutun, pornografie, internet, etc.) . Trebuie sa observam ca ispitele la care este supus un om in aceasta viata sunt aceleasi, indiferent de epoca in care traieste. Chiar daca formele se schimba, in esenta ispitele sunt aceleasi si se adreseaza egoismului, poftei, razvratirii si spiritului de independenta care l-au caracterizat pe omul tuturor veacurilor.

– Evrei 2, 18: “Si prin faptul ca El Insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi.”

Este evident din ceea ce afirma Pavel ca Domnul Iisus a suferit in timpul ispitirii. Suferinta simtita de Iisus in timpul ispitirii era direct proportionala cu sfintenia si curatia caracterului Sau. Putem spune, fara sa gresim, ca Mantuitorul a suferit ispite mult mai mari decat omul obisnuit. Mai mult decat atat, El a fost supus unor ispite cu care noi nu ne confuntam in aceasta viata.

Una din ispitele cele mai mari pentru Iisus a fost sa se foloseasca de puterea divina in mod independent, fara sa depinda de Tatal, asa cum depindem noi. De asemenea, Iisus era ispitit sa faca minuni pentru propria persoana, atunci cand se gasea intr-o nevoie specific umana ( de ex. sa transforme pietrele in paini, atunci cand Ii era foame ).

In ciuda presiunii exercitate de aceste ispite asupra Sa, Domnul Iisus nu S-a folosit decat de aceeasi putere care ne sta si noua la dispozitie si care venea de la Tatal, iar atunci cand folosea puterea aceasta, o folosea intotdeauna in beneficiul altora, niciodata pentru Sine.

– Luca 1, 35: “De aceea, Sfantul care se va naste din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”

Referindu-se la oameni, Biblia declara ca”toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” ( Romani 3, 23 ). Doar despre o singura fiinta nascuta pe acest pamant afirma Biblia ca este nascuta sfanta: Iisus Christos.

Declaratia ingerului Gabriel ne ajuta sa intelegem un lucru deosebit de important legat de natura umana a Domnului Iisus: Desi S-a nascut cu posibilitatea de a pacatui ( altfel de ce a mai fost ispitit ?), si desi a venit in lume cu un trup care purta urmarile unei ereditati  decazute, Iisus nu avea tendinte pacatoase. El era “Sfantul”, Cel in care nu exista nimic rau, nimic intinat.

Putea Iisus sa pacatuiasca ? Raspunsurile difera. Un lucru este cert: Daca Iisus nu putea pacatui, atunci El nu a riscat nimic venind in lumea noastra si totul pare un spectacol bine regizat. Istoria ispitirii ar fi doar o sceneta fara nicio importanta pentru noi, iar declaratia lui Pavel ca “El a fost ispitit ca si noi” nu ar avea nicio insemnatate. Daca Iisus nu ar fi avut posibilitatea sa pacatuiasca, El nu ar mai putea fi un model pentru noi, iar intreaga lupta din timpul vietii Sale pe pamant ar parea doar o farsa uriasa.

– Evrei 7, 26: “Si tocmai un astfel de Mare Preo ne trebuia: sfant, nevinovat, fara pata, despartit de pacatosi si inaltat mai presus de ceruri.”

Pavel intareste in acest verset ideea ca Iisus a fost lipsit de pacat. Desi a luat natura umana decazuta dupa patru milenii de istorie , Iisus a ramas “sfant, nevinovat, fara pata si despartit de pacatosi”

– 2 Corinteni 5, 21: “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.”

– 1 Petru 2, 22: “El n-a facut pacat si in gura Lui nu s-a gasit viclesug”

– 1 Ioan 3, 5: “Si stiti ca El S-a aratat ca sa ia pacatele, si in El nu este pacat.”

– Ioan 8, 46: “Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat?”

Domnul Iisus i-a somat pe iudei sa dovedeasca existenta unui singur pacat in viata Lui. Sa ne gandim ca e vorba de peste 33 de ani de viata, din care peste trei ani de activitate publica ! Daca iudeii, care-l spionau la orice pas, ar fi cunoscut vreun pacat in viata Sa, cu siguranta ca L-ar fi denuntat , compromitandu-I lucrarea. Cine dintre oameni ar avea curajul sa puna o astfel de intrebare semenilor  lui ?

– Ioan 14, 30: “Vine stapanitorul lumii acesteia. El n-are nimic in Mine.”

Cand Mantuitorul face aceasta afirmatie, trebuie sa intelegem mai mult decat faptul ca El nu a pacatuit niciodata. In El nu existau nici macar tendinte spre pacat.

Cunoastem povestea cu cuiul lui Pepelea… Satana are in fiecare om un “cui” – firea pamanteasca. De acest “cui” el isi agata zilnic ispitele sale, facandu-ne viata amara si lipsita de pace. In cazul lui Iisus, “cuiul” firii pamantesti nu a existat, astfel incat El putea spune cu fruntea senina: “El ( Satana ) nu are nimic in Mine.”

Concluzii

Iisus a fost om adevarat, dar ar fi o greseala sa-L consideram  asemenea noua. El este al doilea Adam, unicul Fiu al lui Dumnezeu, nascut din Maria si Duhul Sfant. A mostenit un trup purtand in el urmarile a  patru milenii de ereditate decazuta, cu slabiciunile inerente, , dar fara tendinte spre pacat.

Oare Il putem imagina pe Iisus strangand pumnii si scrasnind din dinti atunci cand era criticat de iudei sau lovit de soldatii romani ? Il putem imagina poftind alcool si chinuindu-Se sa nu priveasca pofticios dupa Maria Magdalena ? Oare atunci cand era arestat, era El ispitit sa scoata sabia ca sa se apere ? Il putem imagina pe Iisus pe cruce, strangand din dinti ca sa nu-i blesteme pe cei ce isi bateau joc de El ?

Iisus nu a facut niciunul din aceste lucruri pacatoase si nici nu a fost tentat sa le faca. El nu a trebuit sa stranga din dinti ca sa nu faca raul, pentru ca in El nu existau tendinte spre rau. Aceasta era una din conditiile ca El sa poata deveni Marele nostru Preot: “De aceea poate sa si mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.” ( Evrei 7, 25 ).

Lori Balogh