Prezența Fiului lui Dumnezeu în Vechiul Testament

Prezența Fiului lui Dumnezeu în Vechiul Testament

În Noul Testament există o mulțime de declarații potrivit cărora niciun om nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Iată câteva dintre ele:

– 1 Timotei 6,16: „Singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, și care are cinstea și puterea veșnică.”

– Ioan 1,18: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

– 1 Ioan 4,12: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu.”

– Ioan 6,46: „Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.”

(vezi de asemenea: 1 Timotei 1,17; Ioan 5,37; Coloseni 1,15; Evrei 11,27)

Acest adevăr este într-o aparentă contradicție cu un alt grupaj de texte biblice care susțin contrariul:

– Geneza 3,8‑23: Domnul Dumnezeu umbla prin grădina Edenului și vorbea cu primii oameni față către față.

– Geneza 18,16‑33: Domnul îi face o vizită lui Avraam împreună cu doi îngeri.

– Exodul 3,1‑10: Domnul i se arată lui Moise în pustiu, în rugul aprins.

– Exodul 24,9‑11 – Moise, Aron, Nadab și Abihu, împreună cu șaptezeci de bătrâni ai poporului Îl văd pe Dumnezeu.

(vezi de asemenea și Geneza 16,1‑13; 32, 30; Exodul 19,18.19;33,11; Numeri 12,8; Iosua 5,13‑15; Isaia 6,1‑5; 1 Regi 22,19)

Iată două serii de texte ce conțin afirmații aparent contradictorii. Prima serie de texte afirmă că niciun om nu L-a văzut și auzit pe Dumnezeu, în timp ce a doua serie de texte afirmă contrariul.

Dacă creștinismul ar susține că există doar o singură Persoana a Dumnezeirii, atunci problema ridicată ar fi de nerezolvat. Însă dat fiind faptul că învățătura creștină are la bază adevărul despre Trinitate (Dumnezeirea alcătuită din trei Persoane divine care formează unicul și adevăratul Dumnezeu), dificultatea este depășită.

Astfel, textele care vorbesc despre un Dumnezeu nevăzut, pe care niciun om nu L-a văzut și auzit, se referă la Persoana Tatălui. Se nasc atunci unele întrebări justificate: Cine S-a descoperit oamenilor, în diferite momente ale istoriei Vechiului Testament? Cine a vorbit cu Adam și Eva în Eden? Cine a vorbit cu Moise „gură către gură”? Pe cine au văzut Moise, Aron, Nadab, Abihu și cei șaptezeci de bătrâni pe munte? Cine a stat înaintea lui Iosua, recomandându-Se drept „Căpetenia oștirii Domnului”? Cine l-a vizitat pe Avraam și a vorbit cu el?

La toate aceste întrebări nu există decât un singur răspuns logic: Iisus Christos, cea de-a doua Persoană a Dumnezeirii, Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat adesea temporar în vremurile Vechiului Testament, Cel care a fost întotdeauna Mijlocitorul neamului omenesc.

Apariții ale Fiului lui Dumnezeu în Vechiul Testament

1) La Creație – Geneza 1,1.26.27; 3,22

În textele biblice care relatează despre actul Creației întâlnim cuvântul ebraic „Elohim” (pluralul cuvântului „Dumnezeu”), ceea ce ne demonstrează că toate Persoanele divine au participat la actul Creației.

Noul Testament ne arată că Persoana divină prin care s-a realizat acest act a fost Fiul lui Dumnezeu:

„Toate lucrurile au făcute prin El și nimic din ceea ce a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1,1‑4).

„Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El” (Coloseni 1,16).

2) Agar în pustie – Geneza 16,7‑14

Textul folosește expresia „Îngerul Domnului”, ceea ce ar putea să ne facă să credem că lui Agar i s-a arătat unul dintre îngerii cerului. Sensul termenului „înger” este acela de „sol”, „trimis”, putându-se referi atât la ființele cerești, cât și la cele omenești, atunci când sunt însărcinate de Dumnezeu să transmită un mesaj din partea Sa oamenilor.

În cazul lui Agar, „Îngerul Domnului” vorbește cu autoritatea de Dumnezeu. Agar însăși e conștientă că a avut o întâlnire nemijlocită cu Dumnezeu, căruia Îi dă și un nume: „El Roi” – „Tu ești Dumnezeul care mă vede”.

Dacă pe Tatăl nu L-a văzut și auzit nimeni, conform textelor citate mai sus, cine putea fi Persoana divină care i S-a arătat lui Agar?

3) Avraam primește oaspeți – Geneza 18,1‑33

Chiar din primele versete se specifică faptul că „Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre…” Din cele trei persoane care l-au vizitat pe patriarh, doi erau îngeri și a treia Persoană era chiar Domnul. Pasajul biblic ne lasă să înțelegem că Avraam știa că Cel din fața sa era chiar Domnul, căci I se închină și I se adresează cu cuvântul „Doamne” (vers.2).

Întregul dialog redat în Geneza demonstrează că înaintea lui Avraam nu se afla un simplu înger, ci Dumnezeu în persoană. Însă cine putea fi Acea Persoană divină care S-a prezentat patriarhului în chip omenesc decât Fiul lui Dumnezeu?

4) Lupta lui Iacov – Geneza 32,24‑30

Numele pe care-l primește Iacov în urma luptei cu „omul” necunoscut este „Israel” – „Cel ce se luptă cu Dumnezeu”. De asemenea, textul biblic afirmă că Iacov s-a luptat cu un „om”, însă „omul” acesta spune că Iacov s-a luptat cu Dumnezeu. Cine era acel om-Dumnezeu?

Iacov însuși numește locul în care s-a desfășurat lupta „Peniel” – „Fața lui Dumnezeu”, căci a zis el: „Am văzut pe Dumnezeu față în față și și totuși am scăpat cu viață.” Cine putea fi Persoana divină cu care s-a luptat patriarhul în acea noapte dramatică, decât Fiul lui Dumnezeu?

5) Iacov la Betel – Geneza 35,1‑14

E vorba de o nouă întâlnire a lui Iacov cu Domnul, o întâlnire personală, reală, în care Dumnezeu îi vorbește patriarhului direct și personal.

– „Dumnezeu i s-a arătat iarăși…” (vers. 9).

– „Dumnezeu i-a zis: Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic…” (vers. 10.11).

– „Dumnezeu S-a înălțat de la el…” (vers.13).

Dacă Biblia afirmă că pe Dumnezeu Tatăl nu L-a văzut și auzit niciun om, cine putea fi Persoana divină care i s-a arătat lui Iacov la Betel?

6) Moise și rugul aprins – Exodul 3,1‑22; 4,1‑16

La începutul pasajului biblic se spune că „îngerul Domnului” i s-a arătat lui Moise într-o flacără de foc. Apoi Biblia continuă, afirmând că „Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului” (Exodul 3,4), recomandându-Se: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău” (Exodul 3,6) și „Eu sunt Cel ce sunt” (Exodul 3,14).

Este evident că nu un înger ceresc i s-a descoperit lui Moise (termenul „înger” semnifică ideea de „sol”, „trimis” al lui Dumnezeu). În Evanghelii, Însuși Mântuitorul Se recomandă cu Numele „Eu sunt”:

– Ioan 8,24: „Dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.”

– Ioan 8,28: „Când veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște ca Eu sunt…” (vezi și Ioan 8,58; 18,5.6).

De asemenea, „Îngerul Domnului” care i s-a descoperit lui Moise în rugul aprins i-a pretins acestuia închinare, ceea ce un înger ceresc nu ar fi făcut (vers. 5; vezi și Apocalipsa 22,8.9). Concluzia este aceea că „Îngerul Domnului” din rug nu putea fi altcineva decât Iisus Christos, marele „Eu sunt”.

7) La Sinai, cu ocazia dării Legii – Exodul 19,10‑25; Deuteronomul 4,12.33.36; 5,24.26; Neemia 9,13

Textele afirmă că Domnul se coborâse pe Muntele Sinai și că Moise vorbea cu El. Neemia spune: „Te-ai pogorât pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din înălțimea cerurilor și le-ai dat porunci drepte.” Rememorând evenimentele care au însoțit darea Legii, Moise îi amintește poporului, spre sfârșitul vieții sale: „Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi ați auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-ați văzut niciun chip, ci ați auzit doar un glas” (Deuteronomul 4,12).

Este evident că, pe Sinai, Domnul S-a implicat personal în actul solemn al dării Legii. Totuși, există texte biblice care afirmă că Legea a fost dată prin îngeri (vezi Faptele apostolilor 7,38.53; Galateni 3,19; Evrei 2,2).

Am văzut că sensul cuvântului „înger” este mult mai larg decât acela de ființă cerească. Un „înger” este un sol, un trimis din partea lui Dumnezeu cu un mesaj special către oameni. Acesta poate fi o ființă cerească creată, un om cu o solie deosebită, sau chiar Fiul lui Dumnezeu trimis cu o astfel de solie. În contextul dării Legii, Fiul lui Dumnezeu a avut rolul de „înger” (sol ceresc), căci era trimis de Tatăl cu misiunea de a rosti această Lege cu glas tare în auzul întregului popor.

Dacă pe Dumnezeu Tatăl nu L-a văzut și nici nu L-a auzit niciun om, cine putea fi Persoana divină care a rostit Decalogul pe Sinai? Nu rămâne decât să înțelegem că Fiul lui Dumnezeu a fost acea Persoană.

8) Descoperirea lui Dumnezeu – Exodul 24,1‑11

Biblia afirma că Moise, Aron, Nadab și Abihu, împreună cu șaptezeci de bătrâni ai poporului, au fost chemați pe Sinai pentru a vedea ceva din slava lui Dumnezeu. Textul spune că „ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel… Ei au văzut pe Dumnezeu, și totuși au mâncat și au băut” (vers.10.11).

Este evident că acești oameni L-au văzut pe Dumnezeu. Însă, potrivit celor scrise în Noul Testament, nu este vorba de Dumnezeu Tatăl, ci de Fiul lui Dumnezeu, descoperit în slava Sa, într-o formă suportabilă pentru ființa omenească păcătoasă.

9) Slava lui Dumnezeu descoperită lui Moise – Exodul 33,18‑23

Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu. Dar tot Scriptura ne spune că Moise vorbea față către față cu Dumnezeu (vezi Numeri 12,6‑8). Înțelegem de aici că Persoana divină cu care vorbea el nu era îmbrăcată în slava cerului. E un argument în plus că nu era vorba de Dumnezeu Tatăl, ci de Persoana Fiului lui Dumnezeu.

Dar chiar fiind vorba de Fiul lui Dumnezeu, Acesta îi răspunde lui Moise: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască” (Exodul 33,20). De aici tragem concluzia că în toate ocaziile în care Moise L-a văzut pe Dumnezeu și a vorbit cu El, a fost vorba de Persoana Fiului care i S-a descoperit într-o formă lipsită de slava divină, o formă suportabilă pentru natura umană decăzută.

10) Păcatul Mariei – Numeri 12,6.8

Pentru aplanarea conflictului izbucnit între Maria și Aron, pe de o parte, și Moise pe de altă parte, Însuși Dumnezeu intervine categoric, spunând: „Eu îi vorbesc (lui Moise n.n.) gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înțeles, ci el vede chipul Domnului.”

Cine este „Chipul Domnului”, potrivit celor descoperite în Noul Testament? Nu este altcineva de cât Iisus Christos (vezi: Coloseni 1,15; Evrei 1,3; 2 Corinteni 4,4; Filipeni 2,6).

11) Iosua și „Căpetenia oștirii Domnului” – Iosua 5,13‑15

Reținem din lectura pasajului biblic trei amănunte importante:

1) Cel care i s-a descoperit lui Iosua părea a fi un om, căci Iosua îl vede ca fiind un soldat.

2) După ce „omul’ care se recomandă a fi „Căpetenia oștirii Domnului”, Iosua I se închină, ceea ce ne face să înțelegem că ființa din fața lui Iosua nu putea fi nici om, nici înger, ci o Ființă divină.

3) Cerința ca Iosua să-și scoată încălțămintea din picioare, ca și în cazul lui Moise la rugul aprins, demonstrează că Iosua se afla în prezența unei Persoane divine. Doar prezența lui Dumnezeu poate sfinți un loc. Nu găsim nicio dovadă biblică că un înger ar pretinde sfințirea locului în care se descoperă omului.

În concluzie, „Căpetenia oștirii Domnului” nu putea fi nici om, nici înger, nici o altă ființă creată, nici Dumnezeu Tatăl, ci numai Dumnezeu Fiul.

12) Ghedeon – Judecători 6,11‑24

Scriptura afirmă că lui Ghedeon i s-a descoperit Îngerul Domnului. În versetul 14 ni se spune că „Domnul S-a uitat la el și a zis… Oare nu te trimit Eu?” Acest „Înger al Domnului” vorbește în numele unei autorități care o depășește pe cea a unei ființe create. De altfel, citind cu atenție întregul pasaj, observăm că există o alternanță între titlul de „Îngerul Domnului” și cel de „Domnul”, ceea ce ne face să înțelegem că „Îngerul Domnului” care i-a vorbit lui Ghedeon nu era o ființă creată, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu, în calitatea Sa de sol, mesager al Tatălui.

13) Viziunea lui Mica – 1 Regi 22,19

„Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie, și toată oștirea cerurilor stând lângă El, la dreapta și la stânga Lui.”

Mica are o viziune în care slava lui Dumnezeu e acoperită pentru a fi suportabilă pentru omul decăzut. Însă Persoana divină văzută de Mica nu putea fi Tatăl, ci doar Fiul lui Dumnezeu.

14) Viziunea lui Isaia – Isaia 6,1‑5

Isaia mărturisește: „Am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie… Am văzut cu ochii mei pe Domnul, Împăratul oștirilor…”

Din nou, nu putea fi vorba de Dumnezeu Tatăl, căci Biblia nu se poate contrazice, ci este vorba de o viziune a Fiului lui Dumnezeu a cărui slavă era voalată pentru a putea fi suportată de om.

15) Îngerul Domnului care l-a călăuzit pe Israel în timpul Exodului – Exodul 23,20‑23; 32,34; Isaia 63,9

Există și texte care spun că Dumnezeu a fost Cel care S-a coborât în nor (Exodul 34,5), Cel care a mers cu poporul Său (Exodul 33,2.14; Deuteronomul 1,32.33).

Când Moise era neliniștit după ce poporul își făcuse un vițel de aur, Dumnezeu îi promite că va trimite un înger ca să călăuzească poporul spre Canaan. Apoi, la insistențele lui Moise, El promite că El Însuși va merge cu poporul. Mai mult decât atât, Isaia afirma despre acest „Înger al Domnului” că l-a mântuit și răscumpărat pe poporul Său (vezi Isaia 63,9), lucrări pe care nu le poate face un înger ca ființă creată, ci doar Fiul lui Dumnezeu, în virtutea jertfei Sale. Desigur, împreună cu poporul ieșit din Egipt erau o mulțime de îngeri cerești, însă „Îngerul Domnului” era Însuși Fiul lui Dumnezeu.

Concluzii

Biblia spune că „nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu”. Și totuși, El S-a descoperit celor din vechime în persoana Fiului Său. Acesta a fost și va fi întotdeauna Mijlocitorul omenirii, de la Creație până la finele istoriei păcatului. Înainte de întruparea Sa în ieslea Betleemului, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat temporar în diferite momente ale istoriei poporului Său, intervenind în călăuzirea lui și în momentele cheie ale luptei dintre bine și rău.

Lori Balogh