Promisiunea venirii Mangaietorului
Biblia foloseste un limbaj simbolic atunci cand vorbeste despre revarsarea Duhului Sfant peste individ sau peste biserica. Simbolul cel mai folosit este acela al ploii care cade peste un pamant uscat care are nevoie de reinviorare.
Promisiunile revarsarii Duhului Sfant peste biserica se gasesc atat in Vechiul, cat si in Noul Testament:
Ioel 2, 28: “Dupa aceea, voi turna Duhul Meu peste orice faptura; fiii si fiicele voastre vor prooroci, batranii vostri vor visa visuri si tinerii vostri vor avea vedenii.”
Osea 6, 3: “Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul ! Caci El se iveste ca zorile diminetii si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul.”
Isaia 44, 3: “Caci voi turna ape peste pamantul insetat si rauri pe pamantul uscat; voi turna Duhul Meu peste samanta ta si binecuvantarea Mea peste odraslele tale.”
Ioan 16, 7: “Totusi va spun adevarul: va este de folos sa ma duc, caci daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-L voi trimite.”
( Vezi , de asemenea: Ieremia 5, 24; Ioel 2, 23; Zaharia 10, 1; Luca 24, 49 )
De ce era atat de necesara promisiunea revarsarii Duhului Sfant ? Deoarece prin Duhul lui Dumnezeu puteau fi implinite toate promisiunile facute de Mantuitorul ucenicilor Sai:
1) “Iata ca Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacului.” Matei 28, 20
2) “Ci voi veti primi o putere cand se va cobora Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in Iudea, in Samaria si pana la marginile pamantului.” Fapte 1, 8
3) “Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus.” Ioan 14, 26
4) “Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul…” Ioan 16, 13
“Duhul Sfant era reprezentantul Domnului Christos, dar fara corp omenesc, independent, liber de asa ceva. Impiedicat de corpul omenesc, Domnul Christos nu putea sa fie personal in orice loc. De aceea, era spre binele lor ca El sa trimita Duhul Sfant ca urmas al Sau pe pamant… Prin Duhul Sau, Domnul Christos era la indemna tuturor. In felul acesta era mai aproape de ei decat daca nu S-ar fi inaltat.” ( E. G. White, “Christos Lumina Lumii, p. 568 )
“Prin Duhul Sfant, Domnul Christos avea sa locuiasca in mod continuu in inimile copiilor Sai. Unirea lor cu El era mai stransa decat atunci cand era personal cu ei.” ( Idem, “Calea catre Christos”, p. 73 )
Pentru a reda implinirea promisiunii revarsarii Duhului Sfant, Biblia foloseste simbolul ploii, tinand insa cont de anotimpurile existente in Palestina timpurilor biblice. In Orientul Apropiat existau doua ploi principale:
1) Ploaia timpurie, care cadea toamna ( octombrie – noiembrie ), cand pamantul era tare si uscat. Aceasta ploaie cadea in vremea semanatului, avand rolul de a pregati terenul pentru germinarea semintelor.
Din punct de vedere spiritual, “ploaia timpurie” a Duhului Sfant cade peste bulgarii tari ai sufletului, pregatindu-l pentru germinarea semintelor Evangheliei. Exista o ploaie timpurie personala, pe care o primeste fiecare om la convertire, insa exista si o ploaie timpurie colectiva, revarsata peste biserica crestina la inceputul existentei ei, in Ziua Cincizecimii.
2) Ploaia tarzie, care cadea primavara ( martie – aprilie ), cand bobul era gata sa lege in spic. Aceasta ploaie este necesara coacerii roadelor.
Din punct de vedere spiritual, “ploaia tarzie” a Duhului Sfant cade peste sufletul omului pentru a-l maturiza din punct de vedere al caracterului si a-l face sa rodeasca. Exista o ploaie tarzie personala, care are drept urmare aducerea de rod, dar exista si o ploaie tarzie colectiva, revarsata peste biserica ultimei generatii, avand ca scop inzestrarea ei in vederea incheierii lucrarii de predicare a Evangheliei.
Este de observat ca ploaia tarzie nu are niciun efect asupra acelor semnite care nu au germinat in urma caderii ploii timpurii. Desi ea cade si peste seminte negerminate, acestea nu mai pot fi aduse la viata. Pe plan spiritual, daca “ploaia timpurie” a Duhului Sfant nu a reusit sa aduca la desavarsire caracterul unui om, “ploaia tarzie” a Duhului Sfant nu mai are niciun efect, omul ramanand fara rod si nemantuit. Daca ploaia timpurie trezeste la viata, ploaia tarzie aduce rodirea, fie pe plan fizic, fie pe plan spiritual.
Daca ploaia timpurie este de durata mai lunga, este marunta si deasa, ploaia tarzie este torentiala si de scurta durata. Pe plan spiritulal, lucrarea de convertire a unui suflet dureaza uneori un timp indelungat, petrecandu-se incet si insesizabil, asemenea unei ploi de toamna lunga si marunta. In acelasi timp, lucrarea de predicare a Evangheliei se va petrece rapid, asemenea unei ploi totentiale scurte, conforma promisiunii lui Dumnezeu: “Caci Domnul va implini pe deplin si repede pe pamant Cuvantul Lui.” ( Romani 9, 28 ).
Urmarile revarsarii ploii timpurii in biserica crestina primara pot fi identificate in Cartea Faptelor Apostolilor. In exterior, s-a putut observa o crestere rapida a bisericii, iar in interiorul ei, ea a cunoscut o reinviorare spirituala nemaiintalnita: unitate, evlavie, dragoste frateasca, viata de rugaciune, consacrare.
Conditiile primirii Ploii Tarzii a Duhului Sfant:
1) Pocainta sincera : “Pocaiti-va, le-a zis Petru, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremile de inviorare si sa trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Iisus Christos.” ( Fapte 3, 19 )
2) Cererea: “Cereti de la Domnul ploaie, ploaie de primavara…” ( Zaharia 10, 1 )
3) Cunoasterea lui Dumnezeu: “Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul ! Caci El se iveste ca zorile diminetii si va veni la voi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul.” ( Osea 6, 3 )
Lori Balogh
