Apocalipsa cap. 17 – Explicatia viziunii ( vers. 7-18 )

Apocalipsa cap. 17 – Explicatia viziunii

( vers. 7-18 )

Vers. 7: “Si ingerul mi-a zis: “De ce te miri ? Iti voi spune taina acestei femei si a fiarei care o poarta, si care are cele sapte capete si cele zece coarne.”

Incepand cu vers. 7, intregul capitol 17 cuprinde declaratia ingerului cu privire la viziunea primita de Ioan. Vers. 8-17 cuprind declaratii in legatura cu “fiara”, iar vers. 18 cuprinde detalii legate de “femeia desfranata”. In timp ce cap. 17 se ocupa in principal cu fiara, cap. 18 are in atentie judecata “”curvei”.

Vers. 8: “Fiara pe care ai vazut-o era, si nu mai este. Ea are sa se ridice din Adanc si are sa se duca la pierzare. Si locuitorii pamantului, ale caror nume n-au fost scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, se vor mira cand vor vedea ca fiara era, nu mai este , si va veni.”

Este demn de remarcat ca in explicatiile ingerului cele mai multe detalii sunt in legatura cu fiara, nu cu femeia. In versiunea greaca a Bibliei, atunci cand ingerul vorbeste despre fiara, foloseste 243 de cuvinte, in timp ce in cazul femeii foloseste doar 36 de cuvinte. Aceasta deosebire vrea sa arate intentia ingerului de a-l face pe Ioan sa inteleaga bine contributia pe care aceasta fiara a avut-o, mai intai la succesul femeii, apoi la caderea ei.

“Fiara pe care ai vazut-o era, si nu mai este” – Este important de precizat la care moment din istoria fiarei se refera ingerul in explicatiile date lui Ioan: “era”, “nu mai este” sau “va veni”.

Sa nu uitam ca Ioan a fost “dus de Duhul intr-o pustie” ( vers. 3 ), ceea ce ne arata ca el a fost transportat , ca intr-un fel de masina a timpului, din vremea sa ( sec.I  d.Chr. ), pana in timpul sfarsitului, timpul judecarii Babilonului mistic.

Asa cum am vazut in studiul capitolelor anterioare, fiara este simbolul biblic al unei puteri politice, in timp ce femeia este simbolul bisericii lui Christos, fie biserica curata, adevarata ( femeia virtuoasa ), fie biserica decazuta, apostaziata ( femeia desfranata ).

In explicatiile date de inger este demn de observat ca fiara, nu femeia, dispare pentru un timp de pe arena lumii. Despre fiara, nu despre femeie, se spune ca “era, nu mai este si va veni”. Aceasta inseamna ca biserica apostaziata pe care o reprezinta femeia desfranata nu a incetat sa existe, lucru care nu este valabil si in dreptul fiarei care o sustine.

Referitor la aceasta sincopa in existenta fiarei, D. Popa spune: “Recunoscuta prin decretul lui Iustinian ( 538 d. Chr. ), aceasta putere apostata si-a inceput dominatia in Roma si avea sa dureze 1260 de zile profetice – 1260 de ani ( Daniel 7,25; Apoc. 11,3; 12, 6; 12,14 ). In tot acest timp, ea a controlat scena politica a Europei, intronandu-i pe imparati si excomunicandu-i pe regii eretici. A primit insa o rana mortala pe timpul lui Napoleon, cand generalul Berthier, din ordinul lui Napoleon, intra in Vatican, il desfiinteaza ca stat si il ia prizonier pe papa Pius al VI-lea. Aceasta rana de moarte a primit-o in 1798.

Putem vedea aici o implinire a acestui fragment profetic. Puterea care “era” a incetat sa mai controleze, sa se impuna, incepand – in acest caz – perioada “nu mai este”. Desi multi scriitori din acel timp au crezut ca ea nu se va mai ridica, lui Ioan i-a fost aratat insa ca ea se va ridica din nou si va deveni iarasi ce a fost.” ( 1 )

Cu privire la revenirea pe scena lumii a fiarei ”care era, nu mai este si va veni”, cateva date istorice recente sunt concludente:

– In 1870 este anuntata doctrina infailibilitatii papale.

– In 1929 este semnat Tratatul de la Lateran intre Musolini si papa, prin care este recunoscut din nou statul Vatican si, in consecinta, papa este din nou recunoscut ca un conducator politico-religios.

– In timpul pontificatului papei Ioan Paul al II-lea, influenta Vaticanului in lume a crescut vertiginos, astfel incat la moartea lui reprezentantii tuturor religiilor crestine si necrestine, precum si sefii celor mai mari natiuni ale pamantului s-au plecat in fatza “unei puteri si mai mari”, dupa cum a relatat presa timpului.

Insa revenirea fiarei va aduce in viitor lucruri si mai spectaculoase, facand ca intreaga lume sa se “mire dupa fiara” ( cap. 13, 3 ).  “Am putea spune deci”, afirma D. Popa in comentariul sau, “ca puterea politica a papalitatii a fost intre 538 – 1798, ea nu a mai fost intre 1798 – 1929, si ca , in prezent, exista”. ( 2 )

“Ea are sa se ridice din Adanc” – Termenul “Adanc” ( gr. abussos ) se refera la un spatiu vast, nemarginit ( Marcu 5, 10; Apoc. 9,1 ). In Septuaginta, acest termen se refera fie la adancurile marii, fie la “locuinta mortilor” ( Matei 11, 23; Isaia 14, 9; Proverbe 15,11 ).

Coborarea in “Adanc” ar insemna moartea fiarei ce pare a fi ucisa, iar ridicarea ei din acelasi “Adanc” ar insemna revenirea ei la viata, facand ca toti locuitorii pamantului sa se mire dupa fiara.

O paralela intre cap. 13 si cap. 17 , in cazul in care cele doua capitole se refera la acelasi eveniment, ar duce la urmatoarele concluzii:

– Ranirea capului fiarei, ducerea ei in robie si “rana de sabie” ( cap. 13. 3.10-14 ) ar echivala cu coborarea fiarei in “Adanc” ( cap. 17,8 ).

– “Moartea” fiarei din cap. 13 ar echivala cu faza in care fiara din acp. 17 se afla in “Adanc”.

– Expresia “rana de moarte fusese vindecata” din cap. 13 ar corespunde cu expresia “se va ridica din Adanc” din cap. 17,8.

“Si are sa se duca la pierzare” – Revenirea fiarei nu va dura insa multa vreme. Desi profetia nu specifica timpul cat va mai supravietui fiara dupa revenirea ei pe scena lumii, e evident ca acest lucru nu va dura, iar finalul ei este hotarat de cer: pierzarea. Inca o data suntem asigurati ca in universul lui Dumnezeu pacatul si pacatosii nu au niciun viitor.

“Si locuitorii pamantului ale caror nume n-au fost scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, se vor mira cand vor vedea ca fiara era, nu mai este , si va veni.” – Este o declaratie identica cu cea din cap. 13,3.8, unde se spune ca “tot pamantul se mira dupa fiara”.

Cu privire la afirmatia ca “numele n-au fost scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii”, textul biblic din versiunea greaca poate avea doua intelesuri:

– Numele ce apar in cartea vietii nu au fost scrise acolo de la intemeierea lumii

–  Insasi cartea a existat de la intemeierea lumii.

Sensul corect al textului este : “Ale caror nume n-au fost scrise in cartea vietii ce exista de la intemeirea lumii.”

Vers. 9: “ Aici este mintea plina de intelepciune. Cele sapte capete sunt sapte munti pe care sade femeia.”

“ Aici este mintea plina de intelepciune” – Este demn de observat ca aceeasi idee, exprimata aproape identic,  poate fi intalnita si in cap. 13: “Aici este intelepciunea. Cine are pricepere… “( cap. 13, 18 )

Cuvintele ingerului ne arata ca , pentru a descifra “taina” despre care i se vorbise lui Ioan ( vers. 5 ), este nevoie de intelepciune. In profetie, realitatea este ascunsa intr-o vorbire simbolica, iar pentru intelegerea acestor simboluri si traducerea lor in realitate este nevoie intr-adevar de multa intelepciune.

“Cele sapte capete sunt sapte munti pe care sade femeia.”- In Biblie, dealurile si muntii sunt simboluri deseori folosite in dreptul unor puteri politice sau al unor conducatori ( Vezi Daniel 2,35; Ieremia 51, 25; Isaia 2,2; 41,15; Psalm 68, 15,16 ). Cei sapte munti pe care sade femeia desfranata reprezinta sapte imperii impreuna cu conducatorii lor.

Jean Vuilleumier considera ca cele sapte capete-munti ale fiarei reprezinta sapte imperii: Babilonul, Medo-Persia, Grecia, Roma pagana, Imperiul papal al celor zece regate ( Europa medievala ), Europa democratica a secolului al XX-lea si Imperiul Roman papal redivivus. El vede in Europa democratica a secolului al XX-lea acea putere politica ce domina eclipsa politica a Vaticanului din aceasta perioada, prin promovarea principiilor de libertate religioasa si politica care sunt inscrise treptat in constitutiile celor mai multor state.

Insa aceasta “eclipsa” a fiarei papale nu dureaza mult, caci profetia vorbeste despre vindecarea ranii de moarte ( cap. 13, 3.14 ) si revenirea fiarei din “Adanc” ( cap. 17, 8 ). Aceasta revenire pe scena politica a lumii corespunde cu slabirea generala a spiritului democratic, atat in domeniul politic, cat si in cel religios.

Innoirea prestigiului fiarei are la baza mai multe cauze, dupa parerea lui J. Vuilleumier: delasarea spirituala a bisericilor crestine, dominate tot mai mult de spiritul lumesc, crizele economice, conflictele sociale, povara tot mai ingrijoratoare a inarmarilor militare si amenintarea unui nou razboi mondial. ( 3 )

M. Maxwell are o lista asemanatoare cu a lui Vuilleumier in ceea ce priveste cele sapte imperii: Babilonul, Medo-Persia, Grecia, Imperiul Roman, Roma crestina, Roma crestina in perioada ranii de moarte si Roma crestina redivivus.

Uriah Smith propune o alta lista a celor sapte imperii: Egipt, Asiria, Babilonul, Persia, Grecia, Roma pagana si Roma papala. Acesti comentatori iau in considerare doar perioada de timp numita “timpul neamurilor”, de la prabusirea regatului iudaic, distrugerea Ierusalimului si ducerea evreilor in robie.

Comentariile Biblice AZS, dupa ce prezinta diferitele variante de interpretare, ajunge la concluzia ca “nu sunt suficiente dovezi pentru a indreptati o identitate dogmatica.”

Exista deci doua linii mari de interpretare: una care incepe lista celor sapte imperii cu Babilonul ( Vuilleumier, Maxwell ) , si alta care aseaza in capul listei Egiptul ( U. Smith ). Ambele variante intrunesc cerintele profetice, caci toate puterile amintite au in comun actiunea lor indreptata impotriva poporului lui Dumnezeu cu scopul vadit de a-l nimici.

Unii comentatori fac legatura intre cei sapte munti pe care sade femeia desfranata si Roma celor sapte coline. Literatura antica foloseste deseori expresia “cetatea celor sapte munti ( coline )” cand se refera la Roma ( Virgiliu, Cicero, etc. ). Romanii aveau si o sarbatoare numita “septimontinalia”, iar pe monedele lui Vespasian, cetatea Romei era infatisata prin chipul unei femei sezand pe sapte munti.

Vers. 10: “Sunt si sapte imparati: cinci au cazut, unul este, celalalt n-a venit inca, si cand va veni, el va ramanea putina vreme.”

Dupa interpretarea lui U. Smith, cele cinci imperii ( “imparati” ) care au cazut sunt: Egiptul, Asiria, Babilonul, Medo-Persia si Grecia. “Imparatul” care “este”  se refera la Roma pagana din timpul lui Ioan, iar cel care “n-a venit inca” este Roma papala ( crestina ) cu toate cele trei faze ale ei: perioada persecutoare ( Evul Mediu ), perioada de dupa 1798 cand a primit lovitura de moarte, si ultima ei faza – Roma papala redivivus.

Conform variantei propusa de J. Vuilleumier, cele cinci imperii care au cazut sunt: Babilonul, Medo-Persia, Grecia, Roma pagana si Roma papala a Evului Mediu ( sec. VI-XVIII ). Dupa el, judecata Babilonului se face dupa caderea acestor cinci “imparati”, in timpul Europei democratice a sec. al XX-lea. Cand va veni cea de-a saptea imparatie – Roma papala redivivus – ea “va ramane putina vreme”, aratand ca timpul de actiune al fortelor raului este limitat de Dumnezeu care va interveni pentru a pune capat “tainei faradelegii” ( 2 Tesaloniceni 2,7 ).

De asemenea, exista si o alta interpretare care priveste cifra sapte ca fiind simbolica ( Lenski ). Sapte fiind simbolul desavarsirii, cele sapte imparatii ar insemna , dupa parerea unor comentatori, totalitatea natiunilor pamantului care au sustinut impotrivirea fatza de Dumnezeu.

Vers. 11: “Si fiara care era si nu mai este, ea insasi este al optulea imparat; este din numarul celor sapte si merge la pierzare.”

Textul adauga un aspect nou la cele deja amintite: fiara care reinvie este al optulea imparat, si totusi ea apartine celor sapte capete. Aici este infatisata fiara in starea ei reinviata, dupa ce primise rana de moarte ( cap. 13, 3.14 ) si coborase in “Adanc” pentru o perioada de timp – Roma papala redivivus. Majoritatea comentatorilor identifica fiara a fiind antichristul.

Incercand sa explice enigma celui de-al optulea imparat care este din randul celor sapte , M. Maxwell spune: “Sa nu complicam si mai mult problema. Fiara nu este al optulea cap. Este o fiara si toate cele sapte capete ii apartin. Cand adunam sapte numere, avem un total care este al optulea numar. Dar acest al optulea numar apartine celor sapte; este suma si esenta celorlalte. Cand capul fiarei a primit “lovitura de moarte”, fiara, ca un tot, a fost in mod critic vatamata. Iar atunci cand rana a fost “vindecata”, fiara, ca un tot, a fost vindecata.

In timpul cat fiara a fost in mod serios bolnava, rivalul ei, animalul asemenea unui miel cu doua coarne, a ocupat primul loc. Aceasta fiara parea ca va ramane in mod permanent pe pozitia aceasta; dar nu a fost asa. De fapt, animalul asemenea unui miel cu doua coarne isi ofera imediat serviciile lui “fiarei” pentru a o ajuta sa revina, sa ocupe locul central pe scena lumii. Fiara isi revine si se ridica, ajungand astfel la apogeul ei, simbolizat prin cel de-al saptelea cap.

Astfel, vedem ca din cele “sapte capete”, cinci care au cazut sunt entitati cunoscute de noi: Babilon, Persia, Grecia, Imperiul Roman ( Roma pagana ) si Roma crestina ( papala ). Roma crestina sufera in mod serios , boleste datorita “ranii de moarte” primite ( perioada judecatii – 1798-1844 ). Deci noi traim astazi in timpul celui de-al saselea cap, Roma crestina ( papala ) ranita. Este o perioada fara precedent de separare a bisericii de stat. Ultimul cap, al saptelea, va fi Roma crestina ( papala ) redivivus ( reinviata ) si, pe masura ce isi revine , fiara, in totalitatea ei ( a opta ) , va realiza deplina ei reactualizare.” ( 4 )

Vers. 12: “Cele zece coarne pe care le-ai vazut sunt zece imparati care n-au primit inca imparatia, ci vor primi putere imparateasca timp de un an impreuna cu fiara.”

Profetia biblica doar schiteaza evenimentele viitoare, de aceea este foarte prudent din partea noastra sa fim retinuti in cautarea detaliilor. Evenimentele descrise incepand cu vers. 12 apartin exclusiv viitorului, mai precis timpului revarsarii ultimelor doua plagi, cand lumea va cunoaste realizarea unei coalitii intre puterile statului si cele religioase pentru a se opune adevarului lui Dumnezeu si poporului Sau.

Cei zece imparati se vor uni cu fiara in ultimul act al luptei dintre bine si rau. Zece este simbolul plinatatii si, conform unor curente de interpretare, cifra are legatura cu cele zece puteri specificate in Daniel cap. 2, respectiv cu natiunile care au aparut dupa dezmembrarea Imperiului Roman de Apus. Este vorba aici de o confederatie mondiala realizata in zilele sfarsitului si indreptata impotriva lui Dumnezeu si a poporului Sau. Aceasta confederatie este inspirata de demonii iesiti din gura balaurului, a fiarei si a proorocului mincinos ( cap. 16, 13-16 ).

Desi nu putem intelege in amanuntime derularea evenimentelor apartinand viitorului, conform celor explicate de inger aflam ca:

– Aceasta unire apartine viitorului: “Zece imparati care n-au primit inca imparatia.” ( vers. 12 )

– Unirea va dura un timp foarte scurt: “Ei vor primi putere imparateasca timp de un ceas” ( vers. 12 ).

– Unirea are la baza scopuri comune: “Toti acestia au un singur gand si dau fiarei puterea si stapanirea lor” ( vers. 13 ).

– Obiectivul unirii este lupta impotriva lui Dumnezeu: “Ei se vor razboi cu Mielul” ( vers. 14 )

– Unirea se va destrama si armele vor fi intoarse impotriva femeii desfranate ( biserica apostaziata ): “Cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara o vor ura pe curva , o vor pustii si o vor lasa goala. Carnea i-o vor manca si o vor arde cu foc.” ( vers. 16 ).

Expresia “un ceas” ( gr. hora ) se refera la un timp nedefinit al carui sens poate fi precizat doar de context. Astfel, “hora” poate insemna “zi” ( Marcu 6,35 ), “ceas” ( Luca 2, 38 ), “vreme” ( 2 Corinteni 7,8 ; Filimon 15 ), “catava vreme” ( 1 Tesaloniceni 2,17 ), “pe inserate” ( Marcui 11, 11 ). Folosirea acestui termen, desi nedefinit, ne arata ca e vorba de o scurta perioada de timp, fara a se preciza lungimea ei.

Vers. 13: “Toti au acelasi gand si dau fiarei puterea si stapanirea lor.”

Sfarsitul timpului de har surprinde omenirea faurind o coalitie politico-religioasa ce are ca unic scop lupta impotriva adevarului lui Dumnezeu si nimicirea  poporului Sau. Aceasta confederatie a puterilor lumii va fi realizata prin mijlocirea celor “trei duhuri necurate” asemanatoare unor broaste ( cap. 16, 13.14 ).

Textul vorbeste despre renuntarea din partea celor zece imparati la propria suveranitate, cu scopul realizarii unei coalitii in jurul fiarei. “N-am putea vedea oare aici”, spune D. Popa in comentariul sau, “germenele acestei uniri in Comunitatea Europeana ( UE ) de astazi ?” ( 5 )

Vers. 14: “Ei se vor razboi cu Mielul, dar Mielul ii va birui, pentru ca El este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor. Si cei chemati, alesi si credinciosi, care sunt cu El, de asemenea ii vor birui.”

Aici este descris “razboiul zilei celei mari si a Dumnezeului Celui Atotputernic” ( cap. 16, 14 ) in care natiunile pamantului, ecumenizate si federalizate sub conducerea fiarei, au un singur scop: sa lupte impotriva adevarului si sa nimiceasca  poporul lui Dumnezeu.

Pregatirile pentru acest ultim razboi sunt facute in timpul plagii a sasea ( cap. 16, 12-16 ), dar el va avea loc in timpul plagii a saptea. Acest razboi final este descris pe larg in cap. 19, 11-21.

Comentand acest pasaj, J. Vuilleumier spune urmatoarele:

– Vazand ca nu pot rezolva problemele si crizele lumii, conducatorii natiunilor vor da papalitatii rolul de arbitru international.

– Aceasta hotarare va fi primita cu entuziasm de omenire, care vede in ea o noua speranta de salvare de la o catastrofa generala.

– Noua ordine a lumii va impune restrangerea propagandei religioase protestante in tarile catolice sau cu populatie majoritar catolica.

– Tarile protestante vor jertfi libertatile civile si religioase de dragul pacii si din ratiuni de stat.

– Doar micul grup al poporului lui Dumnezeu va continua sa marturiseasca in favoarea adevarului, intrand astfel in conflict cu noile puteri. Acestea vor reactiona prin emiterea de legi care vor afecta biserica adevarata a lui Dumnezeu, legi care se vor ridica implicit si impotriva Domnului Christos. ( 6 )

“Armata” Mielului nu e formata din detasamente si regimente militare, ci din “cei chemati, alesi si credinciosi, care sunt cu El” , cei putini care alcatuiesc “turma cea mica” a Mantuitorului ( Luca 12, 32 ). Fagaduinta este ca ei vor birui ultima mare confederatie a raului, si aceasta nu prin puterea lor, “caci lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Ostirilor” ( Zaharia 4, 6 ).

Vers. 15: “Apoi mi-a zis: “Apele pe care le-ai vazut si pe care sade curva sunt noroade, gloate, neamuri si limbi.”

Acest verset reprezinta una din cheile profetiei biblice. Apele sunt simbolul natiunilor pamantului pe care sade femeia desfranata – biserica apostaziata. Imaginea este aceea a unui vast imperiu peste care femeia – biserica isi exercita puterea. Care este acea biserica ce se bucura de o influenta mondiala si care are stapanire universala ? Raspunsul nu e greu de aflat.

Vers. 16: “Cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara o vor ura pe curva , o vor pustii si o vor lasa goala. Carnea i-o vor manca si o vor arde cu foc.”

Iata o schimbare radica de atitudine fatza de femeia – biserica desfranata. Fiara , care initial duce femeia in spatele ei, impreuna cu cele zece coarne – imparati care au dat puterea lor fiarei, se vor intoarce impotriva femeii – biserica, “o vor ura, o vor pustii, o vor lasa goala, o vor manca si o vor arde cu foc.”

Se pare ca sentinta cerului rostita asupra Babilonului va fi indeplinita chiar de fiara si cele zece coarne, dupa ce acestia isi vor da seama ca au fost inselati de seductiile desfranatei. Deoarece profetia vizeaza evenimente ce se vor desfasura in viitor, este riscant sa facem afirmatii categorice cu privire la modul in care acestea se vor derula. Detaliile profetice vor fi intelese doar in momentul implinirii acestor profetii.

Pana atunci sa retinem: Oricum va arata viitoarea confederatie a raului, ea nu va dura mult. Dumnezeu nu va ingadui raului sa treaca de o anumita limita. Biruinta finala este doar a celor “chemati, alesi si credinciosi, care sunt cu El” ( vers. 14 ).

Vers. 17: “Caci Dumnezeu le-a pus in inima sa-I aduca la indeplinire planul Lui: sa se invoiasca pe deplin si sa dea fiarei stapanirea lor imparateasca pana se vor implini cuvintele lui Dumnezeu.”

Gasim in acest verset reafirmarea unei idei enuntate anterior, si anume ca fiara impreuna cu cele zece coarne sunt instrumente in mana lui Dumnezeu pentru executarea sentintei divine impotriva Babilonului pentru crimele savarsite de acesta. Dumnezeu se va folosi chiar de puterile raului pentru a-Si aduce la indeplinire propriile planuri cu privire la judecata desfranatei. Vechii ei aliati vor deveni cei care o vor pustii si o vor arde cu foc, conform practicii din Vechiul Testament in care o femeie prinsa in adulter ( fiica unui preot ) era arsa cu foc ( Levitic 21,9 ).

Vers. 18: “Si femeia pe care ai vazut-o este cetatea cea mare care are stapanire peste imparatii pamantului.”

Explicatiile ingerului ajung in punctul in care femeia desfranata este identificata cu “cetatea cea mare”. Pentru Ioan , aceasta cetate era Roma, Babilonul timpului sau. Profetia se refera insa la Babilonul mistic din timpul sfarsitului, acea putere antichristica ce se va lupta impotriva lui Dumnezeu si poporului Sau.

Cele doua detalii oferite de inger ( “cetatea cea mare” si “are stapanire peste imparatii pamantului” ) au menirea sa impresioneze omenirea. Aceasta manifestare de forta insa nu trebuie sa-i sperie pe copiii lui Dumnezeu. Oricat de mare si promitatoare ar fi ultima confederatie a raului, ea nu va dura mult, se va autodistruge si va disparea odata cu plaga a saptea si revenirea Domnului Christos.

Dumnezeu a hotarat in planul Sau ca nu pacatul, ci doar neprihanirea va avea viitor.

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) – D. Popa, Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. III, p. 96

( 2 ) – Ibidem, p. 97

( 3 ) – Jean Vuilleumier, Apocalipsa, ed. 1945, p. 225.227

( 4 ) – M. Maxwell, God Cares, vol. II, ed. 1985, p. 475, citat de D. Popa in Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. III, p. 105.106

( 5 ) – D. Popa, Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. III, p. 110

( 6 ) – J. Vuilleumier, Apocalipsa