La răscruce

La răscruce

     Era o frumoasă dimineață de vară, una dintre acele dimineți care te îmbie la drumeție. În acea zi plănuisem împreună cu niște prieteni să facem o drumeție pe munte. Cerul era senin și întreaga natura mă îmbia să plec la drum. Urma doar o minimă pregătire a ruxacului și a echipamentului și dorita excursie montană putea începe.

La altarul de dimineață, înainte de a mă ruga împreună cu soția, am citit textul indicat în devoționalul pentru ziua respectivă: „O ! De ar rămânea ei cu aceeași inimă ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiți pe vecie, ei și copiii lor!” ( Deuteronom 5, 29 )

De obicei, citeam doar textul indicat, după care ne rugam pentru călăuzire și ocrotire pentru acea zi. De data aceea însă, un glas interior m-a îndemnat să citesc și versetele următoare: „Du-te și spune-le: Întoarceți-vă la corturile voastre! Dar tu rămâi aici cu Mine și-ți voi spune toate poruncile, legile și rânduielile pe care să-i înveți să le împlinească în țara pe care le-o dau în stăpânire.” ( Deuteronom 5, 30‑31 )

În clipa în care am citit aceste cuvinte am avut deplina convingere că era glasul lui Dumnezeu care dorea să-mi spună ceva. Am înțeles imediat despre este vorba…

După ce ne-am rugat, i-am spus soției: „Știi, eu nu mai plec pe munte. Renunț…” Nu înțelegeam atunci de ce am luat acea hotărâre, iar soția mea nu înțelegea nici ea. Afară era un timp excelent, îmbietor… Cu toate acestea, am pus ruxacul la loc și am făcut altceva: timp de două sau trei ore, am luat Biblia și studiat un subiect care mi-a adus multă binecuvântare. Au fost clipe înălțătoare și binecuvântate, în care am simțit mai mult decât altă dată prezența lui Dumnezeu.

La un moment dat, am auzit niște tunete îndepărtate. Apoi tunetele au devenit tot mai puternice și tot mai apropiate. Cerul s-a înnegrit și o furtună puternică s-a dezlănțuit. Când am ieșit pe balcon ca să văd despre ce e vorba, toată zona montană unde intenționam să mergem era cuprinsă de furtună.

Atunci am înțeles de ce, în acea frumoasă dimineață de vară, acel glas interior m-a îndemnat să citesc mai jos decât textul indicat în devoțional: „Întoarceți-vă la corturile voastre! Dar tu rămâi aici cu Mine…” Am înțeles că în acea zi Dumnezeu avea cu mine un plan mai bun decât cel pe care îl făcusem eu.

Nu aveam ce regreta. Mă gândesc și acum: Ce s-ar fi ales de ziua aceea atât de promițătoare, dacă am fi plecat pe munte? Ar fi fost o zi pierdută din toate punctele de vedere, un eșec pe toate planurile… Ar fi putut fi chiar primejdios… Dumnezeu însă a dorit să ne scutească de acest eșec și a călăuzit astfel lucrurile încât totul să fie bine. Mult mai bine!

Am înțeles din nenumărate experiențe de felul acesta că viața fiecărui om este un drum cu un număr imens de răscruci. În fiecare zi și în fiecare clipă suntem puși în fața unor alegeri: la stânga sau dreapta, în sus sau în jos, înainte sau înapoi. În funcție de consecințe, alegerile pe care trebuie să le facem sunt mai mult sau mai puțin importante.

Ce bine ar fi dacă, înainte de a lua o decizie oarecare, L-am lăsa pe Dumnezeu să ne sfătuiască și să ne călăuzească! Ar fi mult mai bine pentru noi… Cu mult mai bine…

Lori Balogh