Dintre cugetările lui Valeriu Butulescu
(inginer, doctor în științe tehnice, poet, prozator, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor, autor de aforisme: n. 1953)
„O aspirație nu moare; cel mult se împlinește.”
„La bătrânețe povara experienței e atât de mare încât ne tremura picioarele.”
„Întinde mâna învinsului tău. Ajută-l să se ridice. Vei trăi bucuria să-l mai învingi odată.”
„Deși mai multe, onorurile nu pot înlocui onoarea.”
„Cei ce se târăsc nu se împiedică niciodată.”
„Mințile înguste se strecoară ușor prin strâmtorile vieții.”
„Cel mai greu e să-i faci pe oameni să gândească. Sau să nu gândească.”
„Încearcă să definești nimicul. Vei avea nevoie de multe cuvinte.”
„Să nu ne risipim în mii de pagini. Dumnezeu a luminat lumea în două cuvinte.”
„Risipitorii ne par generoși când ne fac daruri.”
„Mulți dușmani, asemenea microbilor, sunt invincibili datorită micimii lor.”
„Să nu crezi că dușmanul te admiră. El iți caută punctul vulnerabil.”
„Când dai viața cuiva, lasă-i și modul de întrebuințare.”
„Chiar dacă a greși este omenesc, nu faceți din greșeală dovada omeniei voastre.”
„Clemența justiției înseamnă injustiție.”
„Înțeleptule, fii modest, pentru că o minte ascuțită e ca sabia! Fără teacă, rănește, ucide.”
„Sunt prostii atât de complexe încât doar înțelepții le pot comite.”
„Inteligența este un județ obscur în imperiul strălucitor și omnipotent al prostiei.”
„Uliul ucide privighetoarea. N-are carne deloc, dar prea frumos cântă.”
„Sunt replici care produc arsuri de gradul trei.”
„Și lauda fără acoperire este o calomnie.”
„Lenea trebuie să fie tare obositoare. Leneșii se odihnesc cel mai mult.”
„Libertatea nu înseamnă nimic pentru o pasăre care nu a învățat să zboare.”
„Excesul de lumină orbește, deci naște întuneric.”
„Noaptea dă măreție scânteilor.”
„Viteza luminii, oricât de mare este, va fi egală întotdeauna cu viteză întunericului.”
„Același soare, oriunde în lume, pentru unii răsare, iar pentru alții apune.”
„Aberația acceptată de majoritate devine lege.”
„A te crede centrul Universului înseamnă a-ți trăda micimea punctiformă.”
„Știam că viața e scumpă; la spital am aflat că moartea e și mai scumpă.”
„Călăul doar cu scara se poate ridica la înălțimea victimei.”
„Pentru un mare ecou e nevoie de un mare obstacol.”
„Mulți se leagă la ochi numai pentru a se plânge că e întuneric.”
„În caz de naufragiu, ultimii se îneacă optimiștii.”
„Crăciun: transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.”
„Mulți privesc viața numai de la nivelul farfuriei. Ei uită că și cele mai întinse farfurii au totuși un orizont îngust.”
„Cel rătăcit descoperă drumuri noi.”
„Când alții se afundă ți se pare că te înalți.”
„Paradox. Omenirea crește, omenia scade.”
„Prostia e mai puțin densă decât inteligența, de aceea stă mereu deasupra.”
„Înainte de a negocia cu lupul, pune-i botniță.”
„Dacă ți-ai luat câine, acceptă-i și puricii.”
„Pasărea zboară. Pe pământ, umbra ei se târăște.”
„Majoritatea rugăciunilor tratează cerul ca pe o instituție prestatoare de servicii.”
„Cât trăim suferim. Și totuși fugim de moarte. Înseamnă că ne place suferința.”
„Agonia florilor din vază ne umple camera de parfum.”
„Trebuie să suferi dacă vrei să afli ce e alinarea.”
„Numai pentru lași tăcerea e de aur.”
„Teama de consecințe: nimic nu poate păstra mai bine o taină.”
„Teama de moarte ne conservă de-a lungul vieții. Ea dispare la bătrânețe, permițându-ne să murim ușor.”
„Nu întotdeauna teama de întuneric înseamnă sete de lumină.”
„Doar cămătarii se bucură de trecerea timpului.”
„Uneori ne ținem capul în palmă. Mare povară!”
„Nu este mărginit cel conștient de propriile-i margini.”
„În sufletele obscure ura persistă precum zăpada pe versantul lipsit de soare.”
„Sunt un fir de nisip. Dar fără mine, mai gol ar fi pustiul.”
„Veșnicie: clepsidră fără nisip.”
„Faptul că trăim nu e întotdeauna o dovadă a existenței noastre.”
„Prometeu s-a jertfit pentru ca noi să ne putem aprinde liniștiți țigările.”
„Să ne cântărim virtutea după porniri, nu după fapte.”
Culegere de Lori Balogh
