Pilda margaritarului de mare pret
Ambalaje mici, esente puternice
Se spune ca esentele se pastreaza in ambalaje mici. Cand mergem la cumparaturi, in magazin nu vom gasi parfumul preferat sau esenta alimentara de care avem nevoie in bidoane de cinci sau zece litri, ci in ambalaje de diferite forme si culori, dar care au ceva in comun: sunt mici.
Cand avem inaintea ochilor un asemenea produs, realizam ca e vorba de o substanta foarte concentrata, din care nu e nevoie sa iei decat doar cateva picaturi. Acestea sunt esentele…
Daca in lumea materiala este valabila afirmatia ca esentele se pastreaza in ambalaje mici, cu atat mai potrivita este aceasta remarca in lumea spiritului, in lumea Cuvantului lui Dumnezeu. Exista in Biblie texte cu o putere de concentare a adevarului greu de imaginat, texte care ele singure cuprind o intreaga teologie cu privire la un subiect sau altul.
Un astfel de exemplu il reprezinta Pilda margaritarului de mare pret care, in doar doua versete, surprinde adevaruri care ar putea fi dezvoltate in zeci de volume. Din acest punct de vedere, Pilda margaritarului este o adevarata “esenta” spirituala care ne este oferita in “ambalajul” a doar 29 de cuvinte de o simplitate dezarmanta.
Va propun sa lecturam pasajul biblic din Matei 13, 44-46, in care Mantuitorul ne prezinta doua din cele mai scurte din parabolele rostite de El: Parabola comorii ascunse si cea a margaritarului.
“ Imparatia cerurilor se mai aseamana cu o comoara ascunsa intr-o tarina. Omul care o gaseste, o ascunde; si, de bucuria ei, se duce si vinde tot ce are, si cumpara tarina aceea.
Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un negustor care cauta margaritare frumoase. Si, cand gaseste un margaritar de mare pret, se duce de vinde tot ce are si-l cumpara.”
Parabole gemene. Si totusi…
Cele doua parabole sunt atat de asemanatoare ca stil si continut incat le putem considera parabole gemene. Insa asa cum intre gemeni exista deosebiri de personalitate, temperament si caracter, desi din punct de vedere fizic par ca doua picaturi de apa, la fel si intre cele doua parabole exista deosebiri semnificative:
1) In Parabola comorii ascunse personajul central este un om obisnuit, fara pregatire deosebita, probabil un lucrator al campului, pe cand in Parabola margaritarului personajul central este un negustor, un specialist in domeniu, un om cu expertiza care stie ce cauta.
2) Daca in Pilda comorii ascunse omul gaseste comoara intamplator, in cea de-a doua pilda negustorul gaseste perla pretioasa dupa ce o cauta cu perseverenta.
3) In prima parabola, Imparatia cerurilor este asemanata cu o comoara ascunsa, dar care poate fi gasita acolo unde omul obisnuit isi desfasoara activitatea. In cea de-a doua pilda, Imparatia cerurilor e asemanata cu un margaritar, care de data aceasta nu este ascuns, ci este la vedere. El se poate gasi pe tarabele lumii: in biblioteci, in librarii, in anticariate, pe internet, dar si pe telefoanele mobile. Ceea ce se cere este doar sa fie cautat…
Asadar, ne gasim in fatza a doua parabole gemene in privinta formei, insa diferite, in ceea ce priveste mesajul.
Un dar care se cumpara !
Ambele pilde ale Mantuitorului dau nastere unui mare semn de intrebare legat de dobandirea mantuirii, deoarece in ambele cazuri e vorba de cumparare: fie a tarinei in care e ascunsa comoara, fie a margaritarului de mare pret. Putem sa tragem oare concluzia ca mantuirea nu poate fi dobandita de catre omul pacatos decat daca o “cumpara” cu anumite valori ?
Pentru un crestin legalist, cele doua pilde sunt o adevarata mana cereasca, deoarece ele ii intaresc convingerea ca pentru a fi mantuit un om trebuie sa faca ceva: sa vinda anumite valori si sa cumpere favoarea lui Dumnezeu. In viziunea unui crestin legalist, cele doua parabole descriu mantuirea ca o afacere in care Dumnezeu ne mantuieste doar daca si noi ii oferim Lui ceva de valoare.
Daca mantuirea e oferita de Dumnezeu la schimb, pe baza unui contract de genul: “Daca vei face cutare si cutare lucru, Eu te voi mantui”, nu e asa ca merita sa facem orice sacrificiu pentru a fi mantuiti ? Nu e asa ca merita sa cheltuim economiile de o viata pentru a face pelerinaje la locurile sfinte, la Ierusalim, la Muntele Athos sau la Mecca ? Nu e asa ca merita sa rabdam de frig zile si nopti pentru a ajunge la racla vreunui sfant ? Nu e asa ca merita sa ne chinuim sa respectam cu cea mai mare scrupulozitate Cele Zece Porunci si sa predicam Evanghelia celor din jur, desi nu prea ne trage inima ?
Daca mantuirea ar fi o afacere, un schimb de valori intre Dumnezeu si omul pacatos, atunci da, ar merita. Insa Biblia nu ne invata niciodata ca mantuirea se poate negocia ca la piata sau ca in birourile marilor companii care fac afaceri. Mantuirea e un dar al lui Dumnezeu si atat. Un dar pe care, sau il primim, sau il respingem… Ea este un dar la care omul nu a contribuit cu nimic, in afara cuielor pe care le-a batut in mainile si picioarele neprihanitului Fiu al lui Dumnezeu. Aceasta este singura noastra “contributie” la marea lucrare a mantuirii omului pacatos.
“Fiinda plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Christos, Domnul nostru.” ( Romani 6, 23 )
“Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.” ( Efeseni 2,8.9 )
Daca astfel stau lucrurile cu mantuirea omului, de ce atunci Mantuitorul , vrand parca sa rastoarne intreaga teologie a indreptatirii prin credinta, vorbeste despre vindere si cumparare ?
“Multi se intreaba cu privire la intelesul acestei pilde, deoarece in Sfanta Scriptura, Domnul Christos se prezinta ca fiind un dar. In adevar, El este un dar, dar numai pentru aceia care se predau fara rezerva Lui, corp, suflet, spirit… Noi nu putem castiga mantuirea, dar trebuie sa o cautam cu un interes si o perseverenta asa de mari, incat sa putem fi gata sa abandonam totul pentru ea. Dumnezeu cere ascultarea noastra de bunavoie…” ( 1 )
Asadar, intelesul verbului “a cumpara”, in aceasta parabola, este acela de predare a inimii lui Dumnezeu. Foarte adesea, unii confunda predarea inimii cu faptele bune pe care le fac. Insa realitatea demonstreaza ca un om poate face fapte bune, fara sa aiba inima predata cu totul lui Dumnezeu. Ceea ce doreste Creatorul de la noi este in primul rand o inima predata. Faptele bune vor veni dupa aceea, in mod firesc…
De ce un margaritar ? De ce nu un diamant ?
In lume exista numeroase pietre pretioase si semipretioase, unele mult mai valoroase decat margaritarele. Un diamant, de exemplu, nu se poate compara cu o perla din acest punct de vedere. De ce atunci Mantuitorul a ales din multimea pietrelor pretioase tocmai margaritarul ?
Mai mult decat atat, margaritarul nici macar nu apare in lista celor douasprezece pietre pretioase care se aflau pe pieptarul marelui preot ( Exod 39, 8-14 ). Margaritarul nu se afla nici pe umerii marelui preot, caci cele doua pietre pe care erau sapate numele celor douasprezece semintii ale lui Israel erau din onix. De asemenea, in descrierea frumusetii desavarsite a lui Lucifer inainte de caderea sa, apar tot felul de pietre scumpe. Nu insa si margaritarul… ( Ezechiel 28, 13 ). Si, in sfarsit, in descrierea celor douasprezece temelii ale Noului Ierusalim din viziunea lui Ioan, aceste temelii sunt vazute ca fiind impodobite cu tot felul de pietre scumpe: safir, smarald, iaspis, ametist. topaz, s.a. Insa niciuna din temelii nu este impodobita cu margaritare ( Apocalipsa 21, 19-20 ).
De ce Mantuitorul a ales margaritarul ca fiind purtatorul mesajului Sau ? Raspunsul il gasim daca ne referim la modul in care iau nastere diferitele pietre pretioase. Toate aceste pietre de o frumusete si valoare inestimabile iau nastere in maruntaiele pamantului, datorita unor conditii speciale si sub actiunea unor forte fizice despre care geologii pot sa vorbeasca cel mai bine. Margaritarul ( perla ) este singura piatra pretioasa care nu se naste in adancurile pamantului, ci intr-un organism viu. Si nu oricum, ci doar prin suferinta…
Procesul nasterii unei perle este binecunoscut biologilor care cunosc viata in adancurile marilor. Atunci cand un graunte de nisip patrunde accidental in cochilia unei anumite scoici, aceasta sufera. Fiind o fiinta inferioara, scoica nu are membre cu care sa indeparteze firul de nisip care, prin marginile lui taioase, ii produce multa suferinta.
Scoica face insa altceva: incepe sa secrete o substanta sidefie pe care o depune strat dupa strat peste firul de nisip, imbracandu-l intr-o “haina” fermecatoare. Cu timpul, frumoasa “haina” se intareste si devine o perla scumpa, cautata si azi de culegatorii de perle din Marea Rosie, Golful Persic, Oceanul Indian si tarile Arabiei. Fara suferinta acestei vietati inferioare, astazi nu am fi avut margaritare….
Mesajul pe care vrea sa ni-l transmita parabola este acela ca mostenirea Imparatiei lui Dumnezeu implica suferinta. Acelasi mesaj ne este transmis si printr-un detaliu legat de cetatea Noului Ierusalim ceresc: cele douasprezece porti ale cetatii sunt alcatuite fiecare dintr-un singur margaritar. Acest simbol ne arata, de asemenea, ca mostenirea vietii vesnice de catre omul pacatos presupune suferinta…
O suferinta infinita din partea lui Dumnezeu care a sacrificat pentru mantuirea noastra tot ceea ce a avut mai scump in acest univers: viata Fiului Sau. “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” ( Ioan 3,16 ). Dar si suferinta din partea celui ce cauta cu toata inima Imparatia lui Dumnezeu, caci, spune apostolul Pavel, “in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri”(Fapte14,22 ).
Modul in care se naste un margaritar este o impresionanta ilustrare a unui mare adevar biblic: Dumnezeu poate transforma orice suferinta, orice lipsa si orice nenorocire din viata intr-o mare si neasteptata binecuvantare: “Dar Dumnezeul nostru a prefacut blestemul in binecuvantare” ( Neemia 13,2 ). Margaritarele adunate in felul acesta de-a lungul vietii imbogatesc colierul caracterului nostru, “caci intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava” ( 2 Corinteni 4, 17 ).
De fapt, aceste margaritare ale caracterului vor fi singurele valori pe care le vom putea lua cu noi in viata viitoare.
Cine este de fapt margaritarul de pret de care aminteste parabola ? Raspunsul difera in functie de perspectiva din care privim lucrurile.
Iisus – Margaritarul de mare pret
Atunci cand dorim sa aflam semnificatia simbolurilor prezente in Pilda margaritarului, putem privi lucrurile din trei unghiuri diferite de vedere. Daca ne ridicam privirile de la cele trecatoare spre cele vesnice, si de la cele pamantesti spre cele ceresti, fiecare dintre noi poate gasi Margaritarul de mare pret in Iisus Christos, Mantuitorul lumii.
El este Cel in care se reflecta intreaga slava a Tatalui, caci El “este chipul Dumnezeului nevazut” ( Coloseni 1,15 ), in care ” locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii” ( Coloseni 2,9 ). “In El sunt ascunse toate comorile intelepciunii si stiintei” ( Coloseni 2,3 ).
Caracterul neprihanit al Domnului Christos este asemenea unei perle curate, albe si fara niciun defect. La frumusetea desavarsirii Lui nimeni nu mai poate adauga nimic fara a deveni ridicol.
Un soldat evreu a avut ocazia, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, sa participle la un serviciu divin crestin. In timpul acestuia, el a auzit de mai multe ori amintindu-se numele lui Christos, fapt ce l-a contrariat. Intalnindu-se cu rabinul sau, soldatul l-a intrebat:
“Ce diferenta exista intre Mesia pe care Il asteapta evreii si Mesia pe care Il au crestinii ? “
Rabinul i-a raspuns:“ Iata diferenta: Mesia evreilor trebuie sa vina, iar Mesia crestinilor a venit deja.”
Dupa un moment de gandire, soldatul a continuat: “Rabi, dar cand va veni Mesia evreilor, ce va putea face El mai mult decat Christos ?”
Da, Christos nu va putea fi depasit de nimeni. Imaginatia cea mai bogata nu poate concepe o viata mai frumoasa si mai morala ca a Lui. De aceea Blaise Pascal spunea: “Iisus Christos este centrul si temelia tuturor lucrurilor. Cine nu-L cunoaste pe El, nu cunoaste nimic despre sine si despre lume.”
Tot ce poate implini nevoile si dorintele fiintei umane, atat pentru viata aceasta , cat si pentru viata viitoare, se regaseste in Iisus Christos. De aceea, toti cei care L-au gasit pe Iisus – Margaritarul de mare pret, au procedat ca si negustorul din parabola: au renuntat la tot pentru a-L avea pe El. „Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri,” spune Pavel, ”le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Christos. Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere , fatza de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Christos Iisus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Christos” ( Filipeni 3,7.8 ).
Pe cine reprezinta negustorul care cauta margaritare scumpe ? Ii reprezinta el doar pe cei din biserica din care facem noi parte ? Nicidecum ! Negustorul ii simbolizeaza pe toti cei care cauta cu toata sinceritatea adevarul, oricare ar fi pretul platit pentru aceasta. El poate fi oricare dintre noi, barbati sau femei, parinti sau copii, tineri sau batrani, bogati sau saraci.
Magii din Rasarit, Naaman Sirianul, femeia siro-feniciana, imparateasa din Seba, grecii care doreau sa-L vada pe Iisus, sunt doar cateva exemple biblice de „negustori” din afara poporului lui Dumnezeu care au cautat si gasit Margaritarul de mare pret.
„In diferite neamuri au existat oameni zelosi si intelepti care au cautat in literatura, stiinta si religia lumii pagane ceea ce ei puteau primi ca fiind o comoara pentru sufletele lor” ( 2 )
Asadar, exclusivismul fariseic nu-si are locul in adevaratul popor al lui Dumnezeu.
Omul pacatos – margaritarul de mare pret
Pilda margaritarului poate fi privita si dintr-o alta perspectiva: cea a lui Dumnezeu. Privind lucrurile dinspre cer spre pamant, constatam cu uimire, dar si cu bucurie in acelasi timp, ca omul, coroana Creatiunii, in ciuda caderii lui in pacat, este privit de Dumnezeu ca fiind si acum o valoare uriasa.
In definitv, un margaritar ramane la fel de valoros chiar daca a cazut in noroi, nu-i asa ?
In mod paradoxal, caderea in pacat a primilor nostri parinti nu a scazut cu nimic valoarea omului in ochii Creatorului, asa cum ar fi dorit Lucifer. Tatal ceresc stie ce a investit in fiinta umana creata dupa chipul si asemanarea Sa. El stie ca in betivul cazut in sant, in tanarul drogat din mahala, in afaceristul corupt sau in paganul care se inchina idolilor lui se gasesc valori latente care, daca sunt scoase la lumina, vor face ca acesti oameni sa reflecte din nou slava caracterului Sau.
Marea noastra sansa este aceea ca Tatal ceresc nu ne priveste prin prisma a ceea ce suntem acum, plini de defecte, pacate si slabiciuni, ci ne priveste prin prisma a ceea ce putem deveni daca ne lasam modelati de harul Sau. Dumnezeu nu se uita la “noroiul” pacatelor in care ne afundam prin propria noastra alegere, nici la “noroiul” minciunii si al calomniilor cu care incearca sa ne murdareasca unii din semenii nostri. El vede in noi margaritarul de mare pret pentru care a fost dispus sa “vanda” tot ce a avut mai scump in univers: viata Fiului Sau.
Mantuitorul a adunat in Persoana Sa divino-umana toate comorile universului si le-a adus aici la noi, in aceasta fundatura a Creatiei, pentru a cauta margaritarele pretioase ale sufletelor noastre. Si, dupa ce le-a gasit si le-a spalat de noroiul pacatului cu propriul Sau sange, le aseaza pe fiecare in marele colier al mantuirii.
Este o mare realizare ca un om sa ajunga constient de valoarea sa personala in ochii lui Dumnezeu, ramanand in acelasi timp smerit. E greu sa crezi ca mai ai valoare cand, privindu-te in oglinda, iti vezi ochii tot mai incercanati, fruntea tot mai plina de riduri si parul tot mai rar si incaruntit. E greu sa crezi ca esti un margaritar de pret cand analizele medicale arata tot mai rau, cand prietenii te parasesc, iar aceia in care te incredeai nu stiu ce sa mai faca pentru ca sa te ponegreasca inaintea lumii.
Exista oameni care cred ca daca nu sunt frumosi in exterior nu sunt pretuiti de semenii lor. De aceea, sunt dispusi sa faca cele mai mari sacrificii materiale, supunandu-se la cele mai mari chinuri fizice doar pentru a arata mai bine si a capata, in opinia lor, mai multa valoare.
Ce ziceti de o femeie care sufera peste treizeci de operatii estetice doar pentru a avea un “look” mai bun ? Dar de o femeie care, pentru a-si lungi picioarele cu trei sau patru centimetri, se supune unor operatii grele si riscante la ambele picioare, suferind luni de zile ? Ce ziceti de barbati care isi tatueaza fiecare centimetru din suprafata corpului pentru a imita solzii unui crocodil, sau care isi tatueaza albul ochilor pentru a fi singurii oameni la care sa nu se vada albul ochilor, ci negrul ochilor?
Dintr-un anumit punct de vedere, acesti oameni sunt de admirat, caci ei stiu sa lupte, sa sacrifice si sa sufere pentru un ideal pe care ei il considera bun. Dintr-un alt punct de vedere insa, ei sunt de compatimit, deoarece ei nu stiu ca adevarata frumusete si valoare a omului nu sta in “ambalajul” trupului, ci in “omul ascuns al inimii, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu” ( 1 Petru 3,4 ).
Dumnezeu cauta margaritare de pret in interiorul fiintei noastre, dupa cum perla este cautata de scufundatorii cautatori de perle in interiorul scoicii, nu in afara ei. Si chiar daca scoica imbatraneste si moare, ramanand uitata pe fundul marii, perla se afla acolo si va fi cautata de adevaratii cautatori de perle.
Da, noi suntem margaritarele de mare pret pe care le cauta Domnul Iisus, marele Negustor ceresc ! “Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor. Imi vor fi o comoara deosebita in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei cum are mila un om de fiul sau care-i slujeste” ( Maleahi 3,17 ).
Pentru ca avem o valoare atat de mare in ochii lui Dumnezeu, El ne asigura si astazi, si in fiecare din zilele cat va mai dura istoria lumii acesteia: “Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea” ( Ieremia 31,3 ). Si tot El ne asigura prin profetul Isaia: “De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta” ( Isaia 43, 4 ).
In fatza unei asemenea perspective ma intreb: Daca Creatorul vede in fiecare dintre noi, chiar daca am cazut in noroiul pacatului, o perla valoroasa, a carei valoare echivaleaza cu sangele curs pe Golgota, ce drept avem noi sa ne desconsideram unii pe altii, sa ne judecam unii pe altii dupa propriile noastre criterii subiective, stabilind cine este de valoare si cine nu ?
Aproapele meu – margaritarul de mare pret
Ajungand in acest punct al intelegerii sensurilor parabolei, sa incercam o a treia abordare: pe orizontala. Daca Dumnezeu vede in cei mai pacatosi dintre oameni margaritare pentru care a sacrificat totul, oare noi , daca dorim sa oglindim slava caracterului Sau nu trebuie sa ne privim unii pe altii in acelasi mod ?
Cum ar arata lumea noastra si biserica din care facem parte daca fiecare dintre noi am vedea in cel de langa noi si am aprecia la el calitatile si lucrurile bune pe care le face, iar nu pe cele rele, sau pe cele pe care noi le consideram rele ?
Cum ar arata relatia dintre soti daca, in loc sa se jigneasca unul pe celalalt, fiecare ar spune: “Dragul meu ( draga mea ), te iubesc ! Tu esti cel mai mare dar pe care mi l-a dat Dumnezeu in aceasta viata” ?
Cum ar arata relatia cu copiii nostri daca, in ciuda deraierilor si greselilor pe care le fac, nu le-am spune cuvinte jignitoare care ii fac sa-si piarda simtul valorii personale, ci i-am aprecia pentru calitatile lor ? Cum ar arata relatiile din biserica daca, in loc sa ne desconsideram unii pe altii pentru motive reale sau imaginare, ne-am respecta si am incerca sa gasim in semenul de langa noi margaritarul ascuns in universul lui interior ?
Ar fi o cu totul alta lume si o cu totul alta biserica, nu-i asa ? Este acesta doar un ideal teoretic care nu va fi atins niciodata in viata practica ? Pentru unii probabil ca va ramane doar un ideal imposibil de atins. Pentru altii insa, pentru adevaratul popor al lui Dumnezeu care se pregateste pentru viata vesnica, idealul va deveni realitate.
Concluzii
Orice nou inceput porneste de la schimbarea mentalitatii. De aceea Biblia ne indeamna: “Sa aveti in voi gandul ( mentalitatea ) acesta care era si in Christos Iisus. El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor” ( Filipeni 2, 5-7 ).
De ce a facut Iisus toate acestea ? Pentru a te gasi pe tine, pentru a ma gasi pe mine – margaritare de mare pret pe care vrea sa le adune in comoara Sa in ziua revenirii Sale.
Rugaciunea fiecaruia dintre noi sa fie: “Doamne, ajuta-ma in viata pe care o mai am de trait pe pamant, sa caut zilnic margaritarul de mare pret in Cuvantul Tau, contempland caracterul Tau sfant si intelegand principiile Legii Tale sfinte. Ajuta-ma sa nu uit niciodata valoare pe care o am in ochii Tai, sa nu uit ca nu am aparut in aceasta lume la intamplare, ci ca sunt fiu de Dumnezeu. Ajuta-ma sa nu pierd niciodata simtamantul valorii personale, chiar daca oamenii arunca in mine cu noroiul minciunilor. Si te mai rog, Doamne, ajuta-ma sa vad aceeasi valoare pe care o vezi Tu in sotul sau sotia mea, in copiii mei, in fratii de credinta si in oamenii de pe strada. Ajuta-ma sa-i privesc intotdeauna prin palmele Tale strapunse pe cruce !”
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) – E. G. White, Parabolele Domnului, Bucuresti, 1980. p. 86.87
( 2 ) – E. G. White, Parabolele Domnului, ed. Proteios, Targu Mures, p. 74
