Dicționar biblic – Litera „L”

L

Laban – „Alb”. Fiul lui Betuel și nepotul lui Nahor, fratele lui Avraam. A trăit în Haran, în Mesopotamia, devenind cumnatul lui Isaac, fiul lui Avraam (vezi Geneza 24:10).

Lameh – Urmaș al lui Cain, primul care practică poligamia în Biblie (vezi Geneza 4:18‑24).

Laodicea – Localitate în Asia Mică al cărui nume își are originea în cel al soției lui Antiohus II. Capitala Frigiei, aflată la sud de Colose. Este una dintre cele șapte localități din Asia cărora le este adresată câte o scrisoare din partea lui Iisus, „Martorul credincios și adevărat” (vezi Apocalipsa 3:14‑22).

Lazăr – „Dumnezeu a ajutat”. Numele săracului din pilda Domnului Christos (vezi Luca 16:19‑31). Fratele Martei și al Mariei din Betania (vezi Ioan 11).

Lăută – Instrument muzical cu coarde, construit inițial din lemn, apoi din metal. Coardele erau făcute din intestine de animale.

Lea – Fiica cea mare a lui Laban și prima soție a lui Iacov, dată acestuia printr-un șiretlic al lui Laban (vezi Geneza 29:16‑35).

Legiune – Principala unitate militară în cadrul armatei romane. Inițial, o legiune număra 3 000 de infanteriști și cavaleri. Ulterior, numărul soldaților dintr-o legiune a crescut până la o cifră care oscila între 5 000 și 6 200 de soldați.

Levi – „Alipire”, „Atașare”. Al treilea fiu al lui Iacov și al Leii (vezi Geneza 29:34). Urmașii lui au slujit în templu.

Leviatan – „Cel încolăcit în spirale”. Cuvânt folosit în pasajele poetice pentru a desemna probabil crocodilul sau un monstru marin (vezi Iov 40:20; Psalmul 74:14).

Liban – „Alb”. Lanț muntos cu zăpezi permanente de la hotarul NV al Țării Făgăduinței (vezi Deuteronomul 1:7; Ieremia 18:14).

Lidia – Regiune de pe coasta occidentală a Asiei Mici cu capitala la Sardes. Numele unei vânzătoare de purpură din Tiatira, oraș din Lydia, pe vremea călătoriilor misionare ale lui Pavel (vezi Fapte 16:14).

Lisania – Tetrarhul Abilenei în al 15‑lea an al lui Tiberiu.

Listra – Cetate a Licaoniei și colonie romană, în care Pavel a vindecat un olog (vezi Fapte 14:6).

Locul Sfânt (Sfânta) – Prima despărțitură a sanctuarului mobil sau a templului de mai târziu. Conținea doar trei obiecte: sfeșnicul, masa de aur și altarul de aur. În această despărțitură, preoții slujeau în serviciile zilnice.

Locul Prea Sfânt (Sfânta Sfintelor) – A doua despărțitură a sanctuarului mobil sau a templului de mai târziu. Conținea un singur obiect: chivotul cu tablele Legii morale. În Locul Prea Sfânt nu intra decât marele preot o singură dată pe an, în Ziua Ispășirii.

Lot – Fiul lui Haran, fratele lui Avraam (vezi Geneza 11:31). El l-a însoțit pe Avraam din Mesopotamia până în Canaan. Descendenții săi au fost două popoare: moabiții și amoniții.

Luca – Evanghelist, de profesie medic, prieten și tovarăș de slujbă al lui Pavel (vezi Coloseni 4:14). Autorul celei de-a treia Evanghelii și al cărții Faptele apostolilor.

Lucifer – „Cel ce poarta (aduce) lumină”. Începând din secolul al II-lea, i s-a dat numele de Lucifer lui Satana, îngerul rebel expulzat din cer.

Lori Balogh