Consideratii generale
Una din intrebarile fundamentale ale existentei este “ De unde venim ?” Raspunsurile la aceasta intrebare sunt diferite:
– Evolutionismul ii invata pe oameni ca viata a aparut cu miliarde de ani in urma in “supa organica” a oceanului primordial. Sub influenta radiatiilor cosmice, anumite substante s-au combinat, dand nastere primei proteine – prima caramida a vietii. Apoi, dupa numeroase alte combinatii, s-a nascut prima celula. Au aparut apoi primele organisme simple, care au evoluat in organisme din ce in ce mai complexe, ajungandu-se la diversitatea vietii pe care o vedem astazi.
– Exista si o teorie a panspermiei care sustine ca viata a fost adusa pe pamant in mod accidental, din alte zone ale Universului, prin intermediul meteoritilor. Ajungand pe pamant si gasind aici conditii prielnice, microorganismele venite din alte lumi au evoluat in formele de viata de astazi.
– Tot mai mult castiga teren opinia ca viata a fost adusa pe pamant de catre extraterestri. Secta raelienilor este o sustinatoare ferventa a acestei teorii.
– Miturile antice ne prezinta o bogata paleta de credinte cu privire la aparitia vietii pe pamant. Babilonienii, de exemplu, credeau ca zeul Marduk a ucis-o pe zeita Tiamat, dupa care a taiat-o in doua, facand din cele doua jumatati cerul si pamantul. Apoi, Marduk a luat pamant, l-a amestecat cu sangele zeitei ucise si i-a facut pe oameni.
– Biblia are si ea raspunsul ei la intrebarea “De unde venim?” – raportul Creatiunii cuprins in primele doua capitole ale Genezei. In doar sase zile, planeta a devenit, dintr-o pustietate, o planeta vie, acoperita de o vegetatie luxurianta si populata de o multime de fiinte diferite. O planeta plina de culoare si parfumuri imbietoare, bogata in forme placute privirii, toate puse laolalta cu mult gust si relationand intr-o perfecta armonie.
Si toate acestea prin puterea unui Dumnezeu creator. La sfarsitul actului creator, Dumnezeu S-a oprit ca sa sarbatoreasca si sa Se bucure de ceea ce a creat. Astfel, El a lasat omenirii Sabatul, ca un semn perpetuu al puterii Sale creatoare, un veritabil memorial al Creatiunii.
Rezumat al raportului Creatiunii
Ziua intai – Dumnezeu a creat cerul si pamantul si a despartit lumina de intuneric. Apare astfel ciclul zi-noapte ( Geneza 1, 1-5 ).
Ziua a doua – Au fost despartite apele si a fost creata atmosfera necesara vietii ( cap. 1, 6-8 ).
Ziua a treia – A aparut uscatul, acoperit apoi cu o vegetatie bogata ( cap. 1, 9-13 ).
Ziua a patra – Au fost create soarele, luna si stelele, pentru a delimita timpul ( cap. 1, 14-19 ).
Ziua a cincea – Creatorul a adus la existenta pasarile si vietatile marine ( cap. 1, 20-23 )
Ziua a sasea – Au fost create vietuitoarele uscatului, iar ca o incununare a Creatiei, Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa ( cap. 1, 24-31 ).
Ziua a saptea – Dumnezeu S-a odihnit de lucrarea Sa, sarbatorind-o impreuna cu omul ( cap. 2,1-3 ).
Raportul Creatiunii – mit sau realitate ?
Astazi se observa tendinta ( manifestata chiar intre teologi ) de a considera primele unsprezece capitole ale Genezei ca fiind o colectie de mituri si legende apartinand folclorului poporului evreu. Prin urmare, sunt de parere sustinatorii acestei idei, nu trebuie sa dam crezare acestor relatari bilice.
Tendinta de a considera raportul Creatiei ca fiind simbolic , tendinta observata chiar intre reprezentantii bisericilor istorice, lasa o poarta deschisa evolutionismului.
Cu privire la raportul Creatiunii din cartea Genezei, Biserica Adventista poate fi considerata “fundamentalista” , deoarece acest raport al originii vietii si omului este luat asa cum este, fara rezerve si fara interpretari.
“Punctele fundamentale de credinta” ale Bisericii Adventiste, la punctul sase, afirma:
“Adventistii de Ziua a Saptea cred ca Dumnezeu este creator al tuturor lucrurilor si ca El a asezat in Scriptura raportul autentic al activitatii Sale creatoare. In sase zile Dumnezeu a facut cerurile si pamantul si toate fiintele vii de pe pamant, si S-a odihnit in ziua a saptea a acelei prime saptamani. In acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument permanent al incheierii lucrarii Sale creatore.
Primul barbat si prima femeie au fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca o incoronare a lucrarii Creatiunii, dandu-li-se stapanire peste pamantul intreg si fiind insarcinati cu raspunderea de a se ingriji de el. Cand lucrarea de creare a lumii a fost terminata, ea era foarte buna, declarand slava lui Dumnezeu.”
Daca primele capitole ale Genezei ar fi doar o culegere de mituri si legende, cum se explica atitudinea Mantuitorului fatza de cartea Genezei, pe care o cita adesea in discutiile purtate cu contemporanii Sai ? ( vezi Matei 19, 3-6 )
Cum se explica respectul lui Pavel fatza de raportul Creatiunii ( Evrei 11, 3 ) si al lui Petru fatza de aceeasi Scriptura ( 2 Petru 3, 5.6 ) ?
Daca Geneza ne-ar transmite doar mituri si legende evreiesti, de ce Apocalipsa aminteste de actul Creatiei ca despre un eveniment real ( Apocalipsa 14, 7 ) ?
Ramane sa ne intrebam cu toata sinceritatea: Daca pentru Iisus si apostolii Sai raportul Creatiunii din Geneza a fost cat se poate de real si credibil, de ce noi crestinii secolului al XXI-lea am crede altfel decat ei ?
Cum s-a realizat Creatiunea
Raportul biblic al Creatiunii nu are menirea sa ne introduca intr-un soi de atelier sau laborator stiintific in care savantii au posibilitatea sa faca fel de fel de cercetari pana ajung la rezultatul dorit. Dumnezeul cel Atotputernic nu are nevoie decat de un cuvant, o porunca incarcata de energie creatoare, pentru a aduce lumea la existenta.
“Caci El zice si se face, porunceste, si ce porunceste ia fiinta” ( Psalmul 33, 9 )
In primul capitol al Genezei expresia “Dumnezeu a zis” apare de noua ori, scotand in evidenta marele adevar conforma caruia intreaga Creatiune a fost adusa la existenta prin Cuvantul lui Dumnezeu. Nu doar cartea Genezei sustine acest adevar, ci intreaga Biblie il confirma ( Psalm 33, 6; Evrei 11, 3; 2 Petru 3, 5 ).
Un Dumnezeu atotputernic nu are nevoie decat de un cuvant pentru ca porunca Sa sa devina realitate. Cu toate acestea, exista chiar in sanul crestinismului teorii potrivit carora Dumnezeu nu ar fi adus la existenta lumea in sase zile, ci pe parcursul mai multor milioane de ani. Toate aceste teorii nu fac altceva decat sa dovedeasca necredinta omului intr-un Dumnezeu atotputernic.
Creatiunea a fost realizata “Ex nihilo”, fara ca Creatorul sa depinda de o materie preexistenta. Stiinta moderna ne ajuta sa intelegem partial acest adevar atunci cand afirma ca materia nu este altceva decat o forma de energie. Conform teoriei relativitatii, materia se poate transforma in energie, si invers.
Realitatea unei Creatiuni ex nihilo este subliniata si de apostolul Pavel:
“ Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad.” ( Evrei 11, 3 )
Desi uneori Dumnezeu a folost materia preexistenta in lucrarea Creatiunii ( crearea lui Adam si a Evei, animalele de uscat ), in ultima instanta tot El este Cel care a adus materia la existenta.
Lori Balogh
„Primul barbat si prima femeie au fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”.
Da, asa scrie in biblie, „dupa chipul si asemanarea sa”…
Ca atare, dumnezeu este unamoid. Pai, poate raelienii chiar au dreptate…