Ce asteapta oamenii de la viitor
In 1985, undeva pe fundul Oceanului Atlantic, la o adancime de peste 3 000 m, a fost descoperita epava faimosului transatlantic Titanic. O echipa mixta de cercetatori francezi si americani se straduieste sa gaseasca o solutie pentru a scoate la suprafata epava vasului, estimandu-se ca valoarea comorilor ce se afla in epava se ridica la aproximativ un miliard de dolari. In plus, se crede ca, datorita compozitiei apei, trupurile celor care au pierit in acea catastrofa ar fi foarte bine conservate.
Ce s-a intamplat de fapt cu acest vas ?
La 10 aprilie 1912, intr-o atmosfera de sarbatoare, Titanicul era lansat la apa dintr-un port englez, pregatindu-se pentru prima sa calatorie transatlantica. Vasul era un monstru al oceanului si o capodopera a arhitecturii navale din acea vreme. Era insestrat cu restaurante, sali de dans, sali de concert, bazine de inot si sali pentru servicii de cult. Pe vas se putea gasi tot ceea ce isi putea dori un om bogat din acea vreme. Pentru a fi protejat de ghetari, Titanicul avea zece pereti de arama.
Printre calatori se numarau milionari americani, negustori de pietre pretioase din Amsterdam, precum si celebritati ale timpului. Serbarile ocazionate de lansarea la apa a vasului au inceput in portul englez, apoi au continuat pe vapor, urmand ca ele sa atinga apogeul la New York. Pe vapor, totul era asigurat, inclusiv viata pasagerilor. Carma vasului se afla in mainile celui mai destoinic capitan al marinei engleze: capitanul Smith.
Pe 10 aprilie, aproape de miezul noptii, Titanicul s-a desprins de tarmul englez intr-o atmosfera de extaz. Insa mai multe vase sosite din America l-au avertizat pe capitanul Smith ca mai multi ghetari plutitori trecusera de linia de navigare a Titanicului, punand vasul in pericol. Entuziasmul era insa prea mare pentru ca aceste avertismente sa fie luate in seama.
Primele patru zile s-au scurs fara probleme, insa in noaptea de 14 aprilie temperatura a scazut brusc, semn al apropierii unui ghetar. Secundul capitanului si-a anuntat superiorii de pericol, insa raspunsul acestora a venit promt si fara comentarii: “Titanicul nu vrea sa stie de ghetari.”
Astfel, vasul si-a continuat neabatut drumul in sunetele muzicii si in ritm de dans. Pe neasteptate, o puternica zguduitura si un zgomot asurzitor au pus capat petrecerii. Ghetarul lovise vaporul , facand o spartura de zece metri in peretii vasului.
“Nu s-a intamplat nimic. Titanicul nu se va scufunda” – au venit imediat asigurari din partea conducerii vasului. Si totusi, Titanicul se inclina tot mai mult si mai amenintator… Realizand apropierea sfarsitului, orchestra de pe vas intoneaza imnul “Spre cine sa ma-ndrept?”. Apoi incet, dar sigur, Titanicul coboara in mormantul de apa. Au pierit in acea tragedie aproximativ 1600 de oameni.
De ce aceasta rememorare a tragediei Titanicului ? Pentru ca acest vas a devenit un simbol al lumii in care traim. Un poet ( probabil Adrian Paunescu ) exprima aceasta idee in cateva versuri inspirate:
“Vapor maret si tragic e neamul omenesc,
Pamantul e Titanic ce se scufunda-n cer;
Si iarasi se naste Titanic pe-acest santier pamantesc,
Va fi aclamat la plecare, si-apoi va muri in ocean.”
Titanicul e un simbol perfect al lumii noastre, mandra de realizarile sale si de progresele stiintei si tehnicii, dar care ignora ostentativ avertizarile cu privire la pericolele ce o pandesc. In lume se aud numeroase glasuri care trag semnalul de alarma, dar, asemenea Titanicului de alta data, care nu dorea sa stie de ghetari, nici lumea noastra nu ia in serios aceste avertismente.
Miscarile ecologiste ( “verzii” ), organizatia Geenpeace, savanti de renume, Clubul de la Roma, autori de carti si regizori de film, toti atrag atentia ca “Titanicul” lumii noastre este pe cale sa fie lovit de “ghetari”, ducand la prabusirea civilizatiei omenesti.
Iata doar cateva marturii in acest sens, rostite deja cu mai bine de trei decenii in urma, dar cu atat mai actuale astazi:
“Acum este momentul elaborarii unui plan general. Peste zece sau douazeci de ani va fi probabil prea tarziu si nimic nu ar putea impiedica omenirea sa se prabuseasca in abisul catastrofei nucleare.” ( 1 )
“Criza mediului ambiant constituie un semn ca dezastrul se apropie.” ( 2 )
“Unele modele prezic ca, daca tendintele actuale vor continua, in viitorul nu prea indepartat va avea loc o catastrofa la scara mondiala.” ( 3 )
“Fiecare dintre noi are uneori impresia ca se afla intr-un tren care a luat-o razna si din care nimeni nu poate cobora. Nu stim incotro gonim: poate catre o prosperitate extraordinara, dar poate… spre o catastrofa.” ( 4 )
Astfel de glasuri se aud tot mai insistent, vestind o apocalipsa care se apropie. Dar cine ia seama la ele ? In ciuda protestelor ecologistilor, poluarea continua; in ciuda tratatelor de neproliferare nucleara, experientele nuclare continua; in ciuda tratatelor de pace, inarmarea continua; in ciuda progreselor tehnicii, foametea contiuna; in ciuda descoperirilor medicale, degradarea sanatatii omenirii continua… Si astfel, “Titanicul” lumii noastre, desi avertizat de nenumarate glasuri contemporane, nu vrea sa stie de nimic, indreptandu-se spre pieire.
Aceasta este lumea de maine asa cum este vazuta astazi de un numar tot mai mare de oameni responsabili si cu expertiza in domeniu. Dar cum arata lumea de maine din perspectiva biblica ?
Pentru a privi lucrurile din aceasta perspectiva, Dumnezeu ne invita sa ne “suim” la inaltimea Cuvantului Sau si de la aceasta inaltime sa privim lumea de maine: “Dupa aceste lucruri, m-am uitat si iata ca o usa era deschisa in cer. Glasul cel dintai , pe care-l auzisem ca sunetul unei trambite si care vorbea cu mine, mi-a zis: “Suie-te aici si-ti voi arata ce are sa se intample dupa aceste lucruri.” ( Apocalipsa 4,1 )
Ceea ce am amintit pana acum reprezinta doar o viziune pamanteasca asupra viitorului acestei planete. Cei mai multi dintre noi suntem ignoranti cu privire la pericolele pe care le ascunde viitorul, iar putinii oameni care sunt constienti de aceste pericole sunt nesiguri asupra evolutiei evenimentelor.
Cuvantul lui Dumnezeu este insa sigur, caci el este inspirat de Cel pentru care viitorul este la fel de cunoscut ca si trecutul si prezentul. Va propun sa citim cateva texte biblice care ne vor ajuta sa ne formam o imagine de ansamblu a lumii de maine.
1) “Ce s-a intamplat in zilele lui Noe, se va intampla la fel si in zilele Fiului omului: mancau, beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar in ziua cand a iesit Lot din Sodoma a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand se va arata Fiul omului.” ( Luca 17, 26-30 )
Domnul Iisus vorbeste in acest context de o stare de aparenta normalitate a vietii oamenilor in imediata apropiere a revenirii Sale si a incheierii istoriei lumii. Unii ar putea exclama: “Vedeti ? Insusi Mantuitorul a afirmat ca toate lucrurile vor decurge normal pana in ultima zi. De ce sa ne speriem, de ce sa ne stresam, de ce sa ne alarmam cu privire la viitor ? “
Atentie, insa ! Domnul Iisus vorbeste aici de altceva: preocuparile oamenilor vor fi aceleasi pana in ultima zi: vor munci, vor face planuri, se vor casatori, vor cauta placerile trupului… Nu se vorbeste aici si de conditiile in care oamenii vor avea aceste preocupari, caci ei se casatoresc si in timp de pace, dar si in timp de razboi; ei mananca si beau si cand e liniste sociala, dar si cind sunt tensiuni si conflicte; ei fac comert si cand totul decurge normal, dar si in timp de criza. Da, preocuparile oamenilor vor fi aceleasi, insa conditiile vor fi cu totul altele. Despre aceste conditii Biblia are multe de spus.
2) “Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; oamenii isi vor da sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate.” ( Luca 21, 25.26 )
Daca facem legatura cu pasajul anterior, intelegem ca oamenii vor zidi, vor manca si vor bea, se vor casatori si vor face comert pana in ultima zi a istoriei acestei planete, insa in conditii de criza, de mare stramtorare. Limbajul Mantuitorului ne arata ca nu e vorba de o criza oarecare, locala si trecatoare, ci de o criza mondiala, care nu va avea nicio solutie omeneasca. Expresii ca: “stramtorare printre neamuri” si “oamenii isi vor da sufletul de groaza” confirma aceasta idee. Intelegem de aici ca revenirea Mantuitorului va gasi omenirea cufundata in cea mai teribila criza a tuturor timpurilor.
3) “Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati, iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evalvie, dar tagaduindu-i puterea” ( 2 Timotei 3,1-5 )
Apostolul Pavel vorbeste si el de “vremuri grele” in zilele sfarsitului. Insa, atunci cand identifica unele din cauzele crizei finale, el nu aminteste de cataclisme naturale sau nenorociri, ci de decaderea morala ca fiind cauza principala a acesteia. Sunt enumerate douazeci de defecte de caracter care , pe masura ce ne apropiem de final, vor creste in intensitate, devastand viata oamenilor de pe intregul pamant.
4) “In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau; caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume oricine va fi gasit scris in carte.” ( Daniel 12, 1 )
Expresia “vremea aceea” face legatura cu capitolul anterior in care se vorbeste, incepand cu vers. 40, de “vremea sfarsitului”. Dumnezeu ii descopera lui Daniel ca “in vremea aceea”, adica in vremea sfarsitului, va fi un timp de stramtorare cum nu a existat niciodata in istoria omenirii. Intr-un astfel de context va reveni Mantuitorul pentru a pune capat istoriei pacatului.
Iata cum arata lumea de maine in lumina Cuvantului lui Dumnezeu. Viitorul nu va insemna ani multi de prosperitate, de pace si intelegere intre oameni, ci va aduce cea mai teribila criza care a existat vreodata in istoria lumii.
Intr-adevar, lumea noastra e un “Titanic” care se indreapta spre pierire fara sa stie. La putinele glasuri care se pot auzi, avertizand lumea de apropierea pericolului, se adauga glasul puternic al Cuvantului lui Dumnezeu. Dar cine ia seama la el ?
In stirile cu care suntem bombardati zi de zi pe toate canalele media aflam o multime de lucruri fara importanta si fara valoare. Oare daca stim ce masina de lux si-a cumparat cine stie ce om de afaceri, sau cu cat s-a vandut la licitatie lenjeria intima a unei vedete de cinema, oare suntem mai intelepti ? Suntem mai pregatiti sa infruntam pericolele ascunse ale viitorului ?
“Titanicul” lumii noastre se va scufunda cu oamenii sai obisnuiti, dar si cu oamenii sai religiosi. Primii, pentru ca nu au cautat adevarul, iar ultimii, pentru ca, desi il cunoasteau, nu l-au trait si nu l-au transmis altora.
Vor fi insa si oameni care vor lua aminte la avertismentele Cuvantului lui Dumnezeu si se vor pregati pentru ceea ce va aduce lumea de maine. Pentru acestia, Dumnezeu are multe promisiuni scumpe.
“Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi. De aceea nu ne temem, chiar daca s-ar zgudui pamantul si s-ar clatina muntii in inima marilor, chiar daca ar urla si ar spumega valurile marii si s-ar ridica pana acolo de sa se cutremure muntii.” ( Psalm 46, 1-3 )
In timp ce majoritatea oamenilor nu vor sti ce sa faca la auzul urletului valurilor crizelor de tot felul, cei care L-au crezut pe cuvant pe Dumnezeu si s-au pregatit pentru intalnirea cu El, vor trece cu bine ultima mare criza. Sfarsitul acestei lumi nu ii va gasi imbarcati pe luxosul Titanic modern, ci in modesta arca a bisericii lui Christos care, desi va fi si ea lovita de valurile stramtorarii de la urma, va ajunge la mal. La tarmul celalalt al Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu…
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) Mihajlo Mesarovic si Eduard Pestel, Omenirea la raspantie, Ed. politica, Bucuresti, 1975, p. 77
( 2 ) Barry Commoner, Cercul care se inchide, Ed. Politica, Bucuresti, 1980, p. 20
( 3 ) Amilcar O. Herrero, Catastrofa sau o noua societate ?, Ed. Politica, Bucuresti, 1981
( 4 ) V. Karamov, Dincolo de autoritatea stiintei, Ed. Politica, Bucuresti, 1985, p. 341
