„Rugati pe Domnul secerisului…”
„Atunci a zis ucenicilor Sai: „Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati dar pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Lui.”
Matei 9,37
Pentru adevarata Biserica a lui Christos, orice oportunitate de a raspandi Evanghelia este o adevarata sarbatoare. An de an, se fac tot felul de planuri de evanghelizare, dorindu-se implicarea unui numar tot mai mare de membri. Implinirea misiunii incredintate de Mantuitorul Bisericii Sale, inainte de inaltarea Sa la cer, este nu doar o datorie, ci si un mare privilegiu al oricarui copil al lui Dumnezeu:
„Duceti-va si faceti ucenici din toate nemurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” ( Matei 28,19.20 )
Cheltuielile de timp, de resurse financiare si energie sunt uneori imense, insa ele nu conteaza daca sunt puse in cumpana alaturi de bucuria care exista in cer atunci cand un singur suflet se intoarce de pe caile pacatului la Dumnezeu. Care sunt insa rezultatele ? De cele mai multe ele ori descurajatoare…
Probabil ca fiecare dintre noi avem o doza de tristete pentru persoane care am dori sa se bucure de aceleasi binecuvantari ale mantuirii ca si noi, dar care refuza in mod constant invitatiile harului. Poate ca este vorba de un copil razvratit si risipitor, sau poate un parinte care inca nu a gustat din bunatatea lui Dumnezeu; poate e vorba de un prieten care se afla inca sub influenta unor idei si filozofii straine de Evanghelie, sau un necunoscut pe care Providenta ti l-a scos inainte si pe care ai incercat zadarnic sa-l indrumi pe calea adevarului. Mai este ceva de facut pentru aceste suflete dupa ce am incercat sa facem totul ? Mai exista speranta ca odata, candva, ele se vor intoarce la Dumnezeu, sau trebuie sa le abandonam si sa ne vedem de treburile noastre ?
Raspunsul il aflam chiar de la Mantuitorul: „Atunci a zis ucenicilor Sai: „Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii ! Rugati dar pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Lui !” ( Matei 9, 37.38 )
Ce legatura exista intre problema adusa in discutie si cuvintele Domnului din textul de mai sus ? Versetul acesta ne descopera o greseala frecventa pe care o fac cei care au pe inima lucrarea de salvare de suflete. Este vorba nu de o greseala prin comitere, ci prin omitere. Domnul Iisus nu ne vorbeste aici despre un lucru rau pe care l-am facut cu privire la lucrarea Sa, ci ne atrage atentia supra unui lucru bun pe care am neglijat sa-l facem.
De obicei, inainte de orice campanie de evanghelizare, se face pregatirea Bisericii. In esenta, mesajul acestei pregatiri este: „Haideti la secerat ! Holdele sunt coapte. Bucuria si rasplata seceratorilor vor fi mari.” Se tin predici de motivare si trezire si se fac instructaje cu privire la modul de abordare al oamenilor. „Seceratorii” sunt invatati cum sa tina „secera”, cum sa taie granele fara ca spicele sa fie zdrobite, iar graul sa nu cada la pamant, cum sa fie adus graul in granar, la adapost.
Apoi, se iese in mijlocul „holdelor” si „seceratorii” se roaga de „spice” : „Haideti in granar ! Acolo e cald si bine si sunteti la adapost. Acolo nu va va mai bate ploaia, arsita si vantul.” Toate bune si frumoase, insa lipseste ceva: „Rugati pe Domnul secerisului sa scoata lucratori.”
„Dar de ce , Doamne ? Nu suntem noi seceratorii Tai ? Nu ne-ai trimis Tu in camp la secerat ? Cine poate sa secere mai bine in familia mea, in blocul meu, la locul meu de munca sau in scoala mea decat mine ? De ce sa ma rog pentru alti seceratori ?”
Si totusi, Mantuitorul insista: „Rugati nu spicele, nu seceratorii, ci pe Domnul secerisului sa scoata lucratori.” De ce ? Exista mai multe motive, insa doar unul dintre ele doresc sa-l amintesc acum.
Fiecare dintre noi avem persoane iubite in propria familie, intre rude, prieteni sau cunoscuti, in fatza carora ne-am pierdut creditul. Orice le-am spune si orice am face, niciodata nu-i vom putea convinge pe acestia sa vina cu noi pe calea mantuirii.
Este cunoscut faptul ca cel mai greu este sa lucrezi in propria familie cu cei dragi. II cunosti bine , dar si ei te cunosc pe toate fetzele, cu lumini si umbre, cu calitati si defecte. De la tine ei nu mai primesc nimic, deoarece ti-ai pierdut creditul inaintea lor si nu mai ai puterea de a-i influenta. Mai exista vreo speranta pentru salvarea lor ?
Da, exista ! „Domnul secerisului” poate scoate in calea vietii persoanei dragi cu care tu nu mai poti lucra un alt „secerator” care sa aiba influenta in atragerea lui la adevar.
Ai cu siguranta prieteni, colegi, vecini sau cunoscuti cu care te cunosti demult. Ei iti accepta credinta ta „ciudata”, ai mai discutat cu ei probleme spirituale si ei stiu deja multe despre credinta ta. Insa exista o bariera peste care nu se trece. Cand ii inviti sa vina mai aproape de Christos, ei refuza. Mai exista vreo speranta pentru acestia ?
Da, exista ! „Rugati dar pe Domnul secerisului sa scoata lucratori” in calea acestor persoane dragi.
Sunt si persoane carora le-am gresit grav si care si-au facut o impresie negativa despre Biserica si credinta pe care o marturisim. Fatza de aceste persoane ne-am pierdut creditul si orice am face si orice am spune, nu mai putem intoarce timpul inapoi. Mai exista vreo sansa pentru aceste suflete ?
Da, exista ! „Rugati pe Domnul secerisului sa scoata lucratori” si in calea acestor suflete. In Providenta Sa, Dumnezeu va scoate in calea acestor oameni persoane, imprejurai si situatii , care impreuna vor lucra spre salvarea lor. Daca eu nu mai pot lucra cu copilul, sotul sau sotia, cu prietenul, patronul, vecinul sau subalternul meu, Domnul secerisului mai are inca mii de posibilitati. El va trimite in viata celor dragi alti seceratori care vor face lucrarea pe care am vrea sa o facem noi, dar nu mai putem, din diferite motive.
Daca ne-am rugat de spice si ele nu ne mai asculta, daca ne-am rugat de seceratori si ei nu mai vor sa intre in holde sa secere, atunci mai ramane o solutie: sa-L rugam pe Domnul secerisului sa scoata lucratori. Si daca El va hotara ca cineva drag noua sa fie „secerat” si pus in granar, cine I se poate impotrivi?
Lori Balogh
