Poporul Israel – un popor ales?
Rolul poporului evreu în istoria mântuirii nu poate fi contestat. Argumentul suprem în acest sens îl reprezintă afirmația făcută de Domnul Christos în dialogul purtat cu femeia din Samaria la fântâna lui Iacov: „Noi (evreii n.n.) ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei” (Ioan 4,22).
Într-adevăr, cine poate contesta faptul că rădăcinile creștinismului se regăsesc în religia mozaică? Cum ar fi arătat creștinismul astăzi, una dintre cele trei mari religii monoteiste, dacă poporul evreu nu ar fi păstrat și nu ne-ar fi transmis adevărul existenței unui singur Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor văzute și nevăzute?
De la evrei avem Biblia, depozitarul întregului adevăr mântuitor, și tot de la ei Îl avem pe Mesia, Mântuitorul lumii. Nimeni nu poate contesta faptul că Iisus a fost evreu, în ceea ce privește natura Sa umană. De asemenea, ucenicii Săi au fost evrei, iar primii creștini au fost și ei, în majoritatea cazurilor, tot evrei.
Dacă creștinismul este coroana, atunci iudaismul este trunchiul „măslinului bun” de care vorbește Pavel în epistolele sale (vezi Romani 11,17‑24), „seva” vieții fiind același Duh Sfânt care i-a călăuzit pe copiii lui Dumnezeu, atât în dispensațiunea Vechiului Testament, cât și în cea a Noului Testament.
Biblia ne arată clar că în planul lui Dumnezeu poporul evreu a ocupat pentru o perioadă de timp rolul poporului ales, Biserica Sa din acele vremuri. „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău”, le spune Moise israeliților cu puțin timp înainte de moartea sa. „Domnul Dumnezeu te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului” (Deuteronomul 7,6).
Motivul alegerii israeliților nu trebuie căutat în meritele lor personale, în capacitățile, inteligența sau realizările lor. Adevăratul motiv este subliniat de Moise în același discurs de rămas-bun: „Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină legământul pe care l-a făcut părinților voștri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică și v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui faraon, împăratul Egiptului” (Deuteronomul 7,7.8).
Așadar, nu meritele lor personale i-au adus în poziția favorabilă de a deveni poporul ales, ci credincioșia lui Dumnezeu care a dorit să-Și respecte promisiunea făcută lui Avraam ca răsplată a ascultării lui: „Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri. Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam, căci te fac tatăl multor neamuri. Te voi înmulți nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi și din tine vor ieși împărați. Voi pune legământul Meu între Mine și tine și sămânța ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veșnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine” (Geneza 17,4‑7).
În virtutea acestui legământ, poporul evreu se consideră și astăzi „poporul ales”, moștenitor al privilegiilor care rezultă din această calitate. Mai mult decât atât, în rândurile creștinilor există curente de gândire care susțin că în derularea evenimentelor escatologice (care privesc sfârșitul lumii), poporul evreu va avea un rol important în calitatea lui de popor ales.
O astfel de concepție o au susținătorii premilenismului dispensaționalist, teorie adoptată de majoritatea bisericilor protestante din America (în mod deosebit de baptiștii conservatori), și mai puțin de cele din Europa
Dispensaționaliștii cred într-o domnie literală a iudeilor pe pământ, după ce vor fi persecutați de anticrist în timpul celor șapte ani de necaz și după ce Îl vor primi pe Domnul Christos, devenind din nou poporul lui Dumnezeu.
În timpul mileniului, iudeii vor conduce națiunile nelegiuite, templul din Ierusalim va fi reconstruit, iar sistemul jertfelor va fi restabilit. În esență, premilenismul dispensaționalist se referă doar la restaurarea poporului Israel în zilele din urmă, Biserica creștină fiind doar o paranteză. Adevăratul popor al lui Dumnezeu este considerat a fi poporul Israel, iar făgăduințele și profețiile Vechiului Testament cu privire la Israel sunt privite ca fiind necondiționate. Se crede că toate aceste promisiuni se vor împlini în timpul mileniului cu poporul literal al lui Israel, nu cu cel simbolic – Biserica.
Dispensaționaliștii acordă o mare importanță unor evenimente ca: înființarea statului evreu în 1948, încorporarea Ierusalimului în statul evreu în 1967, criza petrolului din 1970, etc.
Întrebarea care se pune este următoarea: Mai sunt evreii poporul ales astăzi? Mai au ei un rol special în Planul de Mântuire care se apropie de finalul lui?
Fără a da un răspuns tranșant la aceste întrebări, trecerea în revistă a câtorva argumente biblice, preluate mai ales de pe paginile Noului Testament, ne va ajuta să ne răspundem singuri.
Noul Testament, în general, și Evangheliile, în special, ne oferă câteva indicii potrivit cărora poporul evreu era pe cale de a fi lepădat de Dumnezeu după prima venire a lui Iisus Christos. Iată câteva dintre acestea:
1) Matei 10 – Ni se relatează despre trimiterea ucenicilor în lume pentru a predica Evanghelia mântuirii. În îndemnurile pe care Mântuitorul le-a dat ucenicilor Săi, există câteva indicii care arată că poporul evreu, în marea lui majoritate, va respinge Evanghelia: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor…” (vers.16). Poporul evreu e asemănat în acest context cu o haită de lupi gata să-i sfâșie pe cei care vor accepta noua învățătură.
„Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor” (vers.17). Cei doi termeni: „sobor” și „sinagogă” fac referire la poporul evreu, devenit ostil Evangheliei, nu la popoarele păgâne. Este evident că Domnul vorbește aici de o persecuție cruntă care îi așteaptă pe creștini din partea „poporului ales” al lui Dumnezeu.
2) Matei 11,16‑19 – Mântuitorul rostește un cuvânt de mustrare poporului iudeu, care l-a respins mai întâi pe Ioan Botezătorul, apoi pe Însuși Fiul lui Dumnezeu, pentru diferite motive inventate.
3) Matei 11,20‑24 – Domnul mustră câteva cetăți evreiești în care făcuse multe minuni, dar care nu se pocăiseră: Horazin, Betsaida și Capernaum, spunând că în ziua judecății va fi mai ușor pentru unele cetăți păgâne, ca Tir, Sidon și Sodoma, decât pentru acestea. Mai mult decât atât, despre Capernaum El spune: „Și tu, Capernaume, vei fi oare înălțat până la cer? Vei fi coborât până la Locuința morților…” (vers.23).
4) Matei 11,25 – Rugăciunea lui Iisus este surprinzătoare: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor”.
Cine erau acei „înțelepți și pricepuți” care și-au închis inima fața de adevărurile mântuitoare ale Evangheliei, dacă nu cărturarii, fariseii și învățătorii Legii, adică toată spuma religiozității și intelectualității poporului evreu?
5) Matei 12,1‑8 – Domnul îi mustră pe farisei, clasa cea mai religioasă din vremea aceea, pentru că aceștia nu cunoșteau ce înseamnă „milă voiesc, iar nu jertfă.” Mustrarea Mântuitorului arată că poporul evreu pierduse din adevăratele valori morale și din cunoașterea adevăratului caracter al lui Dumnezeu.
6) Matei 12,9‑14 – Cu prilejul vindecării omului cu mâna uscată, vindecare care a avut loc în zi de Sabat și în sinagogă, fariseii se revoltă și se sfătuiesc „cum să omoare pe Iisus” (vers.14). Este evidentă atitudinea ostilă a conducătorilor religioși ai poporului evreu față de Iisus și Evanghelie.
7) Matei 12,24‑32 – Cu ocazia vindecării unui îndrăcit mut și orb, aceiași farisei le sugerează celor prezenți că „omul acesta nu scoate dracii decât cu ajutorul lui Beelzebul, domnul dracilor” (vers.24). În același context, Mântuitorul vorbește despre păcatul împotriva Duhului Sfânt, care nu va putea fi niciodată iertat. Spunând acestea, Iisus face aluzie la faptul că poporul evreu, prin conducătorii săi religioși, era pe cale să comită acest păcat de neiertat, ale cărui consecințe sunt veșnice. În aceeași împrejurare, Domnul îi numește pe farisei „pui de năpârci” (vers.34).
8) Matei 12,43‑45 – Domnul rostește Pilda duhului necurat care iese din om și care, la întoarcerea lui, găsind casa goală, mai aduce cu sine alte șapte duhuri rele. Concluzia Mântuitorului este evidentă, făcând aluzie la poporul evreu: „Tocmai așa se va întâmpla și cu acest neam viclean” (vers.45).
9) Matei 12,46‑50 – Ne este relatată scena în care Iisus este căutat de mama și frații Lui. Răspunsul Domnului: „Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă” (vers.50) ne arată clar că Dumnezeu nu poate avea părtășie cu un popor care respinge mântuirea oferită prin Fiul Său.
10) Matei 13,10‑15 – La întrebarea ucenicilor adresată Mântuitorului: „De ce le vorbești în pilde?”, Acesta le răspunde, folosindu-se de o profeție din Vechiul Testament (Isaia 6,9): „Căci inima acestui popor s-a împietrit. Au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec” (vers.15).
11) Matei 13,53‑58 – În Nazaret, locul Său natal, Iisus nu a putut face multe minuni. Cauza? „Și n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor.” Necredința locuitorilor din Nazaret era o stare generală, caracterizând întregul popor care se pregătea să-L respingă pe Mesia.
12) Matei 15,1‑9 – Scena e cunoscută sub titlul: „Fariseii și datina bătrânilor”, demonstrând încă odată că între conducătorii religioși ai națiunii iudaice și Iisus, Fiul lui Dumnezeu, era un conflict care mocnea latent. Concluzia pe care o trage Mântuitorul este dureroasă: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (vers.8).
13) Matei 15,12‑14 – Discutând cu ucenicii Săi după dialogul avut cu fariseii pe tema datinii bătrânilor, Mântuitorul face o afirmație șocantă, ca un avertisment al unei posibile lepădări a poporului evreu: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină” (vers.13). Apoi, referindu-se la aceiași conducători religioși ai națiunii, El adaugă: „Lăsați-i! Sunt niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă” (vers.14).
14) Matei 15,21‑28 – Vindecarea fiicei femeii siro-feniciene este un alt indiciu cu privire la faptul că Domnul începe să se îndrepte și spre cei din afara poporului ales, tratându-i pe păgâni cu aceeași dragoste.
15) Matei 16,1‑6 – La cererea fariseilor și saducheilor de a le da un semn al mesianității Sale, Iisus pune un diagnostic dureros: „Un neam viclean și preacurvar cere un semn: nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona” (vers.4). Apoi, îndreptându-se spre ucenicii Săi, îi sfătuiește să se păzească de „aluatul „ fariseilor și saducheilor, adică să nu se lase contaminați de spiritul lor necredincios.
16) Matei 17,11‑13 – La întrebarea ucenicilor cu privire la revenirea lui Ilie, Domnul le răspunde că „Ilie a și venit și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul omului din partea lor” (vers.12). Domnul Iisus face aluzie la Ioan Botezătorul și la sfârșitul lui tragic, subliniind că poporul evreu a avut prin acesta o ocazie de pocăință pe care a pierdut-o.
17) Matei 17,14‑21 – Pasajul cuprinde relatarea vindecării unui lunatic, vindecare pe care ucenicii nu au putut să o facă. Întrebat de ce, Iisus le răspunde printr-o mustrare care pune un diagnostic al spiritualității întregului popor: „O, neam necredincios și pornit la rău! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?” (vers.17). Cuvintele Domnului arată că există o limită a harului oferit de Dumnezeu chiar și poporului Său ales.
18) Matei 21,28‑32 – În Pilda celor doi fii, Domnul îi acuză pe iudei că au respins lucrarea lui Ioan Botezătorul, punându-se într-o situație mai rea decât aceea a vameșilor și desfrânatelor care au primit lucrarea lui, s-au întors la Dumnezeu și vor moșteni Împărăția cerurilor. Iisus îi identifică pe evrei cu fiul din parabolă care promite, dar nu face, căzând astfel în dizgrația tatălui său.
19) Matei 21,33‑46 – Pilda vierilor reprezintă una dintre cele mai clare avertismente cu țintă precisă: poporul ales. Cuvintele de mustrare ale Mântuitorului sunt fără echivoc: „Via o va da altor vieri” (vers.41) și „Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite” (vers.43).
20) Matei 23,13‑36 – În „vai”-urile pe care le rostește Mântuitorul către conducătorii religioși, El prevede persecuția creștinilor din partea poporului evreu (vers.34), avertizându-i că tot sângele vărsat de ei se va întoarce asupra capului lor (vers.35).
21) Matei 23,37‑39 – Domnul Iisus plânge pentru Ierusalim, simbolul națiunii iudaice. El deplânge toate ocaziile oferite de Dumnezeu acestui popor de a se întoarce la El, ocazii care au culminat cu venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, dar pe care ei le-au respins: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut” (vers.37).
Privind în viitor cu ochii Săi profetici, Mântuitorul deplânge urmările pe care acest popor răzvrătit urma să le suporte din cauza atitudinii sale ostile față de Fiul lui Dumnezeu, față de Evanghelia Sa și față de cei care au primit această Evanghelie în viața lor: „Iată că vi se lasă casa pustie” (vers.38).
22) Matei 24,31 – Vorbind despre ziua revenirii Sale, Iisus spune: „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”
Din cele spuse de Mântuitorul reiese clar faptul că la revenirea Sa „aleșii Săi” nu vor mai fi reprezentanții unei singure națiuni, fie aceasta chiar și națiunea iudaică, ci „oameni din orice neam, din orice seminție, din orice norod și din orice limbă” (vezi Apocalipsa 7,9), oameni care L-au primit pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor personal și care fac voia Tatălui ceresc oglindită în Legea Sa.
Ei sunt adevăratul popor ales, Israelul spiritual, „căci”, spune apostolul Pavel, „nu toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam… Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți că sămânță” (Romani 9,6-8).
Cât despre Biserica Sa, formată din credincioși din orice neam, popor, limbă și seminție, apostolul Petru declară: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2,9).
Lori Balogh
Este gresit sa scoatem din contextul Planului lui Dumnezeu, evenimentele descrise in Biblie si sa le explicam fara a tine seama de intreg, ca de exemplu cele referitoare la poporul evreu. Asa au procedat toti cei care astazi au propriile doctrine, bazate nu pe integralitatea Cuvantului lui Dumnezeu, ci pe intelegerea eronata a acestuia, datorita scoaterii din contextul Planului Creatiei.
Nu este nimic nefericit in asocierea expresiei „lectie experiment”, cu Dumnezeu, ci purul adevar. Daca cunoastem Planul Creatiei lui Dumnezeu, vedem ca acesta este constituit numai din lectii experiment, cu rol de educare/invatare PRACTICA a omului, a ceea ce inseamna Binele si raul, aceasta fiind necesar omului pentru a se maturiza spiritual si a nu ramane asa cum era Adam: un om nedesavarsit, inocent si vulnerabil in fata raului.
Dumnezeu nu „experimenteaza” pentru a afla El ceva ce nu stie, cum se face in institutele de cercetare, ci pentru a demonstra omului ceea ce acesta nu cunoaste, asa cum lectiile experiment se tin in institutiile de invatamant pentru elevi. Acest lucru nu este imoral, deoarece omul nu este un cobai, o unealta, care sa fie abandonata dupa folosire, ci chiar scopul principal al Planului lui Dumnezeu – Omul Desavarsit!
Deci nu Dumnezeu are nevoie de aceste lectii experiment, ci omul, care desi are puse in el inca de la crearea lui, un set de reguli (Romani 2:15) nu a inteles si constientizat importanta capitala a acestora, deoarece nu avea experienta practica, ci doar teoretica, a ceea ce inseamna raul si mai ales consecintele nerespectarii cerintelor/regulilor/legilor lui Dumnezeu. Fara aceste reguli, pur si simplu fiinta umana nu poate exista vesnic. Aceste reguli ( „toate legile Tale cele drepte sunt vesnice” – Psalm 119, 160 ) sunt respectate chiar si de Dumnezeu si de orice fiinta creata de El, care doreste sa locuiasca si sa traiasca alaturi de El, in imparatia Lui (Dumnezeu este un dumnezeu al ordinii!)
Prin aceste lectii experiment, Dumnezeu scrie legile Lui in inima si mintea omului, asa cum este scris:
„Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, … -(Evrei 10:16).
Incepand cu prima lectie experiment -LECTII PRACTICE- la care au fost supusi Adam si Eva si continuand cu Cain si Abel, oamenii care au trait pana la potop, Noe si urmasii lui, turnul Babel, Avraam, Isac si Iacov, cu urmasii lor – poporul evreu, si pana astazi si in viitor, crestinii si restul oamenilor, TOTI la randul cetei lor, pana la ultimul om care se va naste, au avut si au scopul, asa cum am spus, de a-l face pe om sa inteleaga, sa accepte si sa aplice, deplin constient de consecinte, cerintele/regulile/legile lui Dumnezeu si sa ajunga asa cum este scris in Romani 12:9. „…Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de Bine.”
De-a lungul timpului lectii experiment au fost/sunt intelese si acceptate de unii oameni pacatosi, care vor sa se conformeze cerintelor lui Dumnezeu, dar ei singuri nu se puteau/pot curata de pacat, cum zice Pavel in Romani 7:15-23.
Astfel, omul striga (v.24): „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?
=================
Daca Planul lui Dumnezeu se oprea aici, toti oamenii ar fi ajuns, prin pacat, la moartea vesnica. Dar Dumnezeu a continuat Planul Sau cu capitolul „Mantuirea/Salvarea” si odata cu venirea domnului Isus, a inceput perioada Harului, prin care Dumnezeu a oferit omului Calea prin care poate scapa de condamnarea pacatului si a platit El cu viata Lui pentru pacatele omului.
Oricine doreste poate accepta, prin credinta, oferta de iertare a domnului Isus, pentru calcarile legii, trecute, prezente si viitoare, cu conditia sa se straduiasca sa nu mai pacatuiasca, adica sa respecte Setul de instructiuni/legea scris de Dumnezeu in inima si mintea omului. Omul, ca si orice alta creatura, va mai pacatui, dar atunci cand o face fara intentie, are posibilitatea sa-si exprime regretul si sa ceara iertare, care ii va fi acordata pe baza credintei in Jertfa domnului Isus (1Ioan 2;1). In felul acesta, omul ajunge sa fie in pozitia in care se afla Adam inainte de cadere, fara pacat si impreuna cu Dumnezeu, dar cunoscand gravitatea pacatului si puterea raului, atat teoretic cat si practic, prin propria experienta, matur spiritual, si sa fie facut DESAVARSIT, prin Jertfa domnului Isus (Evrei 10:14), asa cum prevede Planul lui Dumnezeu .
S-auzim numai de Bine!
Asocierea notiunii de „experiment” cu Numele lui Dumnezeu mi se pare nefericita. Seamana cu unele afirmatii science-fiction potrivit carora extraterestrii fac experimente cu rasa umana. Aceasta asociere mi se pare deplasata cu atat mai mult cu cat este vorba de moralitate. Un Dumnezeu atotputernic si omniscient nu are nevoie de „experimente” cu rasa umana si nu face astfel de „experimente”. Este ca si cum am spune ca inainte de Sinai Dumnezeu a facut un anumit experiment moral cu omenirea si, pentru ca acesta nu a mers, cu poporul Israel a facut un alt experiment moral si, pentru ca nici acesta nu a mers, cu crestinii face acum un al treilea experiment moral. Oare la judecata finala dupa care set de principii morale ii va judeca Dumnezeu pe oameni? Are Dumnezeu mai multe standarde morale? Scriptura ne invata ca „toate legile Tale cele drepte sunt vesnice” ( Psalm 119, 160 ). Inteleg de aici, dar mai ales din exemplul Mantuitorului ( vezi Matei 5, 17-19 ), ca Dumnezeu nu schimba Legea morala de la o zi la alta, pentru ca El Insusi nu se schimba de la o zi la alta. „Eu sunt Domnul; Eu nu Ma schimb” ( Maleahi 3,6 ).
Ati afirmat ca „multe biserici ( vezi AZS )” fac un idol din Lege. Nu neg faptul ca pot exista persoane izolate care fac lucrul acesta, crezand ca pot fi mantuite prin faptele Legii. Insa pot sa va asigur, dupa ce am ascultat mii de predici in Biserica Adventista ( dar si ale altor confesiuni ) ca nu am auzit nicio predica sau invatatura care sa spuna ca omul este mantuit prin faptele Legii ( ascultarea de Lege ). Dimpotriva, din copilarie am fost invatat ca omul este mantuit doar prin har, prin credinta ( Efeseni 2, 8-10 ). Dar am mai invatat ceva: aceasta credinta, ca sa fie primita de Dumnezeu, trebuie sa fie vie.
Apostolul Iacov ne explica foarte clar ce inseamna aceasta „credinta vie” in contrast cu „credinta moarta” ( vezi Iacov 2, 17-26 ). In cazul in care credinta nu este insotita de ascultare ( faptele Legii ), aceasta din urma fiind o dovada de recunostinta fatza de mantuirea primita in dar, mi-e teama ca se ajunge la nefericita situatie descrisa de Mantuitorul in Matei 7, 21-23: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine voi toti care lucrati FARA-DE-LEGE”
Pentru a intelege rolul poporului Israel in Planul Creatiei a lui Dumnezeu, si mai precis in capitolul despre Mantuirea omului, trebuie sa remarcam si sa intelegem legatura dintre Legea celor 10 porunci si poporul Israel.
Desi exista o lege, Dumnezeu ADAUGA zapisul cu porunci, Legea, cu „L” mare, din pricina calcarii legii existente. (Galateni 3:19)
Legea, cu „L” reprezinta cele 10 porunci, IMPREUNA cu normele metodologice de aplicare (peste 600 de porunci), care in esenta reprezinta acelasi Set de instructiuni/lege prezent in om si avea scopul mentionat in Romani 3:20 – „… prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului”, adica arata GRAVITATEA pacatului, pe care omul, desi o cunostea, o ignorase, desconsiderand cuvantul lui Dumnezeu. Pentru a arata aceasta gravitate, Legea cere PEDEAPSA imediata!
Pentru a demonstra aceasta, Dumnezeu recurge la o lectie experiment, pe care-o vom numi „Legea”, prin care a demonstrat puterea si gravitatea pacatului, precum si cat de greu ii este omului de a se separa de păcat prin forte proprii.
In pofida consecintelor teribile ale incalcarii regulilor cerute de Dumnezeu, omul nu a fost capabil sa inteleaga importanta acestui Set de instructiuni (legea), asa ca Dumnezeu a trecut la IMPUNEREA acestui Set de instructiuni (legea) si a instituit „Legea” (cu „L” mare) care avea caracter imperativ, obligand omul sa respecte acest Set de instructiuni, sub amenintarea consecintelor imediate, ce ajungeau pana la suprimarea vietii celui vinovat.
Cum s-a desfasurat acest experiment?
R.
Poporul evreu a fost ales de Dumnezeu ca „material didactic” (Isaia 43:10 „Voi sunteţi martorii Mei”, zice Domnul, …) pentru a se demonstra gravitatea si inradacinarea pacatului in om, si cat de greu ii este omului de a se curati de pacat, chiar daca este obligat, prin pedepse aspre, sa respecte cerintele lui Dumnezeu (Legea). Poporul Israel este exemplul negativ, care ne explica lectia despre falimentul omului. Chiar daca Dumnezeu ar fi ales un alt popor, sau chiar intreaga omenire, rezultatul era acelasi, din cauza coruperii firii omului de catre cel rau, prin nepasarea omului. In urma coruperii, firea pamanteasca – care nu era rea, fiind natura cu care Dumnezeu l-a creat pe om, necesara vietuirii pe Pamant, a degenerat, devenit firea pacatoasa!
Ce s-a petrecut cu poporul „ales”?
R.
Apostolul Petru spune ca pentru evrei, Legea a fost „un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta” si dupa sute de ani petrecuti in acest experiment au ajuns la fel ca celelalte popoare, ba chiar mai rau, altfel nu erau lepadati de Dumnezeu si nu ajungeau in robia babiloniana.
Exact asta a vrut Dumnezeu sa demonstreze, atunci cand a ales un popor si l-a fortat sa respecte strict, sub pedeapsa cu moartea, niste reguli, adica „Legea”.
Ce s-a petrecut cu Legea?
Si cu aceasta „Lege”, sub inspiratia celui rau, omul a pervertit scopul avut in vedere de Dumnezeu, cazand in cealalta extrema, a fanatismului si a facut din „Lege” STAPAN, adaugand sute de alte reguli impovaratoare, si IDOL, precum intentionau sa faca israelitii cu sarpele de arama si asa cum vedem astăzi in multe biserici (vezi ASZ).
Si pentru ca “Legea n-a făcut nimic desăvârşit …” (Evrei 7.19) acest experiment numit „Legea” – DOAR ACEST EXPERIMENT! a luat sfarsit, odata cu rastignirea domnului Isus, conform Romani 10:4 – „Căci Hristos este sfârşitul Legii, …”, cand Dumnezeu „a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce” (Coloseni 2;14).
Poporul evreu inca este intr-o impietrire temporara, ce face ca sa nu recunoasca Planul lui Dumnezeu privind mantuirea omului. Din aceasta cauza, Dumnezeu a ales un alt popor (crestinii) care implinesc Planul lui Dumnezeu.
buna ziua eu sint ortodoxa dar am ajuns sa cred ca evreii adevarati care tin legea cu privire la sabat si porunci (600de porunci) sint cu adevarat poporul sfint si cei care nu tin toate acestea sint foarte aspru pedepsiti chiar si in ziuade azi sa nu mai vorbim pe vremea inchizitiei mai apoi pe vremea lui Hitler si cred cu adevarat ca acest popor va fi MINTUIT a suferit foarte mult ,eu traiesc in Franta unde sint multi evrei sint zgirciti dar corecti nu am vazut evreu betiv nici hot pe cind crestini chiar si preotii sint HOTI ISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU CARE SA JERTFIT pentru noi atat cat si pentru poporul ales care a fost pus la incercare de DUMNEZEU DAR A MURIT ca un om oarecare si prada va inparti cu cel atotputernic ‘(citat din biblie)
1. Toate religiile monoteiste pleaca de la evrei, islamismul s-a fondat prin plagierea masiva a Bibliei si vicierea textului pentru a se supune unui sistem pagan si poftelor unui „profet” pedofil.
2. Nu inteleg inversunarea unora de a nega poporului evreu, ca natiune, rolul de popor al lui Dumnezeu. Daca Biserica a fost altoita pe acel maslin, are promisiunile ei, planul ei, de ce ne omoara pe noi grija, cum odata il chinuia pe Petru, „dar cu acesta ce se va intampla?” E planul lui Dumnezeu cu ei. Mi se pare o abordare geloasa, de parca Imparatia Cereasca ar fi prea mica sa incapa Biserica si Israel in ea sau ar trebui sa i se ia partea de mosteniere a Bisericii ca sa i se dea lui Israel (ca in pilda fiului risipitor, biserica identificandu-se cu fiul cel mare).
Har si pace de la Dumnezeu.
Nu mai confundati va rog ,,Popor-Natiune” cu ,,Biserica-Mireasa” Domnului (Romani 11:25). Restaurarea ISRAELULUI a inceput deja in 1948, continua si va fi dusa la implinire totala odata cu plecarea Biserii-Miresei pe norii cerului(1 Tesaloniceni 4:13-18)…! Inclusiv al 3-lea templu va fi reconstruit si acolo se va da antihrist drept dumnezeu(2Tes.2:4etc)…!
Gresit, poporul lui Dumnezeu este si va fi mereu Israel(alte promisiuni, alte cerinte,alte binecuvantari, alt mesaj etc), cei care isi pun increderea in Isus sunt…Biserica(Mireasa Domnului)…! Cititi cu mare atentie Romani 11:1-36. De aceea atata confuzie, de aceea se predica gresit din Matei 24 ca si cum mesajul ar fi pentru Biserica, de aceea se confunda rapirea cu a doua venire a Domnului Isus, trambitele din apocalipsa(in care vor suna ingerii) cu trambita din 1 Tesaloniceni 4:16 de la rapire etc.etc.etc.Fiți iubiți și binecuvântați de Cel ce vine CURÂND să-Și ia Mireasa…!!! ☝ Amin.
Reinfiintarea statului Israel in 1948, dupa aproape 2000 de ani de inexistenta nu face decat sa confirme pasajul de mai sus unde Pavel confirma ca este vorba despre O TAINA(de aceea nici nu inteleg toti),si ca ,,Teologia Inlocuirii” este falsa(ca sa nu spun draceasca) si ca nu are fundament Biblic (doar eventual scotand din context anumite versete-cum obisnuiesc si martorii lui iehova care…numai crestini nascuti din nou nu sunt)….! Ca unii au anumite idei dresite nu ar fi atat de grav, grav este ca le urca pe net intoxicand sute de cititori cu invataruri…gresite. ,,Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o** ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale. Iacov 1:5-8
Fiți iubiți și binecuvântați de Cel ce vine CURÂND să-Și ia Mireasa…!!! ☝ Amin.
,,Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi TAINA aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor”-Romani 11:25 Cititi TOT cu atentie, cu un duh de rugaciune, cereti intelepciune de la Domnul si dupa aceea dati-va cu parerea…!
,,Orbirea lui Israel
1 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi* eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a* cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3 „Doamne*, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?”
4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am* păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5 Tot aşa*, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6 Şi dacă* este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci, ce urmează? Că Israel* n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu* le-a dat un duh de adormire, ochi** ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”
9 Şi David zice: „Masa lor să* li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
10 Să* li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”
Înştiinţarea neamurilor
11 Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin* alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13 V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt* apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea
14 şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să* mântuiesc pe unii din ei.
15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16 Iar dacă cele dintâi roade* sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
17 Iar dacă unele* din ramuri au fost tăiate şi dacă tu**, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18 nu* te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu* te îngâmfa dar, ci teme-te**!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă* nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi** tu.
23 Şi chiar ei, dacă* nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor?
Tot Israelul va fi mântuit
25 Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi*, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire** care va ţinea pânㆠva intra numărul deplin al neamurilor.
26 Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni* din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta* va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”
28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru, dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi* din pricina părinţilor lor.
29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută*.
30 După cum voi odinioară* n-aţi ascultat de Dumnezeu şi după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
31 tot aşa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
32 Fiindcă Dumnezeu* a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât* de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese** sunt căile Lui!
34 Şi în adevăr*, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine** a fost sfetnicul Lui?
35 Cine* I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”
36 Din El*, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui** să fie slava în veci! Amin.
Citint tot pasajul,trebuie sa fie cineva rau intentionat sau orb ca sa sustina ca Biserica substituie Israelul. Fiți iubiți și binecuvântați de Cel ce vine CURÂND să-Și ia Mireasa…!!! ☝ Amin.
Dumnezeu a avut un singur popor al Sau de-a lungul istoriei, popor care trebuia sa fie o lumina a lumii ( Fapte 13,47 ). In VT acesta a fost poporul Israel, in NT este Biserica lui Christos ( din care fac parte, desigur si evreii care L-au primit pe Christos ). Asadar, nu poate fi vorba de doua „femei” ( femeia fiind simbolul poporului lui Dumnezeu ), ci de una singura, in diferite etape istorice.
Problema cu „mireasa” lui Dumnezeu se complica putin in NT. In Pilda celor zece fecioare ( Matei 25 ), Biserica e simbolizata nu prin mireasa Mirelui, ci prin cele zece fecioare care Il asteapta pe Mire. De asemenea, in Apocalipsa 21, 9-27 „mireasa” Mielului este identificata prin cetatea Noului Ierusalim ceresc. Oricum, nu trebuie sa ne cramponam in aceste lucruri, caci in Biblie un simbol ( in cazul nostru „mireasa” ) poate avea mai multe semnificatii, iar o realitate poate fi zugravita prin mai multe simboluri.
Cand citim cartea lui Osea trebuie sa tinem cont de contextul istoric in care a fost scrisa: secolul al VIII-lea i.Chr., cu putin timp inainte ca Regatul de Nord sa cada sub dominatia asiriana si sa dispara. Fagaduintele facute evreilor cred ca se refereau la intoarcerea lor din robie, cand aveau sa-L caute pe Dumnezeu, renuntand la idolatrie. Expresia „in vremile din urma” din cap.3,5 nu trebuie inteleasa ca referindu-se la timpul sfarsitului, ci la timpul intoarcerii poporului din exilul babilonian.
Cu stima,
Lori B.
Apostolul Pavel descrie Biserica ca fiind mireasa lui Christos. Iar in Osea 2:19,20 vedem cum Dumnezeu vorbeste de o logodna. Intre cine si cine? Intre Dumnezeu si o „femeie”. Cine ar putea sa fie aceasta „femeie”? Ar putea Dumnezeu sa spuna ca are doua femei? Nu. Dumnezeu spune chiar ca o va curata de orice idolatrie.
Dar cum interpretati totusi capitolul 3 din Osea? Acolo scrie ca Israel va ramane multa vreme fara imparat, fara capetenie, fara jertfa!!!! Iar ca in vremurile din urma copiii lui Israel se vor intoarce si vor cauta pe Dumnezeu.
Fiti binecuvantat cu pacea Domnului ostirilor
Sunt perfect de acord cu cele prezentate, cu o singura precizare: Babilonul din Apocalipsa nu poate fi Ierusalimul, caci cele doua cetati au fost intodeauna antagonice. Dat fiind faptul ca la data scrierii Apocalipsei Babilonul istoric nu mai exista, in NT el trebuie sa simbolizeze o putere spirituala care se impotriveste Ierusalimului ceresc si Bisericii lui Christos.
Este posibila o intoarcere in masa in viitor la Dumnezeu a evreilor .Totus nu exista argumente in Scriptura ca Israelul va inlocui in viitor Biserica.Ca popor ales lor li s-a rinduit conform lui Daniel cap 9 -70 de saptamini (cred de ani) adica 490 ani.Daca pornim calculul din 457 i.H ,primele 69 de saptamini ajung in anul 26 d.H an in care Isus si-a inceput lucrarea ,apoi saptamina 70 se inparte in doua :3 ani jumate lucrarea lui Isus pe pamint apoi la jumatatea saptamini Unsul este stirpit iar evreilor li se mai da har ca natiune inca 3 ani jumate pina undeva prin anul 33 d. H (calculul este aproximativ). Cei ce vorbesc de viitorul lui Israel ca inlocuitor al Biserici cred ca intre saptamina 69 si 70 este o paranteza care este vremea Bisericii dar nu este in textul din Daniel nici un argument care sa ne determine sa consideram ca cele 70 de saptamini se vor desfasura cu o anumita perioada de intrerupere in timp. Biserica nu este o paranteza in planul lui Dumnezeu ci ea a inlocuit Israelul fiind Noul Israel .Exista doar un singur trup a lui Hristos format din Neamuri si Israel.Ei au fost lepadati ca natiune ,au fost judecati in anul 70 cind a cazut Ierusalimul judecata despre care a vorbit Isus si probabil Ioan in Apocalipsa cind vorbeste de caderea Babilonului care este posibil sa fie o referire la Ierusalim ,si pot fi mintuiti ca indivizi ,,ori de cite ori vreounul se intoarce la Domnul” cum zice Pavel corintenilor.
Poporul lui Dumnezeu sunt toti aceia, care tin poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Cristos.
Fie iudeu, fie grec ………
Probabil ca d-l Branzai Dan, fiind evreu din cate stiu, este sensibil la ideea ca poporul evreu nu ar mai fi poporul ales de astazi, ci biserica.
Articolul despre Teoria inlocuiri l-am gasit pe blogul domnului Dan Branzei (http://barzilaiendan.com/2015/10/05/teologia-inlocuirii/) si am pus acolo intrebarea daca intr-adevar mai este poporul evreu poporul ales. Am scris ca fiii lui Avraam sunt cei ce cred, si declaratiile lui Petru privind poporul Lui Dumnezeu (cu textele din Biblie aferente). Raspunsul pe care il asteptam n-a venit, mai mult mi s-a sters comentariul desi n-am injurat pe nimeni si nici n-am fost ironic sau rauvoitor. Aici am fost la inceput rauvoitor si ironic dar nu mi s-a judecat sa zicem „slabiciunea”. Mie imi place sa invat din „intelepciunea” primita de altii dar se pare ca nu toti accepta dialogul.
Fiti binecuvantat
Un alt articol interesant al lui Iosif Ton despre asa-numita „teologie a inlocuirii”:http://cristianet.fr/index.php?option=com_content&task=view&id=574&Itemid=35
Un articol interesant desi cu lacune:
http://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/israel/123-sectiuni-tematice/israel/2306-teologia-inlocuirii#ixzz3niKAxVSC
Fiti binecuvantat
Crestinii trebuie sa se roage si chiar sa-si iubeasca si cei mai inversunati dusmani ai lor…adica pe acesti falsi evrei cazari convertiti la Mozaism in 740 in timpul regelui Bulan ! Evreii din ziua de azi , conform enciclopediei iudaice din 1913, 1972 si 1973 recunoaste faptul ca in proportie de 90-95% din cei ce astazi spun ca sunt evrei nu sunt ci, sunt Iafetiti ( falsi evrei cazari) despre care Apoc. 2:9 si 3:9 marturiseste ca de fapt sunt o sinagoga a Satanei ! Acesta e adevarul si ceea ce e trist , aproape intreaga lume este condusa de ei ! Femeia adultera , numita si Babilonul cel Mare sau, Cetatea cea Mare din Apoc 17, este tocmai Ierusalimul> Vezi demnstratia din Apoc 11:8. Evreii conduc astfel si SUA si de 25 de ani si Romania prin evreii precum Brucan ( decedat) Petre Roman ( Neulander, Iliescu, C-tinescu, Basescu , Ponta , Itzak Isarescu, Adrian Severin, Berceanu, Videanu, Ciorbea, MR Ungureanu, Oprescu…etc. ISIS, este o emanatie a MOSSAD-ului, avandu-l ca sef pe Abu Bakr al Baghdadi, pe numele sau real Shimon Elliot un evreu ! Crestinii din necunostiinta de cauza , au devenit niste inchinatori ai lui Anticrist, intru-cat evreii il neaga pe Cristos si ce e mai trist, pentru ei Cristos este un bastard, ce se afla in iad , fieband in excrementle lui ! Asta afirma carte sfanta a evreilor, Talmudul Babilonian ! Evreii nu sunt nici sfinti si nici alesi ! Singurul popor sfant si ales in NT este Biserica lui Cristos !( Gal 3:16). Inchei prin a spune : DAC CINEVA POATE DEVENI SFANT SI ALES, FARA CRISTOS….ATUNCI DEGEABA A MURIT CRISTOS PE CRUCE ! ! !
excelent articol!
Nimeni nu a sustinut ca evreii , ca indivizi, nu mai pot face parte din „poporul ales” actual, din Israelul spiritual. Textele pe care le citati, chiar ele sunt o dovada ca nu tot Israelul trupesc reprezinta poporul ales, ci „ramasita” ( vers.5 ), adica cei „sapte mii de barbati care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal” ( vers. 4 ).
Cand faceti afirmatii atat de categorice, va rog sa citit si putin mai sus, si putin mai jos de textul care va convine, adica sa priviti subiectul in contextul lui. Daca ati fi facut acest lucru, comentariul d-v nu ar mai fi existat.
Vad ca folositi din Romani numai textele ce va plac.De ce nu amintiti si Romani 11,1-2 si multe altele.Este asa de simplu din 2,3 versete sa-ti faci o doctrina.Va rog meditati asupra cuvantului „nicidecum”.