Pilda celor zece bile
Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute.
Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:
La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz.
La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă.
Şi iată povestea lui, spusă crainicului radio:
Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor. Sunt convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tău, şi câte altele…
Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este povestea celor 1000 de bile.
***
Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică:
Ø un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar alţii mai puţin, dar media este asta -75 de ani;
Ø am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;
Ø deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55×52, adică aproape 2900 de sâmbete;
Ø am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.Până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent.
De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Nimic nu te motivează şi nu te ajută mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se.
Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau şi pe cealaltă…pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în plus.
Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta.. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio.
Bună dimineaţa şi … la revedere!
Cioban sau macelar ?
Cu citiva ani de zile in urma, un grup de turisti care au vizitat Palestina, au trait o intimplare amuzanta: Ghidul lor le-a explicat ca in Orient ciobanii merg todeauna inaintea turmelor lor, iar oile ii urmeaza pentru ca le cunosc vocea !. Cind veti cobori din avion, veti observa acest fapt pretutindeni pe unde veti merge.
Incurajati de acel ghid, grupul de excursionisti ardea de nerabdare sa ajunga in Palestina pentru a vedea frumusetea pamintului Bibliei si pentru a invata din obiceiurile locului.
Spre surprinderea lor insa, cind au coborit din avion si au ajuns cu autocarul la marginea unei localitati, au observat o persoana care mina oile din spate si nu mergea inaintea lor asa cum li se spusese in avion. Surprins de aceasta situatie, ghidul a ramas fara cuvinte. A cerut sa se opreasca imediat autocarul, pentru a discuta cu aceasta persoana.
„ Cum de mini oile din spate si nu mergi inaintea lor ?”- l-a intrebat cu mare curiozitate ghidul . „Mi s-a spus si aceasta am si observat in excursiile precedente , ca pastorii din Orient merg todeauna inaintea oilor si nu le mina din urma !”
„ Aveti dreptate, domnule” – i-a raspuns strainul. „In zona noastra pastorii isi conduc oile mergind todeauna inaintea turmei ! Dar eu nu sunt pastorul acestei turme, ci macelarul care o mina spre abator !”
Exista o mare diferenta intre interesul unui pastor si cel al unui maceler fata de turma. Pastorul este gata sa-si sacrifice viata pentru a-si cruta turma , pe cind macelarul sacrifica turma pentru a-si intretine viata !
Fereastra regretelor sau a realitatii
In cartea sa ”Cind lucruri rele se intimpla oamenilor buni „ rabinul Harold Kushmer povesteste ca a fost invitat de doua familii indureratecare traiau despartirea de mamele lor. Acestea murisera de moarte naturala, dupa ce traisera fiecare o viata implinita , avind o virsta respectabila.
Cind rabinul a ajuns la prima familie pentru a conduce serviciul de inmormintare, l-a intimpinat fiul femeii decedate care i-a spus : „ Daca as fi trimis-o pe mama mea in Florida (o zona calda a Americii) si as fi scutit-o de aceasta vreme rece si de zapada, mama mea ar fi trait astazi ! Este vina mea ca a murit !”
Si la a doua familie i-a iesit inainte fiul celeilalte mame care a decedat, dar acesta i-a spus un mesaj deosebit :
„ Daca n-as fi insistat ca mama mea sa plece in Florida pentru a scapa de vremea rece si de zapada, mama mea ar fi trait astazi ! Zborul lung cu avionul a fost mult mai mult decit ea a putut suporta. Este numai vina mea ca ea a murit !”
Foarte putini dintre noi trecem prin viata fara a avea regrete si o stare de vinovatie cauzata de ceea ce ni se intimpla. Un psiholog a numit aceasta stare in care ne refugiem de multe ori „fereastra regretului „! El a afirmat ca lucrind cu pacientii sai multi ani la rind, a observat in comportamentul lor ca la un moment dat parca se opresc si privesc pe o fereastra invizibila. Cind intilnesc o situatie de durere in viata , se desprind de realitate si trec intr-o alta lume a imaginatiei.
Ei privesc dincolo de realitatea atit de concludenta si se afunda intr-o stare de vinovatie imaginara. Pierd deodata bucuria, siguranta si orice fel de speranta , iesind din realitate incep sa viseze, zugravind noua lor lume. Ei traiesc aceasta stare , pentru ca privesc pe „fereastra regretelor” nu pe cea a realitatii .
Care este fereatra pe care privesti ? Multi dintre noi am avut situatii cand ne-am oprit in fata ferestrei regretelor. Dumnezeu nu vrea ca noi sa poposim aici , ci sa privim pe fereastra posibilitatilor si-a realitatii.
Patania magarului batran
Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat.
Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanei si ramase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari si iesi frematand…
Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati… Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas in sus.
Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si… scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
Papusa de carpa
Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca sunt o papusa de carpa, si mi-ar darui o farama de viatza, probabil as gandi tot ce spun.
As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza, ci prin ceea ce semnifica. As dormi putin si as visa mult, deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand altii se opresc, m-as trezi cand altii dorm. As asculta cand altii vorbesc, si cum as mai savura o inghetata de ciocolata…!!
Doamne! Daca as avea o inima, mi-as scrie toata ura pe o bucata de gheata si as astepta sa iasa soarele. As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti, ca un vis a lui Van Gogh. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor si sarutul mangaietor al petalelor.
Doamne, daca as avea un crampei de viata, nu as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc ca ii iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca el imi este cel mai drag si oamenilor, cat de mult gresesc daca cred ca nu se mai indragostesc atunci cand incep sa imbatraneasca, nestiind ca de fapt imbatranesc atunci cand nu se indragostesc.
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare. Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci odata cu uitarea. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmea muntelui, nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.
Am invatat ca , atunci cand un nou nascut strange in pumn pentru prima data degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna. Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus numai atunci cand il ajuta sa se ridice. Am invatat atatea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi deloc, caci, din nefericire, cand ma vor pune in valiza aceea, o sa mor…
Gabriel Garcia Marquez
Cei neprihaniti
La o intalnire anuala a unei companii de asigurare, Lou Holtz, antrenorul echipei Notre Dame, a marturisit : „ In viata am avut momente cand am fost pe culmi ale succesului si momente cand am fost în clipe de profunda prabusire si dezamagire.
La echipa din Arkansas, in primul meu an de antrenorat am castigat ”balonul portocaliu” si toti ma iubeau. Clubul din Arkansas mi-a pus poza în galeria de onoare si-a comandat in cinstea mea un timbru comemorativ.
In anul urmator am pierdut in Texas si clubul a retras timbrele, iar oamenii au inceput sa vorbeasca impotriva mea. Pentru a-mi castiga existenta, intr-un an a trebuit sa vand obiecte funerare. Sotia a inceput sa rada de mine si mi-a spus ca nu voi reusi sa vand nimic: a avut dreptate! Ca sa supravetuim, in acea vara a trebuit sa ne vindem masina, televizorul si echipamentul audio.
La fel ca acest antrenor si noi putem fi uneori pe culmi de glorie, alteori in abisul dezamagiriii si-al deznadejdii. Se poate ca in anumite momente poza noastra sa fie intr-o galerie de onoare, iar in alte momente oamenii sa se astepte s-o vada pe-o cruce in cimitir.
Pentru cei care se incred in Dumnezeu, nu conteaza insa pozitia in care se afla pe treptele ierarhiei sociale, pentru ca inaintea Lui Dumnezeu , acestia sunt pretuiti totdeauna.
„Cel neprihanit de 7 ori cade si se ridica!”
Bucati lipsa
Era un individ interesant,desi putin cam excentric – un arheolog pasionat de cioburi de portelan. Cei mai multi dintre noi nu avem prea multa rabdare cu astfel de lucruri si, de obicei, farfuriile sparte sunt aruncate la gunoi. Totusi, pentru acest om cioburile reprezentau o adevarta provocare. De fapt, el isi construise o intreaga casa de cioburi vechi aruncate si din tot felul de vechituri pe care le gasea.
Desi era o monstruozitate, din punctul sau de vedere el crease un obiect de arta. Apoi, a inceput sa examineze molozul din jurul casei sale si a strans bucati si cioburi de obicete de lut si sticla si, cu multa rabdare, le-a lipit impreuna.
Odata, in timpul unei vizite pe care i-a facut-o, mama l-a intrebat daca nu ar putea avea o lucrare de-a lui ca amintire. Incantat, omul s-a grabit sa aleaga una dintre cele mai “reusite” exemplare. Ea ii spusese insa ca ar prefera o lucrare crapata, deteriorata – chiar incompleta. El a privit nedumerit.
“Stii,” i-a explicat ea, “dumneara imi amintesti de Dumnezeu care ia cu atata grija si iubire cioburile vietilor noastre si le pune iarasi impreuna. S-ar putea ca pe ici, pe colo sa mai lipseasca cate o bucata – o moarte, un divort, un accident, o despartire de cineva drag, alegeri gresite, etc.. Dar Dumnezeu ia bucatile vietilor noastre ruinate si ne face iar intregi si completi.”
Imi place mult aceasta poveste, si cred ca ni se potriveste tuturor. Nimeni nu este perfect. Toti suntem “stricati” intr-un fel sau altul. Toti am falimentat, am facut greseli, am cunoscut dezamagiri si infrangeri. Multi am fost zdrobiti din punct de vedere fizic sau emotional. Dar Dumnezeu priveste dincolo de greselile noastre si vede nevoile noastre.
Tandru si rabdator, El cauta cu atentie printre daramaturi, isi ridica propria-I creatura zdrobita si ii aduce vindecare si intregire.Si daca vreuna dintre bucati lipseste, taria si dragostea Lui sunt suficiente.
Perfectiunea Lui implineste cele mai adanci nevoi ale fiintei noastre. Desavarsirea Lui inunda insuficienta noastra si noi devenim completi in El. (Coloseni 2:9-10)
Aniversare neasteptata
Andre Francois Raffray, un avocat pensionat din Arles, Franta, a facut ceea ce orice om de afaceri ar spune ca e o decizie inteleapta. Potrivit ziarului Chicago Tribune, pentru 500 de dolari pe luna, urma sa primeasca apartamentul unei batrane la moartea ei. Matematic vorbind, avand in vedere ca batrana, pe nume Janne Calment, avea deja 90 de ani, sansele ca avocatul sa devina in curand proprietarul apartamentului erau foarte mari. Peste 30 de ani , Raffray inca nu se mutase in apartament, fiind cu 180 000 de dolari mai sarac. Pe 21 februarie 1995, Janne Calment sarbatoarea cea de-a 120-a aniversare a zilei de nastere, devenind astfel cea mai varstnica persoana de pe pamant. In fiecare an, de ziua ei, ea ii trimitea lui Raffray o felicitare pe care scria: “Imi pare rau, dar inca mai traiesc.” Cat de putin control avem noi oamenii asupra viitorului!
Profesorul de filosofie
Un profesor de filosofie statea în fata clasei având pe catedra câteva lucruri. Când ora a început, fara sa spuna un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf.. I-a întrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin, iar acestia au fost de acord ca era.
Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan.Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns în cor: “Pliiin”! Profesorul a scos de sub catedra doua cani cu suc pe care le-aturnat în borcan umplându-l de aceasta data definitiv. Studentii au râs.
,,Acum (a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit), as dori sa întelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre, si ca daca totul ar fi pierdut în afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi:serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte. Daca veti începe cu nisipul ( a continuat el), nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.
La fel si în viata, daca îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu prieteni/prietena/sotia în oras la cina, joaca-te ; vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând, grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”
Unul dintre studenti a ridicat mâna, interesându-se ce reprezentau cele doua cani de suc.
Profesorul i-a raspuns zâmbind: “Ma bucur ca întrebi asta. Ele vor doar sa arate ca, oricât de plina ar parea viata ta, e loc întotdeauna pentru doua cani de suc, împreuna cu un prieten.”
Perfectiune si succes
Brian Harbour se opreste asupra acestei teme in lucrarea “Sa te ridici deasupra multimii”:
“Succesul inseamna sa fii cel mai bun. Perfectiunea inseamna sa dai tot ce ai mai bun din tine. Pentru multi, succesul inseamna sa fii mai bun decat oricare altul. Perfectiunea inseamna sa fii mai bun decat ai fost ieri. Succesul inseamna sa depasesti realizarile celorlalti. Perfectiunea inseamna sa armonizezi practicarea cu potentialul.”
Eroare
George O. Wood povesteste ca pe 31 octombrie 1983, zborul cu numarul 007 al companiei aeriene Korean Airlines a plecat din Anchorage, Alaska, pentru un zbor fara escala cu destinatia Seul, Coreea. Fara ca echipajul sa stie, in computerul de bord care controla directia de mers se strecurase o eroare de jumatate de grad. In momentul decolarii eroarea era nedetectabila dar, pe masura ce giganticul Boeing 747 si-a continuat drumul deasupra Pacificului, a deviat de la directia corecta, pana cand, in cele din urma, a ajuns in spatiul aerian sovietic. Radarele sovietice au sesizat eroarea si imediat au fost trimise avioane de interceptare. Deasupra pamantului rusesc, zborul 007 a fost doborat si toti cei de la bord si-au pierdut viata.
Alege-ti directia cu grija! Desi se poate ca unele alegeri nepotrivite sa nu te afecteze pe termen scurt, cu cat vei persista mai mult intr-o atitudine gresita, cu atat consecintele vor fi mai dezastruoase.
A da un impuls
Jeane Nidetch, o casnica de 97 kg, disperata sa piarda in greutate, a venit la Departamentul de Sanatate din New-York, unde i s-a dat o dieta prescrisa de Dr. Norman Jolliffe. Doua luni mai tarziu, descurajata de ele 22 kg. ramase in plus, ea a invitat 6 prietene supraponderale la ea acasa ca sa le impartaseasca dieta si sa le spuna cum sa o tina. Astazi, 28 de ani mai tarziu, un milion de membri iau parte la 250.000 de intalniri cu privire la controlul greutatii, in 24 de tari, in fiecare saptamana.
De ce a putut Nidetch sa-i ajute pe oameni sa-si controleze vietile? Ca raspuns, ea ne-a povestit o intamplare. Cand era adolescenta, obisnuia sa traverseze parcul unde vedea mamele palavragind, in timp ce copilasii lor stateau in leagane si nimeni nu-i impingea.
“Eu ii impingeam”, spunea Nidetch. “Si stii ce se intampla cand impingi un copil in leagan? Foarte curand, el se impinge, dandu-se singur. Acesta este rolul meu in viata. Ca sa dau altora un impuls.”
Esti multumit de tine insuti ?
O familie a plecat intr-o excursie. In timpul acestei calatorii au oprit linga un indicator ce anunta ca in zona in care se afla, exista un ecou maxim.
“Probeaza sa vezi daca ceea ce scrie pe acest indicator este adevarat” – a sugerat sotia. “Cred ca este un indicator prostesc; iar cineva incearca sa-si bata joc de turisti” – a raspuns sotul !
“Nu-i ceva prea greu; incearca sa strigi ceva , sa vezi daca se va auzi cu adevarat ecoul.”
Raspunzind insistentelor sotiei, sotul cu o voce schimbata pe un ton inalt, a strigat cu toata puterea : „Mare prostie !„ Dupa citeva clipe in care nu s-a auzit niciun raspuns , sotul se indreapta spre sotia lui si-i spune : „Vezi, totul este o farsa ! ”
“Mai incearca odata” – i-a zis sotia. De data aceasta el a strigat si mai tare, spunind : „Sunt cel mai aratos barbat din lume !„ In momentele urmatoare s-a auzit ecoul :„Mare prostie !”
Ati sesizat mesajul ? Am citit ca numai 1/3 dintre barbati si 1/2 dintre femei sunt fericiti datorita a ceea ce sunt si ceea ce au .Asa de multi dintre noi suntem nemultumiti de noi insine .!
Filozoful Schopenhauer i-a comparat pe oameni cu furnicile „Buldog” . Acestea sunt cele mai mari specii de termite din Australia. Daca la una dintre aceste furnici se sectioneaza trunchiul si se indeparteaza capul, in acele momente se declanseaza o lupta salbateca .
Capul ce are niste falci ca dintii de fierastrau, incepe sa muste coada cu furie, in timp ce coada incearca sa infasoare capul si sa-l imobilizeze , intepindu-l. Aceasta lupta uneori dureaza ore in sir.
Aceasta este situatia in care se afla si unii dintre oameni. In adincul inimii acestora se duce o batalie continua. O parte din ei doreste sa progreseze , pe cind o alta doreste stagnarea. Este o parte ce doreste sucesul si implicarea , pe cind celeilalte parti ii place trindavirea. Este o parte din noi ce doreste sa-i slujeasca lui Christos , pe cind o alta parte se impotriveste fata de tot ceea ce este bine. In foarte multe inimi acesta batalie se duce tot timpul . De aceea sunt asa de putini cei care stiu ce inseamna cu adevarat binecuvintarea pacii !
Domnul Iisus a spus ucenicilor Sai: “Va dau pacea Mea ! aceasta nu este la fel ca pacea pe care v-o poate da lumea. Sa nu vi se tulbure inima si nici sa nu se inspaiminte”
Ce dar miunat ! O pace a mintii si-a inimii, stare in care inceteaza orice conflict launtric.
Arca lui Noe
Tot ce trebuie sa stiu despre viata am invatat de la Arca lui Noe…
Unu: Nu pierde barca.
Doi: Aminteste-ti ca toti suntem in aceeasi barca.
Trei: Fa-ti planuri in avans. Nu ploua cand Noe si-a construit arca.
Patru: Fii pregatit. Cand vei avea 600 de ani, e posibil ca cineva sa-ti ceara sa faci ceva cu adevarat important.
Cinci: Nu asculta criticile; mergi inainte cu treaba care trebuie facuta.
Sase: Construieste-ti viitorul pe premise inalte.
Sapte: De dragul sigurantei, calatoreste in pereche.
Opt: Viteza nu e totdeauna un avantaj. Serpii erau pe arca impreuna cu gheparzii.
Noua: Cand esti stresat, pluteste pe apa o perioada.
Zece: Aminteste-ti, Arca a fost construita de amatori; Titanicul de profesionisti.
Magarul lui Buridan
Se spune ca Buridan, un scriitor francez care fusese rectorul Universitatii din Paris, in anul 1327, povestea ca un magar a fost pus intre doua stoguri de fan, dar ca magarul n-a putut alege din care sa manance si a murit de foame.
Exista si multi oameni, care sant asezati in mijlocul multor binecuvantari, dar nu se pot hotari sa se infrupte din ele.
Invata de la oricine
Obiectele lui Gandhi
Ce poti invata despre viata de la un om care atunci cand a murit detinea mai putin de 10 obiecte? Si nu, nu erau vila de lux, elicopter sau masina. Avea hainele de pe el, un ceas, un bol in care manca, o pereche de sandale…lucruri de genul asta, mici si neinsemnate. Nu avea nici macar o casuta a lui.
Si cu toate astea un om fara posesiuni materiale care provenea totusi dintr-o clasa sociala bogata a reusit sa inspire intreaga Indie, sa declanseze lupta pentru independenta in mod pasnic, non-violent si sa motiveze multimi intregi de oameni.
Merita sa urmarim cateva din principiile lui care par extreme si de neconceput pentru lumea de azi. Gandhi isi imaginase o lume in care guvernul, armata, politia erau non-violente.
1. Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.
De departe cea mai cunsocuta replica a lui Gandhi, astazi mii de oameni o repeta mecanic in diverse situatii si probleme fara sa aprofundeze putin ideea din spatele ei. Poti sa te plangi cat vrei de oamenii din jurul tau, de politicieni, de societate, de conditiile de viata, de trafic, de lipsa autostrazilor, de lipsa banilor, de ipocrizia celor pe care ii intalnesti…etc. In realitate nu poti schimba nimic la ceilalti, singurul moment cand esti in control este cand decizi sa te schimbi pe tine. Nu e nimeni de vina pentru ca viata ta e naspa, tu esti singurul care poate sa incerce sa faca o schimbare. Deciziile tale sunt cele care te-au adus in momentul in care esti acum si tot deciziile pe care le iei te pot ajuta sa schimbi ceva. Daca vrei ca oamenii sa fie mai optimisti, mai muncitori, mai entuziasti, mai implicati, fii tu insuti mai optimist, mai entuziast, mai implicat, mai muncitor.
2. Iarta. Detaseaza-te.
Cunosc oameni care nu pot ierta faptul ca au fost mintiti sau inselati nici dupa ce au trecut zece ani sau mai mult. Sau persoane care pot purta ura pe cineva ani intregi pentru ca au fost dati afara, inlocuiti sau chiar pentru ca vecinul de deasupra avea copii mici care plangeau noaptea acum 8 ani. Daca vrei o modalitate rapida de a te imbolnavi de ulcer atunci fa asta: data viitoare cand te enerveaza cineva noteaza-ti pe hartie si tine ura aia in tine cat poti de mult. Las-o sa te macine si sa te manance pe dinauntru pana ramai un om fara pic de suflet si compasiune care isi ia medicamentele dimineata la pranz si seara si se plange ca totul pe lume ii sta impotriva.
3. Daca nu faci primul pas, continui sa stai pe loc oricat de geniala e ideea ta. Stiti care a fost momentul in care Gandhi a declansat implicarea maselor populare pentru cauza lui? Atunci cand s-a intors din Africa de Sud unde practicase cu succes dreptul si a inceput sa spuna ca simplitatea este modul de viata care ii va elibera pe indieni de sub jugul britanicilor. Majoritatea indienilor cumparau haine facute in fabricile britanice. Gandhi a trecut de la vorbe la fapte si a renuntat la hainele occidentale facute de englezi pentru a purta haine facute de indieni in casa din panza simpla. O multime de oameni au inceput sa-I urmeze exemplul. Poate ti-a venit o idee geniala pentru o afacere sau vrei sa te arunci intr-un proiect nebunesc care e deocamdata la stadiul de idee. Pana nu faci primul pas…vei fi tot pe loc.
4. Traieste azi ca si cum ai muri maine. Invata azi ca si cum ai trai vesnic.
Datorita seminariilor si workshopurilor pe care le tin am intalnit in ultimii ani foarte multi oameni care doreau sa schimbe ceva in viata lor pentru ca erau nefericiti. Doua subiecte apareau mereu in discutiile cu ei: ori aveau probleme legate de relatii ori simteau ca se plafoneaza. Fiecare moment pe care il traiesti azi nu se mai intoarce. Inchizi ochii si cand ii deschizi parca au trecut zece ani. Anul asta fac 10 ani de cand am terminat liceul. Parca a fost o fractiune de secunda. Ce-mi aduc aminte cel mai mult din acesti zece ani? Sunt momentele in care am fost foarte fericit sau momentele in care am suferit foarte mult. Amintirile care iti definesc viata sunt momentele in care ai fost prezent si ai trait experienta in care erai cu fiecare fibra a corpului tau.
Poate e momentul cand te-ai angajat prima oara si te-ai simtit pe picioarele tale. Poate e momentul in care ai iubit cum nu iubisei niciodata pana atunci si pretuiai fiecare secunda petrecuta cu persoana cu care erai. Poate e momentul cand cineva drag a plecat de langa tine si ai simtit ca se rupe ceva din tine. Sunt momentele in care trupul si sufletul tau erau acolo, prezente, fara sa fii distras de nimic altceva. Acestea sunt momentele de care iti aduci aminte. Gandeste-te la momentele pe care le ai acum. La experientele pe care le traiesti acum. Tindem sa pierdem momentele frumoase care trec pe langa noi sau nu simtim omul de langa noi. Daca te bucuri, razi cu gura pana la urechi! Daca suferi, plangi! Daca esti fericit si simti ca iti vine sa imbratisezi oamenii pe strada, fa asta. Apoi in momentele cand te relaxezi,invata cat mai mult. Daca simti ca te plafonezi nu e pentru ca seful nu observa ce om bun si profesionist esti tu ci pentru ca tu nu-ti dai silinta sa te dezvolti si sa devii mai bun. Lasa scuzele si invata ceva nou incepand de azi.
5. Satisfactia vine din efort nu din atingerea scopului.
Cei mai nefericiti oameni pe care i-am intalnit erau paradoxal oameni care aveau tot ce le trebuia, castigau mii de euro lunar si erau invidiati de prieteni. Erau oameni dedicati carierei si care atunci cand isi puneau ceva ceva in minte nu se lasau pana nu aveau lucrul respectiv. Cred ca cea mai mare minciuna in filozofia societatii noastre se rezuma la o singura propozitie: “”Cand o sa am tot ce vreau o sa fiu fericit” Lucrurile pentru care lupti, casa, masina, cont baban in banca, recunoastere sociala, toate sunt importante. Te ajuta sa ai o viata mai usoara si sa rezolvi problemele care apar mai rapid. Dar fa din toate astea un scop si tocmai ai sarit intr-un lac plin de oameni nefericiti si neimpliniti. Sunt doua lucruri care imi plac la nebunie: imi place sa urc pe munte si imi place sa castig.
Nu suport sa ies pe locul doi si apropiatii stiu cum ma enervez cand pierd la vreun joc . De-asta o sa intelegi de ce eu foarte mult timp cand mergeam la munte niciodata nu reuseam sa ma distrez sau sa ma simt bine. Stii cum era vacanta mea? Cam asa: Ok, pe ce varf vrem sa ajungem? Pe varful cutare..Aha…traseul se face in mod normal in 7 ore. Facem pariu ca reusim sa il facem in 4 ore? HAI. TOATA LUMEA DUPA MINE. Apoi alergam la propriu pe munte cu singurul scop de a ajunge primul in varf si de a bate recorduri de timp inutile. Si cand ajungeam in varf imi dadeam seama ca nu apucasem sa ma uit in stanga sau in dreapta la minunatiile salbaticiei si la frumusetile care erau la doi pasi de mine. Eram atat de absorbit sa ajung in varf incat am pierdut frumusetea drumului. Viata e la fel. Alergi dupa un job mai bun, dupa o cariera mai banoasa, dupa un partener mai bogat, mai destept, mai frumos si in tot timpul asta pierzi o multime de lucruri frumoase care sunt la doi pasi de tine. Oare vreau eu acum sa iti spuns a renunti la haine, mancare, posesiuni materiale si sa te duci sa traiesti in salbaticie ca sa fii un om mai bun? Nu, nicidecum. Cum ar fi insa daca ai trai fiecare zi ca si cum tot ce ti s-ar intampla ar fi demn de tinut minte, demn de experimentat, demn de retinut, demn de povestit? Ce poti face in privinta asta?
Contributie infima
Bud Wilkinson, un faimos antrenor de fotbal, a fost odata intrebat: “Ce contributie aduce sportul profesionist la sanatatea americanilor?”
Antrenorul a raspuns: “O contributie foarte mica. La un meci de fotbal profesionist, mii de oameni care au nevoie disperata de miscare, stau pe scaune si privesc la 22 de oameni care au nevoie disperata de odihna.”
Atitudinea lucratorului
Am auzit ca in Evul Mediu un om se uita la construirea unui castel. Un lucrator a trecut cu o roaba de mortar. „Ce faci?” l-a intrebat omul nostru. „Duc nişte mortar, doar atat!” a raspuns muncitorul.
Un altul a trecut cu nişte pietre de temelie. „Ce faci?” l-a intrebat omul. „A, nimic. Doar car nişte pietre”.
Apoi a trecut al treilea, cu nişte materiale de construcţie. „Ce faci?” a fost intrebat şi el. Lucratorul a raspuns: „Construiesc o catedrala!”
Cum anume credeţi ca atitudinea ultimului lucrator a afectat atitudinea lui asupra vieţii? Dar calitatea muncii lui?
Atunci cand aranjezi scaunele pentru intalnirea de tineret, te vezi facand o munca triviala, sau te vezi atingand lumea cu Evanghelia lui Hristos? Atunci cand saluţi pe cineva nou la ora de tineret, faci ceva neimportant, sau vital pentru lucrarea lui Dumnezeu?
Stiati ca statistic vorbiind gemenii siamezi reprezinta una dintre 70.000 -100.000 de nasteri, iar cei cu capetele unite – numiti craniopagus – reprezinta un caz la 2 millioane?
Majoritatea gemenilor siamezi mor la nastere sau la scurt timp dupa aceea. Din cate se stie, pana in prezent, s-au facut in jur de 60 de inceracari de separare, dintre care, in mai putin de 10 cazuri ambii nou nascuti au ramas in viata.
In anul 1987 a avut loc un eveniment remarcabil in lumea medicinei, cu valoare de premiera absoluta in domeniu: separarea cu succes a doi gemeni siamezi uniti la cap. Spun cu succes, deoarece ambii copii au supravietuit complicatei interventii, fapt care, asa cum am amintit a avut loc pentru prima data in istoria medicinei. De fapt, intregul parcurs al operatiei efectuate a fost caracterizat de simtamantul pionieratului. O echipa de 70 de medici impreuna cu personalul specializat care efectuasera operatia urmareau cu nerabdare micii pacienti…tot ceea ce se intampla era nou, nimeni nu mai trecuse pe acolo.
Dupa 2 saptamani minunea avea sa se intimple. Baietii, acum in sfarsit separatii, miscau, si la scurt timp ambii baietii au fost externati. Omul care a coordonat si condus aceasta operatie imposibila nu este altul decat Doctorul Benjamin Samuel Carson. Doctorul Carson este omul care a transformat imposibilul in realitate.
Aceasta a fost prima dar nu si ultima operatie dificila de despartire a gemeniilor craniopagus efectuata de doctorul Carson. Insa aceasta prima interventie chirurgicala asupra gemenilor Binder urma sa-i schimbe intregul curs al carierei sale. Devenind un nume si o autoritate in domeniu, doctorul Carson a efectuat in anii care au urmat o serie intreaga de operatii de separare a gemenilor siamezi cu capetele unite.
Licentiat al Universitatii Yale, doctorul Benjamin Carson este in prezent, directorul Sectiei de Neruochirurgie Pediatrica a spitalului Universitatii John Hopkins din Baltimore, primind de 27 de ori titlul de Doctor Honoris Causa si fiind autorul a trei carti; ”Maini inzestrate”, ”Gandeste cutezator ”si ”Imaginea de ansamblu”. A fost numit la numai 33 de ani, seful sectiei de Neurochirurgie Pediatrica a Spitalului Johns Hopkins. Insa stiati ca acest medic, care la ora actuala este considerat cel mai experimentat specialist in operatiile de separare a gemeniilor siamezi uniti la cap, nu a fost dintotdeauna asa de stralucit?
Un baiat de cartier periferic din Detroit, al doilea fiu al unei mame singure…Ben Carson ajunsese in clasa 5-a, codasul clasei, iar glumele pe seama sa deveneau din ce in ce mai frecvente, facandu-i viata insuportabila. Cu timpul, chiar si el incepuse sa se impace cu gandul ca era ultimul. Se simtea cu adevarat cel mai prost copil din clasa. In ciuda repetatelor afirmatii ale mamei sale: ”Esti destept, Benni! Tu poti sa faci orice vrei! ”, n-o putea crede, mai ales cand cei de la scoala il asigurau ca nu era asa.
Pana cand, intr-o zi, cand mamica lui vazand ca drumul pe care mergea fiul ei era gresit si realizand ca cititul este calea de-a scapa de ignoranta si calea catre realizari, a inceput s-ai impuna sa citeasca…Timpul de joaca a fost scurtat, noi reguli au fost intemeiate,iar impreuna cu fratele sau mai mare, Ben trebuia sa prezinte rezumatele a doua carti citite la fiecareia sfarsit de saptamana mamei.
Progresele aveau sa se lase asteptate. Insa ziua, in care Ben a realizat ca si el ca si altii era capabil sa obtina note bune, avea sa-i marcheze viata. Efortul depus acum avea sa se arate. Glumele pe seama sa s-au rarit, copiii au inceput sa-i consulte parerea sa la probleme mai dificile, iar dupa un timp a devenit fruntasul clasei…voia sa cunoasca din ce in ce mai mult, petrecand astfel ore in sir pe banciile bibliotecii. Ben Carson a folosit sansa de a-si schimba modul ignorant de viata de pana atunci…
Desi situatia lui scolara se ameliorase, si se parea ca viitorul ii sta in fata, o alta problema ii umbrea sufletul.Lupta impotriva unui lucru foarte greu de controlat; firea sa impulsiva… avea un temperament violent, pe care il hranise atatia ani. Intr-o zi dintr-o neintelegere minora cu un prieten, s-a infuriat, si pierzandu-si controlul si-a scos briceagul din buzunar, si, fara sa se mai gandeasca vre-o secunda, l-a aruncat in directia prietenului sau.
Din fericire briceagul s-a izbit de o catarama, insa impactul a fost atat de puternic, incat lama s-a rupt in doua…
Vazand lama rupta, si realizand ca ar fi putut sa-si omoare prietenul sau nu ii venea sa creada cele intimplate. Reactia sa violenta, era cu totul si cu totul iesita din comun. A ajuns acasa…cu ochii plin de lacrimi s-a repezit in baie, a inchuiat usa si s-a prabusit pe marginea cazii. Asta este nebunie. De la opt ani visez sa ajung medic. Cum pot sa ajung doctor cu un asemenea temperament? Daca nu era catarama, as fi ajuns in puscarie…
Indemnul de a se ruga a devenit din ce in ce mai insistent. Luptase ani intregi sa-si stapanesca temeperamentul, crezand ca va reusi de unul singur. S-a rugat: ”Doamne, ia-mi Tu firea aceasta, altfel nu voi fi niciodata liber. Cine stie ce voi face mai tarziu, daca acum era sa-mi omor prietenul?!“
Ben Carson a realizat ca daca nu se schimba, visul sau de a deveni doctor nu avea sa se realizeze. Incet s-a strecurat afara din baie si si-a luat Biblia, deschizand-o la cartea Proverbelor a inceput sa citeasca. Dupa un timp, o pace interioara l-a cuprins. Un sentiment de usurare a simtit si ceva ii spunea ca in inima sa se petrecuse o schimbare. Cand a iesit din baie se simtea bine, parca era un alt om. Nu mai era sclavul furiei, niciodata nu mai avea sa fie, acum era liber! Din acea zi, dupa acele ore lungi in care s-a luptat cu el insusi si a implorat ajutorul lui Dumnezeu, Dumnezeu a savarsit o minune in viata lui. El i-a luat furia violenta si de atunci nu a mai avut niciodata probleme cu mania. Ben spune: ”Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot depasi destul de usor situatiiile neplacute, El m-a ajutat sa-mi supun firea mea rebela, o data pentru totdeauna.”
Sansa de a trai o viata normala nu le-ar fi fost oferita perechiilor de gemenii siamezi care au fost despartite cu succes de catre doctorul Ben Carson, daca nu ar fi dorit sa isi schimbe modul sau de viata. A pornit de la o situatie modesta si cu totul nepromitatoare si a ajuns asa de departe doar datorita faptului ca a realizat, ca viata lui avea nevoie de o schimbare drastica, incepand de mic si dedicand mult timp si efort acestui lucru.Daca nu ar folosit sansa de a se schimba, el nu ar fi astazi medicul de succes, medicul care la ora actuala este cel mai cunoscut specialist in neurochirurgie infantila,medicul fara de care multe vietii nu ar fi putut fi salvate…
Ramona Pencea & Elian Trinca
Ioshua Bell in statia de metro
Washington – Statia de Metro, într-o dimineaţă friguroasă din ianuarie 2007. El a cântat şase bucăţi de Bach, timp de aproximativ 45 de minute. În acest timp, circa 2 mii de oameni au trecut prin staţie, cei mai mulţi dintre ei în drum spre locul de muncă. După 3 minute de când începuse să cânte, un om devârstă mijlocie a realizat că violonistul era muzician.El şi-a încetinit ritmul şi s-a oprit pentru câteva secunde, apoi a pornit grăbit pentru a-şi îndeplini programul. 4 minute mai târziu violonistul a primit primul său Dolar: o femeie a aruncat banii în şapcă şi, fără oprire, a continuat să meargă. Peste 6 minute, un tânăr s-a lipit de perete să-l asculte, apoi şi-a privit ceasul şi a repornit grăbit. Peste 10 min, un băieţel de 3 ani s-a oprit, dar mama lui l-a tras grăbită în lungul peronului, când puştiul s-a oprit pentru a privi la violonist. În cele din urmă mama şi-a împins din greu copilul care a continuat să meargă întorcând capul tot timpul. Această acţiune a fost repetată cu mai mulţi alţi copii. Fiecare părinte, fără excepţie, i-au forţat să se mişte.
Muzicianul a cântat 45 de minute. Doar 6 persoane s-au oprit şi au rămas pentru o vreme. Aproximativ 20 i-au dat bani, dar au continuat să meargă în ritmul lor normal. A colectat în total 32 de dolari.
După 1 oră, a terminat de cântat şi s-a aşternut tăcerea. Nimeni nu a observat. Nimeni nu a aplaudat şi nici nu a existat vreo recunoaştere. Nimeni nu a ştiut acest lucru, dar a fost violonistul Ioshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. El a cântat una dintre cele mai complicate piese scrise vreodata, cu o vioară în valoare de 3,5 milioane de dolari.
Cu două zile înainte, Joshua Bell avusese un concert cu casa închisă la un teatru din Boston , unde valoarea medie a unui bilet fusese de 100 dolari. Aceasta este o poveste adevarata. Concertul Joshua Bell, incognito în staţia de metrou, a fost organizat de “Washington Post”, ca parte a unui experiment social despre percepţie, gust şi priorităţile oamenilor.
Întrebările ridicate: într-un loc comun, într-un mediu şi la o oră inadecvată, putem percepe frumuseţea? Ne oprim pentru a o aprecia? Am recunoaşte talentul într-un context neaşteptat?
O posibilă concluzie a acestui experiment ar putea fi: Dacă nu avem un moment pentru a ne opri şi a asculta cântând pe unul dintre cei mai buni muzicieni din lume, una din cea mai bună muzică scrisă vreodată, cu unul dintre cele mai valoroase instrumente …. de cât de multe alte lucruri frumoase ne lipsim?
“Am invatat “
de Octavian Paler
Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul … depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere,si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata, ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute,dupa aceea insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca,ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor,ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva. Am invatat ca oricum ai taia,orice lucru are doua fete. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde.S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi .Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti .
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc,dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat,dar nu am dreptul sa fiu si rau. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta,iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten,oricum te va rani din cand in cand.Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii.Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea,dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc,si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru,si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte, cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul,ca si vorbitul,poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede … Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Neatentie
Bobby Leach, un englez, a uimit lumea atunci cand a afirmat ca va sari cu un butoi in cascada Niagara. Si a reusit, intr-adevar, reprezentand un miracol pentru cei care l-au vazut scapand nevatamat din apele involburate. Dupa cateva luni de la acel eveniment, Leach se plimba si din neatentie a alunecat pe o coaja de banana. A cazut si si-a fracturat piciorul, necesitand o complicata operatie.
Intamplare ciudata
Bobby Leach, un englez, a uimit lumea atunci cand a afirmat ca va sari cu un butoi in cascada Niagara. Si a reusit, intr-adevar, reprezentand un miracol pentru cei care l-au vazut scapand nevatamat din apele involburate. Dupa cateva luni de la acel eveniment, Leach se plimba si din neatentie a alunecat pe o coaja de banana. A cazut si si-a fracturat piciorul, necesitand o complicata operatie.
“Taxa libera”
Un perceptor de taxe a venit intr-o zi la un pastor sarac sa constate suma pe care acesta o are de platit.
Iata conversatia care a vut loc:
“ Ce proprietate aveti?” a intrebat perceptorul.
“ Sunt un om foarte bogat” a raspuns pastorul.
“Enumerati va rog posesiunile” l-a indrumat perceptorul.
Pastorul a spus: “In primul rand am o viata vesnica” Ioan 3,16.
Doi: “Am o casa in cer” Ioan 14,2.
Trei: “Am o pace care nu trece niciodata” Filipenini 4,7
Patru: “O bucurie inexplicabila” 1 Petru 1,8
Cinci: “O dragoste divina care nu se stinge” 1 Corinteni 13,8
Sase: “Am o sotie credincioasa” Proverbe 13.10
Sapte: “Am sanatate, fericire, copii ascultatori” Exod 20, 12.
Opt: “Am prieteni adevarati si loiali” Proverbe 18, 24.
Noua: “Noaptea este o cantare: Ziua, Domnul imi dadea indurarea Lui, iar noaptea, cintam laudele Lui, si inaltam o rugaciune Dumnezeului vietii mele” Psalmul 42,8
Zece: “Am o coroana a vietii” Iacov 1,12
Perceptorul de taxe a inchis cartea si a spus:
“Intr-adevar sunteti un om foarte bogat, dar aceasta proprietate nu este taxabila”.
Fie ca toti sa avem aceasta taxa libera.
Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare
Înainte de a muri, Alexandru cel Mare și-a chemat generalii şi și-a spus ultimele trei dorințe:
1. Sicriul să fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.
2. Comorile dobândite (argint, aur, pietre preţioase), să fie risipite pe tot drumul până la mormânt.
3. Mâinile sale să atârne în afara sicriului, să poată fi văzute de toți.
Unul dintre generalii săi, surprins de aceste dorinţe neobişnuite l-a întrebat pe Alexandru care sunt motivele. Alexandru a explicat:
1. Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii să-mi ducă sicriul, pentru ca în felul acesta să arate tuturor cât de neputincioși sunt în fața morții.
2. Vreau ca pământul să fie acoperit de comorile mele, pentru ca toată lumea să poată vedea că toate comorile pe care le câștigăm aici, pe Pământ, aici rămân.
3. Vreau ca mâinile mele să atârne în aer, goale, pentru a le permite oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, așa cum am venit, atunci când se termină tezaurul cel mai de preț – Timpul.
Timpul este viața noastră. Cel mai bun cadou pe care il poți da cuiva este timpul tău!
Şi tu, prietene, dacă ai intuiție, vei înțelege de ce ai primit acest TEZAUR.
Puteai sa auzi cum cade un ac!…
Conferinta internationala in Franta cu ingineri, inclusiv francezi si americani. Intr-o pauza, un inginer francez
revine in sala spunind:
Ati auzit ultima timpenie facuta de Bush? A trimis un portavion in Indonezia sa ajute victimele tsunami-ului!
Ce or fi avind de gind, sa-i bombardeze?
Un inginer de la Boeing s-a ridicat si a replicat linistit:
– Portavioanele noastre au trei spitale la bord si pot trata mai multe sute de pacienti. Ele sunt cu energie nucleara si pot alimenta cu electricitate instalatiile de pe uscat, au trei cantine cu o capacitate de a servi cel putin 3000 de consumatori cu trei mese pe zi. Pot produce mai multe mii de galoane de apa proaspata din apa de mare pe zi si au o jumatate de duzina de helicoptere care transporta victime de pe puntea de aterizare. Avem unsprezece asemenea nave. Cite are Franta?
Puteai sa auzi cum cade un ac!…
Culegere de Lori Balogh
