Apocalipsa cap. 14 – Cele trei solii ingeresti: Consideratii generale
Capitolele 12 si 13 ne-au adus in atentie scene intunecoase din istoria luptei dintre bine si rau. Actiunile balaurului, ale fiarei din mare si ale fiarei aparute din pamant impotriva bisericii credincioase lui Dumnezeu sunt descurajatoare, trezind in inima multor crestini sinceri intrebarea: “Doamne, cine va putea rezista acestor persecutii ? Cine va putea fi mantuit ?”
Acestor framantari sufletesti Dumnezeu le vine in intampinare prin scenele incurajatoare descrise in cap. 14 – inima Evangheliei Apocalipsei. Cap. 14 reprezinta, de fapt, un punct de cotitura in structura cartii, deoarece aproape tot ce urmeaza de aici si pana la finele Apocalipsei priveste evenimente viitoare.
Pe drept cuvant, cap. 14 poate fi atribuit in intregime bisericii Laodicea, caci el ne conduce pana la sfarsitul timpului de har si revenirea Domnului Christos. Pentru poporul lui Dumnezeu care traieste si lucreaza in timpul sfarsitului, acest capitol este de importanta majora, caci el arata lucrarea mondiala pe care aceasta biserica trebuie sa o faca inainte de revenirea Domnului Christos.
“Capitolul 14 din cartea Apocalipsei”, scrie un autor inspirat, “este un capitol de un profund interes. In curand, aceasta Scriptura va fi inteleasa in toata insemnatatea ei si soliile transmise lui Ioan, descoperind viitorul, vor fi repetate si rostite in mod clar.” ( 1 )
Continutul cap. 14 este cat se poate de solemn si aceia care il trateaza cu superficialitate, neluand in seama avertizarile solemne trimise de Dumnezeu lumii prin intermediul celor trei solii ingeresti, isi pun in primejdie propria mantuire.
Cei trei ingeri au misiunea de a anunta intreaga lume ca ceasul judecatii lui Dumnezeu a sosit, ca Babilonul spiritual a cazut si ca cei ce se vor inchina fiarei si chipului ei vor trebui sa suporte cele mai aspre consecinte. Astfel de subiecte nu sunt de neglijat. Putine pasaje din Biblie sunt la fel de pline de solemnitate ca cel cuprins in acest capitol. Intalnim aici, de fapt, ultimul apel la pocainta adresat de un Dumnezeu iubitor unei lumi razvratite, inainte de revarsarea judecatilor lui Dumnezeu prin cele sapte plagi.
Intelegerea deplina a cap. 14 nu se poate face fara plasarea lui in contextul evenimentelor descrise in capitolele anterioare. Inclestarea finala dintre fortele binelui si cele ale raului, atacul final al vrajmasului ( balaurul ), sustinut de aliatii sai pamantesti (cele doua fiare din cap. 13 ), impotriva poporului lui Dumnezeu ramas credincios pana la sfarsit, iata contextul in care trebuie privit si inteles cap. 14.
Scenele descrise in capitolele 12 si 13 , in care pana si America tuturor libertatilor civile si religioase isi va uita istoria si se va alia cu fortele opresive ale raului, determinand intreaga lume sa se inchine primei fiare si chipului ei, nu pot decat sa-i descurajeze pe copiii lui Dumnezeu care doresc sa-I ramana loiali.
Pentru a-si incuraja biserica credincioasa, care va trebui sa treaca prin ultimele confruntari cu fortele raului, Dumnezeu ii descopera lui Ioan scene pline de speranta si incurajare. Registrul se schimba radical. De la tabloul celor doua fiare care se aliaza impotriva lui Dumnezeu si a bisericii Sale, se trece la tabloul luminos al biruitorilor fiarei care vor sedea cu Mielul pe Muntele Sionului. Pe fruntile lor nu se afla semnul fiarei, ci Numele Tatalui, ca pecete a unui caracter desavarsit, pregatit sa locuiasca o vesnicie in prezenta sfinteniei lui Dumnezeu.
O astfel de scena nu poate decat sa-i incurajeze pe adevaratii urmasi ai lui Christos si sa-i motiveze si mai mult in lupta care le sta in fatza. Aceasta este metoda lui Dumnezeu de a incuraja biserica Sa.
Intre pecetea a sase a si a saptea, cap. 7 aduce o intrerupere a evenimentelor dramatice prin prezentarea tabloului celor 144 000 ce urmau sa fie sigilati. In mod asemanator, intre trambitele a sasea si a saptea exista un alt tablou care ne transporta in timpul evenimentelor petrecute in timpul Revolutiei franceze, cand imaginea celor doi martori inviati si ridicati la cer este de asemenea incurajatoare. Scene datatoare de speranta apar ca un moment de respiro si intre cap. 13, care se incheie cu tabloul sumbru al persecutarii pana la moarte a celor ce refuza sa primeasca semnul fiarei, si maretul tablou al revenirii Domnului Christos.
Creatorul nostru stie din ce suntem facuti. El stie ca fiinta umana nu poate rezista unei presiuni indelungate, de aceea, intre scenele dramatice ale luptei cu fortele raului, El plaseaza si scene incurajatoare, pline de speranta.
Daca in cap. 7 grupul biruitorilor – cei 144 000 – se afla inca pe pamant, fiind inconjurat de vrajmasi si gata pentru a primi sigiliul viului Dumnezeu, in cap. 14 acest grup este vazut deja in prezenta Domnului Christos. Pentru ei lupta s-a incheiat, iar biruinta este castigata.
Majoritatea cercetatorilor contemporani ai Apocalipsei considera ca soliile din cap. 14 se adreseaza oamenilor din primul secol crestin. Insa unele detalii ale pasajului nu se potrivesc cu situatia primului secol. Biserica adventista considera ca aceste solii au o adresabilitate speciala – generatia noastra, fara a nega insa importanta lor si pentru oamenii primului secol.
Din punct de vedere structural, cap. 14 se imparte in trei sectiuni:
1) Vers. 1-5 – Cei 144 000 pe Muntele Sionului impreuna cu Mielul
2) Vers. 6-12 – Solia celor trei ingeri
3) Vers. 13-20 – Viziunea judecatii
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) – E. G. White, Review and Herald, 13 oct. 1904
