Ilustratii despre pacat si pocainta
Pacat si pocainta
Imparatul Teodosie a omorat 7000 de oameni din pricina unei rascoale in Tesalonic. Indata dupa aceea voia sa se duca la biserica in Milan. Episcopul Ambrosie, care-l mustrase mai inainte printr-o scrisoare, l-a oprit si i-a zis ca nu poate sa faca parte din turma lui Christos, patat astfel de sange. Imparatul suparat s-a legat de pilda lui David, spunand ca si el a savarsit omor. Ambrosie i-a raspuns: „Urmeaza-l pe David si in pocainta, cum l-ai urmat in pacat.”
Istoria imnului „Asa cum sunt”
Charlotte Elliott a fost o tanara care nu gasise mantuirea sufletului ei. Predicatorul Caesar Malan a stat de vorba cu ea, dar in mod repulsiv ea nu a vrut sa discute problema mantuirii.
Dupa o vreme de framantari, ea l-a cautat pe predicator si l-a intrebat ce ar trebui ea sa faca spre a fi vrednica sa primeasca mantuirea. Dr. Malan i-a spus ca nu trebuie sa faca nimic, ci sa vina la Domnul Iisus asa cum este.
Ea n-a fost gata imediat. Fiind bolnava, gandurile au inceput s-o framante tot mai mult. In sfarsit, dupa zile de framantari si nopti nedormite, ea s-a convins ca nu poate face nimic ca sa merite mantuirea. Si atunci, asa pacatoasa cum era, a venit la Domnul Iisus. Acea experienta ea a scris-o in cantarea „Asa cum sunt, la Tine vin”.. Mereu se repeta cuvintele „asa cum sunt” si ” eu vin, eu vin!”.
Ferice de toti cei ce sunt gata sa vina asa cum sunt la Mantuitorul!
Acum ori niciodata
Charles G. Finney lucra intr-un birou de avocatura. Citea Biblia si mergea la biserica, dar nu avea mantuirea sufletului. Avea 29 ani, era foarte mandru si nu dorea ca altii sa stie framantarile si luptele sale sufletesti.
Intr-o duminica i se paru ca nu poate merge mai departe asa. Isi dadea seama ca e pacatos si se gandea sa nu moara in starea aceea, caci ar fi pierdut pe veci de veci. Ratiunea lui de avocat ii cerea sa-si rezolve problema sufletului sau, dar inima sa era impietrita. Nu se putea ruga. A trecut si ziua de luni si de marti, fara sa gaseasca pacea sufletului sau. Atunci si-a dat seama ca mandria e o mare piedica. El se temea, se rusina de oameni…
Dandu-si seama de aceasta, miercuri a plecat mai de dimineata spre birou, dar si-a schimbat directia si a mers in padurea de la marginea oraselului lor, hotarat sa nu se reantoarca pana nu se preda Domnului si nu primeste pacea sufletului. Ajuns in padure, se uita mereu in toate partile daca nu-l vede cineva. Intr-un loc erau vreo trei copaci rasturnati si in mijloc o groapa. S-a dus acolo si a coborat in groapa, ca nimeni sa nu-l vada. Voia sa se roage, dar inima ii era de piatra, iar gura muta.
Lupta launtrica a fost cumplita. Se parea ca a ajuns la disperare, dar fiindca a spus ca nu se reantoarce de acolo pana nu se preda Domnului, a ramas acolo in groapa, nu a fost gata sa plece.
Faptul insa ca orice miscare a unei frunze il facea sa tresara, sa se uite daca nu vine cineva. S-a convins ca mandria ii este toata piedica. Atunci si-a zis ca daca ar veni toata lumea sa-l vada, el se preda Domnului. Atunci a strigat cu toata puterea catre Dumnezeu, fara sa-i mai fie rusine de oameni. Si Dumnezeu i-a mantuit sufletul. Mai tarziu, el a devenit unul din marii evanghelisti ai Americii.
Pocainta aduce schimbare
Scriitoarea Nell Mohney a povestit despre o schimbare deosebita traita de una dintre prietenele sale, o femeie foarte certareata . Modul de exprimare al acestei prietene era agresiv si cu cuvinte jignitoare. Intr-o zi insa, cind s-a intilnit cu prietena sa, aceasta i-a povestit ca Dumnezeu i-a schimbat viata si acum are o vorbire noua.
Cind a fost intrebata despre experienta sa , aceasta a marturisit ca intr-o zi, fara ca ea sa stie, sotul ei a inregistrat-o pe o banda magnetica. Dupa o lunga si aprinsa conversatie, sotul ei a luat caseta pe care a inregistrat-o si-a pus-o intr-un casetofon pentru ca ea sa o poata auzi.
In acele momente in care ea asculta tot ceea spusese anterior, a inceput sa plinga in hohote. Dupa citeva clipe de nedumerire si mihnire profunda, si-a intrebat sotul daca acestea sunt cu adevarat cuvintele ei. Nu-i venea sa creada ca ele suna asa de urit , pentru ca in clipele ei de furie nu mai avea timp sa se asculte.
Chiar in acele momente si-a cerut iertare de la sotul ei si i-a cerut lui Dumnezeu sa-i arate ce trebuie sa faca. Dupa o saptamina , timp in care Dumnezeu a lucrat in viata acestei femei, ea a marturisit ca in acest timp de pocainta, a fost profund cercetata de un articol al unei reviste crestine ce avea titlul : „ Lumina unei luminari este mai de preferat decit intunericul !”
Si-a dat seama ca traise in intuneric atat de multa vreme, de aceea a inceput sa citeasca si sa studieze toate versetele Bibliei care vorbeau despre lumina. In urma adevarurilor pe care le-a descoperit, viata ei a fost schimbata profund si in inima i s-a aprins adevarata lumina ! Vei lasa ca lumina lui Christos sa straluceasca in viata ta ?
Pocainta dupa gratii
Un mare demnitar a intrat intr-o inchisoare si, mergand din celula in celula, el i-a auzit pe toti puscariasii sustinandu-si nevinovatia. Intr-un tarziu a ajuns la unul care si-a marturisit pacatul, considerandu-se vinovat. Demnitarul l-a chemat pe gardian si i-a ordonat: „Elibereaza-l cat mai repede pe omul acesta, pana nu ii contamineaza si pe acesti „nevinovati”.
Mihail Kalsnikov si problemele de constiinta
Presa rusa a publicat scrisoarea trimisa patriarhului Kiril al Rusiei, in care Mihail Kalasnikov, inventatorul celebrei arme de asalt AK-47, se arata ingrijorat de consecintele pe care le-a adus inventia sa. „Durerea mea este de nesuportat: Daca arma mea a rapit viata unor oameni, inseamna ca eu, Mihail Kalasnikov, fiu de taran crestin ortodox, sunt responsabil de moartea acestor oameni, chiar daca erau dusmani?” – se intreba Kalasnikov in scrisoarea datata 7 aprilie 2013 si citata de cotidianul Izvestia. „Cu cat traiesc mai mult, cu atat aceasta intrebare imi sfredeleste creierul si ma intreb de ce Dumnezeu le-a permis oamenilor astfel de invidii, lacomii si agresiuni diavolesti”, explica el.
Kalasnikov, care a murit pe 23 decembrie 2013 la varsta de 94 de ani, a marturisit ca se simtea vinovat pentru fiecare persoana care a fost ucisa din cauza pustii proiectate de el. Paradoxal, el a trait ca un ateu intreaga viata, cu toate ca fusese botezat in copilarie dupa traditia ortodoxa. Prima intrare constienta in biserica la varsta adulta a avut loc la varsta de 91 de ani, cand s-a si botezat dupa ce si-a exprimat pocainta fatza de pacatele din viata sa.
Scrisoarea trimisa de Kalsnikov nu depaseste insa surpriza oferita de raspunsul din partea Patriarhiei Ortodoxe, care pare a nu tine cont de porunca: „Sa nu ucizi!” „Biserica are o pozitie clara in aceasta problema: cand armele sunt folosite pentru apararea patriei, biserica sprijina atat inventatorii, cat si soldatii care le folosesc”, a declarat purtatorul de cuvant al Patriarhiei Ruse.
Arma de asalt Kalasnikov AK-47, inventata in 1947, a devenit simbolul luptei pentru independenta si se afla pe numeroase drapele, printre care cel al Mozambicului sau al miscarii siite Hezbollah
Sursa: semneletimpului.ro
Culegere de Lori Balogh
