Ilustratii despre misiune si slujire
Nu lasa focul sa se stinga
In jurul anilor 1770-1780, un om din Carolina de Nord, numit John Morris, si-a construit o casa in Rutherfordton. Folosind doua pietre de cremene, el si-a aprins un foc in semineu. Impresionat de felul cum focul a inviorat atmosfera casei, Moris a hotarat sa pastreze acel foc sa arda continu. De aceea cu o deosebita atentie, s-a ingrijit ca focul sa nu se stinga niciodata.
Mai mult decat atat, atunci cand a construit o casa noua pentru fiul sau, a luat un carbune din focul din semineul casei sale si a aprins focul si-n noua casa. Mandri de aceasta realizare, membrii familiei Morris , au hotarat sa pastreze focul aprins din generatie in generatie, in onoarea tatalui si a bunicului lor.
In anul 1920, din intreaga familie Morris, a mai ramas un singur urmas direct, ce era stra-stra-stra-nepot a lui John Morris, numit William Morris. Acesta era in varsta de aproape 80 de ani, nu se casatorise si nici nu avea nici un urmas.
Prin multe incercari William a dorit sa-i determine pe cei ce-i erau rude mai indepartate sa pastreze traditia familiei si sa nu lase focul sa se stinga . Dar niciunul dintre acestia n-au fost gata sa preia acest angajament. Auzind de framantarea batranului, un vecin de-al acestuia l-a vizitat si s-a angajat ca sa pastreze focul sa arda si in generatiile urmatoare.
In anul 1948, la moartea lui William Morris, trecuse deja mai mult de 170 de ani de cand focul a fost aprins si-a ars continu.
In aceasta vreme si noi suntem chemati sa pastram aprins un foc care a inceput sa arda cu mai mult de 2000 de ani in urma. Au trecut razboaie, revolutii, iar pe scena lumii au venit si au trecut curente filozofice si miscari religioase. Dar flacara aprinsa de Christos, nu s-a stins. Aceasta lumina a stralucit continu in intuneric. Acum este randul tau sa ingrijesti ca aceasta flacara sa nu se stinga. Iti vei implini aceasta slujire ?
Lumanari nefolositoare
In ziarul „London Sun” se relata cum intr-o zi, datorita unor defectiuni, o parte a orasului nu a avut curent electric. Atunci, oamenii s-au dus sa-si cumpere luminari de la un mare magazin din acel cartier. Pe cutia unde erau luminarile era instiintarea: „imperfecte”. Dar, avind nevoie, oamenii le-au luat, asa cum erau. Abia cind au ajuns acasa si au vrut sa le aprinda, au constatat ca luminarile nu aveau fitil, deci nu puteau fi aprinse, ci folosite doar ca ornament.
Multi crestini sint buni doar ca ornament, dar nu pot lumina pe altii.
Tu ce fel de crestin esti?
Carusso
Aflat in America intr-un turneu, Carusso a aflat cu o ora inainte de reprezentatie ca mama sa murise. Directorul spectacolului l-a inteles si l-a asigurat pe Carusso ca are cu cine sa-l inlocuiasca, asa ca sa fie linistit. Carusso insa a dorit sa cante, motivandu-si atitudinea:
-“Atatia oameni au venit la acest spectacol pentru a ma asculta si nu vreau sa-i dezamagesc. Durerea mea e una, iar datoria mea e alta.”
Se spune ca niciodata Carusso nu a cantat mai frumos ca in acea seara.
Cea mai mare biserica crestina din Corea
Cea mai mare biserica protestanta din Corea de sud a ajuns sa numere 200000 de credinciosi, desi initial numara doar 100-200 de membri. Care a fost secretul cresterii ei explozive? Conducerea bisericii a propus bisericii o tinta: zilnic fiecare membru sa spuna ceva despre Christos unui om. Biserica a fost de acord.
Sotia pastorului avea familie mare si o multime de griji casnice, asa ca, intr-o seara, si-a adus aminte ca nu spusese nimanui despre Christos. S-a culcat foarte amarata, insa nu dupa mult timp s-a trezit in mijlocul unor zgomote ciudate. Sculandu-se din pat, caci sotul nu era acasa, a auzit cum cineva forta usa pentru a intra. Usa s-a deschis si un barbat o ameninta cu pistolul: “Banii sau viata?”
Femeia, in loc sa se sperie, ii spune hotului: “Omule, Dumnezeu te-a trimis la mine. Tocmai promisesem ca voi spune cuiva despre Christos azi, dar nu am reusit, asa ca Dumnezeu mi te-a trimis sa-ti vorbesc despre El. Ia sezi jos, sa-ti fac un ceai, sa servesti o prajitura, sa-ti spun ceva, apoi iti voi da si banii, chiar daca nu sunt prea multi”
Omul a ascultat uimit, s-a rusinat de fapta sa si a devenit un crestin foarte activ, aducand o multime de suflete la Christos.
Misionar la cinci ani
Cunoscutul poet crestin Constantin Ioanid a fost castigat la credinta de Mihai, baiatul in varsta de cinci ani al lui R. Wurmbrand. Plimbandu-se prin parc cu intreaga familie, baiatul il vede pe un domn sezand pe o banca si citind un roman. Se apropie de acel domn si-l intreaba daca ceea ce citeste este Biblia.
-“Ce intrebare e asta?”-ii raspunde domnul.
-“Daca nu citesti Biblia nu ai sa ajungi in cer, ci in iad.Si daca vrei sa stii mai multe, uite-l pe omul acela inalt de acolo. El o sa-ti spuna mai multe”
Domnul de pe banca avea sa devina unul din cei mai cunoscuti poeti crestini din Romania-Constantin Ioanid.
Clownul
Intr-un oras venise un circ, care a stat in localitate pentru ceva timp. Numai ca… intr-o zi, in grajdul in care erau pastrati caii, cineva a umblat cu chibritele si a fost destul ca o mica aschie aprinsa sa ajunga la paiele uscate pentru ca acestea sa ia foc.
Vanzand acestea, directorul circului se uita in jur si il vazu doar pe clownul care ii distra pe oameni in timpul spectacolelor. Atunci, ii spuse in graba: „Mergi si anunta pe oameni ca arde circul!!! Repede!”
Auzind acestea, fiind constient ca aceasta inseamna ca va ramane fara loc de munca, cel putin pentru un timp, clownul se indrepta spre cei mai apropiati oameni. Se intampla ca acestia sa fie chiar langa o fantana, pentru a scoate apa. Atunci, el le zise:
„- Ooooaameni buni, oameni buni, aaaardeeee circul!!! Sariti, arde ccciiiirrrrcuuuul!!”
„- Uitati-va la clownul acesta. Chiar vrea sa il credem” – a spus unul dintre ei si au inceput sa rada. „Du-te acum inapoi, ne-ai facut sa radem, ai reusit, esti un clown bun, du-te acum.”
„- Oamenilor!!! Nu e nici o gluma acum. Vorbesc serios!! Sariti! Aici aveti si apa, si galeti, trebuie doar sa veniti! Numai stati!”
„- Da, da, da. Am inteles. Acum mergi. Asta sigur e o reclama pentru ca sa mergem deseara la circ. Du-te, o sa venim deseara.”
„- Dar nu intelegeti! – si isi rupse nasul sau rosu de pe fata. „Veniti chiar acum. Arde circul!”
„- Hai…. Poti sa pleci, ti-am zis ca vom veni la reprezentatie. Vom fi acolo, nu vom lipsi!!!”
„- NUUUUU! Haideti ca arde circul!!! Acum!– zise clownul rupandu-si hainele sale colorate. „Priviti, sunt un om ca si voi! Credeti-ma! Arde!”
Dupa ce in zadar s-a chinuit clownul sa-i convinga pe oameni ca arde circul, acesta in cele din urma s-a facut scrum. De ce? Pentru ca clownul nu a fost crezut.
Morala:
Din ce cauza nu a fost crezut clownul? Pentru ca nu avea credibilitate in fata oamenilor. Oare de cate ori nu suntem si noi la fel. Vorbim adesea verzi si uscate, glumim glume nesarate, spunem vorbe fara de har, iar mai apoi, cand le spunem oamenilor Evanghelia, ei nu ne cred. Le spunem: „Acum!” insa ei nu cred. De ce? Oare nu ne-am pierdut credibiliatea in fata lor?
„Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit.” ( Matei 12, 36 )
Atitudinea lucratorului
In Evul Mediu un om se uita la construirea unui castel. Un lucrator a trecut cu o roaba de mortar. „Ce faci?”- l-a intrebat omul nostru. „Duc nişte mortar, doar atat!”- a raspuns muncitorul. Un altul a trecut cu nişte pietre de temelie. „Ce faci?”– l-a intrebat omul. „A, nimic. Doar car nişte pietre”. Apoi a trecut al treilea, cu nişte materiale de construcţie. „Ce faci?”- a fost intrebat şi el. Lucratorul a raspuns: „Construiesc o catedrala!”
Cum anume credeţi ca atitudinea ultimului lucrator a afectat atitudinea lui asupra vieţii? Dar calitatea muncii lui?
Atunci cand aranjezi scaunele pentru intalnirea de tineret, te vezi facand o munca triviala, sau te vezi atingand lumea cu Evanghelia lui Christos? Atunci cand saluţi pe cineva nou la ora de tineret, faci ceva neimportant, sau vital pentru lucrarea lui Dumnezeu?
Predici din celula singuratica
R. Wurmrand a primit o scrisoare din Canada de la un frate de credinta, diacon intr-o biserica din Canada. In acea scrisoare, respectivul ii povestea cum s-a predat el lui Dumnezeu. Fusese inchis pentru niste faradelegi si se afla intr-o celula singur, la izolare. Acolo, a inceput sa simta nevoia dupa Dumnezeu.
S-a rugat ca, daca exista undeva in lumea aceasta un crestin inchis ca si el, Dumnezeu sa-i transmita gandurile acestuia. In momentul urmator i-au venit o multime de ganduri de incurajare, de indemn de a-l cauta pe Dumnezeu. Era o predica pe care o primea in mintea sa. Au trecut anii, s-a eliberat, s-a intors la Dumnezeu, s-a botezat in biserica.
Intr-o zi, plimbandu-se pe strada, vede in vitrina unei librarii o carte care i-a atras atentia prin titlul ei: “Predici din celula singuratica.” A cumparat-o din curiozitate si a citit-o. A ramas uimit cand a gasit intr-una din predici exact acele ganduri pe care le primise in minte pe cand se afla si el incarcerat.
Apoi a aflat ca, in timp ce el era inchis in Canada, in Romania, de asemenea inchis intr-o celula se afla si Wurmbrand, care predica in celula sa singuratica, rugandu-L pe Dumnezeu sa trimita predica sa acolo unde era nevoie.
Devotamentul lui Wesley
Recent am citit despre viata lui John Wesley al carui motto a fost: „Fa tot binele pe care il poti, cu toate mijloacele cu care poti, in toate modalitatile in care poti, in toate locurile in care poti, ori de cate ori poti, la toti oamenii la care poti, atata timp cat poti!”
„John Wesley a scris in medie trei predici pe zi timp de 54 de ani si a predicat de mai bine de 44.000 de ori. Pentru a face aceasta a calatorit mai mult de 500.000 de km in saua unui cal, deci aproximativ 8.000 de km pe an. Era foarte devotat muncii pastorale. Pana la o varsta inaintata, a raspuns de toate bisercile din Anglia. Pentru a-si face munca, se trezea la ora 4 in fiecare dimineata si muncea din greu pana la 10 noaptea, permitandu-si scurte pauze doar pentru a lua masa. La varsta de 83 de ani, era suparat pentru ca-si dadea seama ca nu poate sa scrie mai mult de 15 ore pe zi din cauza ca-l dureau ochii. La varsta de 86 de ani, ii era rusine sa admita ca nu putea predica mai mult de doua ore pe zi si era furios pe el insusi cand dormea pana la ora 5 dimineata.”
Păstor sau măcelar
,,După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” Ioan 10.4
Cu cativa ani de zile in urma, un grup de turisti care au vizitat Palestina, au trait o intamplare amuzanta: Ghidul lor le-a explicat ca in Orient pastorii merg todeauna inaintea turmelor lor, iar oile ii urmeaza pentru ca le cunosc vocea . ,,Cind veti cobori din avion, veti observa acest fapt pretutindeni pe unde veti merge. ‘’
Incurajati de acel ghid, grupul de excursionisti ardea de nerabdare sa ajunga in Palestina, pentru a vedea frumusetea pamantului Bibliei si pentru a invata din obiceiurile locului.
Spre surprinderea lor insa, cind au coborit din avion si au ajuns cu autocarul la marginea unei localitati, au observat o persoana care mana oile din spate si nu mergea inaintea lor, asa cum li se spusese in avion. Surprins de aceasta situatie, ghidul a ramas fara cuvinte. A cerut sa se opreasca imediat autocarul, pentru a discuta cu aceasta persoana.
„ Cum de mani oile din spate si nu mergi inaintea lor ?’’ L-a intrebat cu mare curiozitate ghidul . Mi s-a spus si aceasta am si observat in excursiile precedente, ca pastorii din Orient merg todeauna inaintea oilor si nu le mana din urma!
„ Aveti dreptate domnule,’’ i-a raspuns strainul. In zona noastra pastorii isi conduc oile mergand todeauna inaintea turmei! Dar eu nu sunt pastorul acestei turme, ci macelarul care o mana spre abator!
Exista o mare diferenta intre interesul unui pastor si cel al unui maceler fata de turma. Pastorul este gata sa-si sacrifice viata pentru a-si cruta turma, pe cand macelarul sacrifica turma pentru a-si intretine viata!
Statistica adventa
O anchetă făcută pe plan naţional în USA, privind membrii din registrele bisericilor, oferă următoarele cifre:
10% – nu pot fi gasiţi nicăieri
20% – nu participă niciodată la un serviciu divin
25% – recunosc că nu se roagă niciodată
35% – recunosc ca nu citesc niciodată Biblia
40% – nu contribuie financiar la programele bisericii
60% – nu dau nimic pentru proiectele misionare
65% – nu citesc niciodată lecţiunea săptămânală
75% – refuză orice răspundere în biserică
85% – nu invită niciodată pe cineva la biserică
90% – nu iau parte niciodată la ora de rugaciune săptămânală
95% – nu castigă niciodată un suflet la Hristos,
dar, 100% – aşteaptă să meargă la cer!
Culegere de Lori Balogh
