Louis Pasteur ( 1822 – 1895 )

Louis Pasteur

( 1822 – 1895 )

Sunt oameni a caror viata si lucrare au schimbat pentru totdeauna destinul omenirii. Venirea lor pe lume a insemnat o adevarata “ora astrala” pentru umanitatea a carei existenta e greu sa ne-o imaginam astazi fara aportul adus de acesti oameni la binele general.

Oare cum ar fi aratat lumea noastra fara beneficiile muncii unui om ca Louis Pasteur ? E greu sa ne imaginam… La finalul tuturor lucrurilor, cand Dumnezeu va trage linie si va face suma, ne vom da seama cat de mult a insemnat pentru noi si pentru intreaga umanitate viata si lucrarea unor astfel de oameni.

Louis Pasteur s-a nascut pe 27 decembrie 1822 intr-o familie de tabacari din Salins, Franta. Era cel de-al treilea copil al lui Jean Joseph Pasteur, un fost ostas in armata lui Napoleon, decorat chiar de imparat, in 1814, cu Crucea Legiunii de Onoare.

Tatal sau era un om serios, respectuos si respectat de cei din jur. Mama sa, o femeie de mica statura, avea o fire prietenoasa, era o buna gospodina si mereu neobosita atunci cand era nevoie de ajutorul ei.

Intr-un astfel de camin armonios, in care parintii s-au straduit sa imprime in copiii lor valorile morale, Louis Pasteur a primit o educatie temeinica. Asemenea multor oameni mari pe care i-a avut umanitatea, nici Louis Pasteur nu s-a remarcat in timpul copilariei sau adolescentei. Era silitor la scoala, dar in vacante ii placea sa hoinareasca cu prietenii si sa pescuiasca.

In 1838, la sfatul directorului scolii in care studiase, Louis Pasteu este trimis la Paris pentru a se pregati pentru admiterea in Scoala Normala. In 1842, promoveaza bacalaureatul in litere si stiinte, desi la chimie este notat cu ”mediocru”. In anul urmator, Louis Pasteur este admis la Scoala Normala.

Aici se dedica studiului cristalografiei, biologiei si patologiei, dovedind o adevarata pasiune pentru stiinta. Motivat de un profund sentiment religios, la care se adauga iubirea de familie, de patrie si de stiinta, Pasteur, din fire un revolutionar, ia parte la evenimentele legate de anul 1848, sacrificand putinii bani pe care-i avea pentru binele tarii.

Moartea mamei insa il afecteaza profund. Cateva saptamani dupa aceea nu mai poate lucra nimic. Apoi, in 1849, fiind numit profesor la Facultatea din Strasbourg, o intalneste in familia rectorului Laurent pe cea care ii va deveni sotie si sprijin pentru tot restul vietii.

Modul in care Louis Pasteur o cere in casatorie pe fiica rectorului Laurent dovedeste ca era un om cat se poate de sincer si care se cunostea pe sine suficient de bine. “Nu am nimic care sa ii placa unei tinere domnisoare”, scrie el. “Dar amintirile imi spun ca dupa ce am ajuns sa fiu bine cunoscut de oameni, ei m-au iubit… Tot ce doresc, domnisoara, este sa nu ma judecati prea repede. S-ar putea sa va inselati. Timpul va va arata ca sub o infatisare rece si timida, care cred ca va displace, se gaseste o inima plina de afectiune.”

Problema care il preocupa cel mai mult in aceasta perioada este teoria generatiei spontane, considerata piatra unghiulara a biologiei. Pasteur se dovedeste sceptic fatza de aceasta teorie: “In starea actuala a stiintei”, spune el, “doctrina generatiei spontane este o inchipuire… Aici nu e vorba nici de religie, nici de filozofie, nici de ateism, nici de materialism, nici de spiritualism… e o problema de fapte. M-am apucat sa studiez problema fara idei preconcepute, tot atata gata sa declar, daca experienta m-ar fi silit, ca exista generatie spontana, pe cat sunt de convins azi ca aceia care afirma acest lucru in zilele noastre sunt legati la ochi.”

Numit administrator al Scolii Normale in 1857, Louis Pasteur constata ca, in calitatea lui de responsabil cu studiile stiintifice, nu are un laborator in care sa continue lucrarea de cercetare. Chiar materialele de care are nevoie pentru aceste cercetari ii sunt refuzate.

In 1868, cu putin timp inainte de Craciun, Louis Pasteur sufera un atac vascular cerebral care il tintuieste la pat mai mult de o luna. Toti erau ingrijorati de soarta lui: familia, prietenii, imparatul si imparateasa. Dar, dupa trecerea perioadei de convalescenta, Louis Pasteur isi revine. Marele castig pe care l-a avut in aceasta perioada a fost lecturarea biografiilor unor oameni celebri. Aceasta l-a ajutat mult, determinandu-l sa faca din aceste biografii un principiu de educatie nationala.

Dar nici activitatea pe taram stiintific nu a fost oprita in timpul convalescentei. Desi nu putea lucra in mod direct, o facea prin colaboratorii sai pe care ii indruma permanent. In anii care au urmat, Pasteur se dedica cu totul stiintei. Desi incearca si o cariera politica, candidand pentru postul de senator, esueaza total. Simtind ca isi poate servi tara cel mai bine in domeniul in care lucra, Pasteur se dedica cu totul cercetarii stiintifice.

Treptat, eforturile sale ii aduc recunoasterea meritelor in domeniul cercetarii. Guvernul Canadian da numele sau unui canton, iar in Algeria, numele lui este dat unui sat. Insa viata de munca intensa isi cere tributul, care nu intarzie sa vina: Pasteur paralizeaza, apoi, in iarna anului 1895, pe 28 decembrie, se stinge din viata.

Dintre marile realizari ale lui Louis Pasteur, realizari de care beneficiem cu totii, fac parte cercetarile legate de fermentatie si geneza bolilor infectioase, ambele avand ca numitor comun teoria generatiei spontane cu care Pasteur nu era de acord. De fapt, in ce consta aceasta teorie larg raspandita in acea perioada ?

O forma primitiva a teoriei generatiei spontane exista inca din antichitate. Se credea pe atunci ca albinele apar din hoitul unui taur, iar tiparii se nasteau spontan din namolul fluviilor. Desi aceste idei au fost inlaturate treptat odata cu progresul stiintei, unele au rezistat in timp. Pe vremea lui Pasteur inca se credea ca viermii apar spontan in carnea intrata in putrefactie, pana ce Redi a demonstrat ca viermii respectivi proveneau din ouale de musca. O bucata de carne acoperita bine cu panza nu mai facea viermi.

Pasteur a reluat unele experiente anterioare, dar a facut si altele noi, demonstrand ca germenii care produc fermentatia se gasesc in aer si ca ei nu sunt raspanditi pretutindeni la fel. In 1864, Pasteur tine la Sorbona o conferinta in care combate teoria generatiei spontane. El demonstreaza stiintific ca daca un lichid sterilizat prin fierbere e impiedicat sa vina in contact cu germenii din aer, el nu se va altera. Pasteur dovedeste ca fermentatiile unor materii, precum si bolile unor vietuitoare, cum sunt viermii de matase, se datoreaza unor organisme foarte mici, numite germeni.

Continunad ideile sale, Pasteur si-a pus intrebarea daca nu cumva si bolile umane sunt cauzate de asemenea organisme corpusculare. Medicina din acea epoca avea mari probleme, fara sa le poata gasi cauza. Mortalitatea femeilor la nastere era foarte mare, iar gradul de supravietuire a celor operati era foarte mic. Se ajunsese la atatea rateuri in incercarea de a salva vietile oamenilor incat un chirurg ii sfatuia pe elevii sai: “Cand aveti de facut o amputare, ganditi-va de zece ori , caci daca hotaram sa facem o operatie, adesea semnam o condamnare la moarte.”

Teoria microbiana lansata de Pasteur a avut destui oponenti printre contemporanii sai. Cand a fost numit membru al Academiei de Medicina, in 1873, faptul s-a datorat unui singur vot in plus, ceea ce dovedeste ca multi se opuneau teoriei lui. In acelasi timp, crestea numarul celor care treceau de partea sa. In Anglia, medicul Lister, dupa ce a fost castigat de ideile lui Pasteur, a inaugurat, in 1867, o noua metoda de pansare a ranilor in spital. Incercand sa distruga microorganismele din aer si cele de pe pansamente si instrumente, Lister a obtinut rezultate incurajatoare, dand mai multa greutate descoperirilor lui Pasteur.

Stapanit de ideea ca fiecare boala trebuie sa aiba microbul ei specific, Pasteur a continuat cercetarile in acest sens. Astfel a descoperit bacteria care provoaca furunculoza. Cercetariel l-au obligat pe Pasteur sa intre in contact direct cu viata de spital. Pentru sufletul sau sensibil, vederea bisturiului care inciza un abces, sau care diseca un cadavru, ii provoca multa suferinta si dezgust. De multe ori iesea bolnav din salile de autopsie, insa pasiunea pentru stiinta si dorinta de a descoperi cauza bolilor erau mult mai mari. Toate cercetarile sale nu au facut decat sa duca la progresul chirurgiei si scaderea ratei mortalitatii in spitale.

O alta preocupare de seama a marelui savant a fost aceea a atenuarii virusurilor. In acest sens, impreuna cu colaboratorii sai a studiat diferite medii de cultura pentru mai multi germeni patogeni, facand observatii deosebit de importante. Pateur a inceput sa studieze microbul holerei gainilor pe un mediu de cultura specific: un bulion format din muschi de gaina pe care erau insamantati acesti germeni.

Dupa doar cateva ore de la insamantare, mediul de cultura devenea plin de un numar infinit de germeni atat de virulenti incat era suficienta doar o singura picatura din acest bulion pentru a ucide o gaina foarte repede. Datorita unor probleme ivite pe neasteptate, Pasteur si-a amanat pentru un timp cercetarile. Cand a revenit asupra lor, a observat ca gainile inoculate cu germeni din culturile mai vechi se imbolnaveau mai putin. Aceasta constatare l-a condus pe savant la descoperirea vaccinurilor.

Pasteur si-a pus intrebarea: Ce s-ar intampla cu aceste gaini rezistente la inocularea cu germeni din culturile mai vechi daca li s-ar inocula germeni activi ? Spre uimirea tuturor, mai putin a lui Pasteur, toate gainile tratate mai intai cu microbi din culturi invechite si apoi cu microbi din culturi proaspete au rezistat bolii, in timp ce alte gaini aduse direct de la piata mureau dupa ce erau inoculate cu germeni din culturile proaspete.

Astfel a aparut ideea vaccinului, care consta in introducerea unor germeni atenuati in organisme sanatoase, cu scopul de a le intari imunitatea fatza de o anumita boala. La inceput, metoda vaccinarii cu virusuri atenuate a fost luata in deradere, insa ulterior ea s-a dovedit un mare succes.

Increderea in cerecetarile lui Pasteur a crescut odata cu studiile sale asupra turbarii. Obtinand medii de cultura ale virusului turbarii in maduva veche de 14 zile, 13 zile, 12 zile… si o zi, si administrand unui caine sanatos germeni incepand cu cei mai vechi pana la cei mai proaspeti, Pasteur a reusit sa impiedice imbolnavirea cainilor.

Descoperirea profilaxiei turbarii a facut ca popularitatea lui Pasteur sa creasca vertiginos. Drept recunostinta pentru descoperirile sale, institutul nou infiintat si dedicat acestor cercetari a purtat numele lui Pasteur. Descoperirea tratamentului preventiv al turbarii ( rabiei ) a fost una din cele mai mari descoperiri facute vreodata in folosul umanitatii.

In Romania, Victor Babes a continuat cercetarile lui Pasteur, ajungandu-se ca doar unul dintr-o mie de subiecti sa fie in pericol de imbolnavire. Astazi, omenirea sufera mai putin datorita muncii plina de abnegatie si perseverenta a acestui mare om nobil. Principiile care l-au calauzit in viata si care au adus rodul cuvenit se pot observa usor din indemnurile pe care acest mare om le dadea generatiilor urmatoare:

“Oricare ar fi cariera pe care o imbratisati, sa aveti intotdeauna un scop maret. Sa aveti cultul oamenilor mari si al lucrarilor mari. Fericit este acela care are un ideal de frumusete caruia sa i se supuna: ideal artistic, ideal patriotic, ideal al virtutilor evanghelice. Acestea sunt izvoarele de unde ies gandurile mari si faptele mari… Nu va lasati molipsiti de scepticismul sterp care calomniaza, sa nu va pierdeti curajul in ceasurile de intristare care bantuie cateodata o tara. Oricat de mult sau de putin sa fi fost inlesnite de soarta straduintele voastre, cand va apropiati de un tel inalt, trebuie sa aveti dreptul sa spuneti: “Am facut tot ce am putut.”

Lori Balogh