Apocalipsa cap. 16 – Cele sapte plagi – Consideratii generale
Capitolul 16 ne prezinta tabloul judecatii finale adusa asupra acelora care au respins ultimele chemari si avertizari divine, rostite prin glasul celor trei ingeri.
Profetii Vechiului Testament au scris mult despre aceasta zi. Isaia o numeste “ o zi de razbunare a Domnului”, cand locuitorii pamantului vor lancezi, veselia va inceta, iar orasele vor fi nimicite ( Isaia 34,8 ). Daniel se refera la acest moment numindu-l “o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceea” ( Daniel 12,1 ). Profetul Amos vorbeste si el de un timp in care popoarele vor fi in jale, alergand “de la o mare la alta” pentru a cauta un cuvant din partea Domnului, dar nu-l vor gasi ( Amos 8, 11.12 ). Iar Tefania vorbeste despre “o zi de manie, o zi de necaz si de groaza, o zi de pustiire si nimicire, o zi de intuneric si negura, o zi de nori si de intunecime…” ( Tefania 1, 14-18 ).
Sfarsitul care se apropie de locuitorii necredinciosi ai pamantului este teribil. Glasul harului divin nu se mai aude chemandu-i pe oameni la pocainta, iar mijloacele folosite de Dumnezeu pana acum pentru salvarea pacatosilor inceteaza.
Soliile celor trei ingeri au fost ultimele eforturi ale cerului pentru salvarea ultimei generatii. Insa, desi Evanghelia a mers din tara in tara si din localitate in localitate, ajungand la fiecare suflet omenesc, pentru cei mai multi mesajul ei a ramas zadarnic. Putini, foarte putini au luat in seama mesajul iubirii divine, iar acestia formeaza mica “turma” a Bisericii Ramasitei, cei sigilati de Dumnezeu si pusi la adapost in acest timp de stramtorare fara precedent.
Faptul ca Dumnezeul iubirii aduce la indeplinire astfel de judecati teribile asupra celor ce au nesocotit chemarea la pocainta ar putea sa ne surprinda. Privite insa dintr-un alt punct de vedere, judecatile lui Dumnezeu nu sunt altceva decat raspunsul cerului la complotul urzit de balaur si cele doua fiare din cap. 13 impotriva poporului lui Dumnezeu.
De asemenea, judecatile divine revarsate sub forma celor sapte plagi finale reprezinta si un raspuns al lui Dumnezeu la rugaciunea “sufletelor de sub altar”, a crestinilor persecutati si omorati pentru credinta lor de-a lungul veacurilor: “Pana cand, Stapane, Tu care esti sfant si adevarat, zabovesti sa judeci si sa razbuni sangele nostru asupra locuitorilor pamantului?” ( Ap. 6, 10 )
Desi revarsarea plagilor va fi un timp de stramtorare fara precedent pentru locuitorii pamantului ( Daniel 12, 1 ), poporul lui Dumnezeu va fi in siguranta. La fel cum poporul Israel a fost ocrotit in timpul celor zece plagi cazute peste Egipt, biserica lui Christos va sta “sub ocrotirea Celui Prea inalt si se va odihni la umbra Celui Atotputernic” ( Psalm 91, 1 ).
Fagaduintele Psalmului 91 sunt consemnate in Scripturi in mod deosebit pentru credinciosii care vor trai acele clipe de groaznica stramtorare: “Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua, nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua ‘namiaza mare. O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai.” ( Psalm 91, 5-8 )
O comparatie intre aceasta ultima serie de plagi si cele redate in cele sapte trambite scoate in relief cateva deosebiri:
1) Trambitele, care sunt judecati divine aduse asupra crestinatatii apostaziate, cad doar peste o parte a pamantului ( a treia parte – cap. 8,7-12 ), in timp ce plagile sunt globale( “toate ostroavele au fugit” – cap. 16,20; “a murit orice faptura vie” – cap. 16,3 ).
2) Pedepsele trambitelor au menirea de a chema la pocainta, in timp ce ultimele plagi sunt doar pedepse cu scopul de a executa judecata lui Dumnezeu.
3) Pedepsele trambitelor ii afecteaza indirect pe oameni, in timp ce plagile din cap. 16 duc la nimicirea lor completa.
4) In timp ce trambitele au durat perioade indelungate din istoria crestincismului, cele sapte plagi vor avea o durata limitata, relativ scurta. Referitor la acest aspect, unii comentatori considera ca precizarea din Ap. 18,8: “intr-o suingura zi vor veni urgiile ei: moartea, tanguirea si foametea” sugereaza ca plagile vor cadea intr-o singura generatie de oameni, durand o zi profetica, adica un an real. ( 1 )
Intrebarea care se ridica in mintea fiecarui cercetator al profetiei din Apocalipsa este daca plagile din cap. 16 vor fi reale sau limbajul este simbolic. Expresii ca: “o rana rea si dureroasa”, “ca sangele unui om mort”, “oamenii isi muscau limbile de durere”, o grindina mare ale carei boabe cantareau aproape un talant”, par sa descrie niste situatii cat se poate de reale.
Pe de alta parte, alte expresii ca: “intuneric”, “scaun de domnie”, “tronul fiarei”, “trei duhuri necurate care semanau cu niste broaste” si care sunt vazute iesind din “gura balaurului, a fiarei si a proorocului mincinos” sunt evident simbolice, necesitand unele interpretari. Pentru acest fapt, comentatori ca M. Maxwell considera ca unele plagi trebuie intelese literal, in timp ce altele trebuie intelese simbolic. ( 2 )
Plagile sunt revarsate succesiv in decursul unei perioade relativ scurte. Faptul ca in timpul plagii a cincea oamenii sunt vazuti inca suferind de ranile pricinuite de plaga intai este un argument in acest sens.
Aceste judecati cad asupra aceleiasi generatii de oameni, unii fiind nimiciti instantaneu, in timp ce altii supravietuiesc o perioada mai scurta sau mai lunga de timp, in final disparand si ei de pe pamantul celor vii.
Ioan nu ne spune momentul in care vor incepe sa cada judecatile lui Dumnezeu, insa contextul ne arata clar acest timp. Deoarece plagile ii lovesc pe cei ce au primit semnul fiarei si s-au inchinat icoanei fiarei ( cap. 16,2 ), dovedeste ca ele vor cadea dupa ce se va fi ridicat “chipul fiarei” si dupa ce oamenii vor primi fie semnul fiarei, fie sigiliul lui Dumnezeu.
Cele sapte plagi finale nu pot fi comparate cu niciuna din judecatile cazute peste omenire in timp ce Domnul Christos a mijlocit in Sanctuarul ceresc. Ele sunt numite “vinul maniei lui Dumnezeu turnat neamestecat in paharul maniei Lui” ( cap. 14, 10 ). Daca toate pedepsele cazute peste pamant pana in acest moment au fost amestecate cu harul si mila lui Dumnezeu, aceste ultime judecati nu mai contin mila.
De ce astfel de pedepse din partea unui Dumnezeu pe care Biblia Il descrie ca fiind iubitor ? Ce rost mai au ele cand cei nelegiuiti oricum vor pieri ? De ce Mantuitorul nu vine pentru a pune capat istoriei pacatului, fara sa mai reverse aceste plagi ?
Unul din rationamentele care fac din revarsarea ultimelor sapte plagi o necesitate este acela de a descoperi spiritul de razvratire care stapaneste inima celor loviti de aceste pedepse. Din descrierea primelor patru sau cinci plagi, observam ca oamenii, in loc sa regrete pacatele lor, Il hulesc si mai inversunat pe Dumnezeu. Desi aceste plagi ar trebui sa-i trezeasca pe oameni la realitate, facandu-i constienti ca au luptat impotriva lui Dumnezeu, ei se inversuneaza in pacat si razvratire.
Scenele acestor ultime judecati cazute peste lume dovedesc natura pacatoasa a omului si scot in evidenta un mare adevar: neghina nu va deveni niciodata grau, ci va ramanea tot neghina pana la capat ( Matei 13, 24-30; 36-43 ). In acest fel nimicirea lor este un act de dreptate divina, intarind si mai mult increderea celor credinciosi in Dumnezeul caruia I se inchina.
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) – Stefan n. Haskell, The Story of the Seer of Patmos, p. 273.274, citata de D. Popa in Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. III, p. 30
( 2 ) – C. M. Maxwell, God Cares, vol. II, ed. 1985, p. 430-431
