Consecintele pacatului

Consecintele pacatului

Pasajul biblic din Geneza 3,7-24 se ocupa cu consecintele suportate de om datorita pacatuirii. Aceste consecinte se impart in doua mari categorii: urmari imediate si indepartate ale pacatului.

I ) Consecintele imediate

Acestea ii privesc in primul rand pe primii nostri parinti care au cazut in pacat.

1) Schimbarea naturii umane. Aceasta  a afectat intreaga viata a omului, sub toate aspectele ei, dar si si relatia omului cu Dumnezeu.

2) Cunoasterea raului. Este adevarat ca era o cunostinta nou dobandita, insa nu era nevoie de ea. De fapt, cunoasterea raului le-a rapit oamenilor fericirea. Cine are nevoie sa stie ce simte un parinte caruia i-a murit copilul ? Sau cine are nevoie sa stie din propria experienta ce inseamna dezamagirea, foamea, lipsurile, singuratatea si moartea ?  Exista o multime de cunostinte legate de rau pe care nu le dorim si carora nu le simtim lipsa.

3) Prezenta lui Dumnezeu a devenit insuportabila pentru omul pacatos. Acest lucru i-a determinat pe primii nostri parinti sa se ascunda atunci cand au auzit glasul lui Dumnezeu chemandu-i.

4) Frica. “Mi-a fost frica”,ii spune Adam Creatorului imediat dupa caderea in pacat ( Geneza 3, 10 ).

5) Rusinea. Este un sentiment aparut imediat dupa pacatuire. “…pentru ca eram gol si m-am ascuns”, ii raspunde Adam Creatorului. ( Geneza 3,10 )

6) Indreptatirea de sine si invinovatirea celuilalt.Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat”, se dezvinovateste Adam ( Geneza 3,12 ). Eva, la randul ei, arunca vina pe sarpe: “Sarpele m-a amagit si am mancat din pom” ( Geneza 3,13 ). In final, vina este aruncata indirect  asupra Creatorului care le-a facut pe toate.

7) Pierderea slavei. Imediat dupa pacatuire, primii nostri parinti au pierdut haina de slava si “au cunoscut ca erau goi” ( Geneza 3,7 ).

8) Blestemarea pamantului. “Blestemat este acum pamantul din pricina ta” (Geneza 3,17 ). Trebuie retinut ca blestemul rostit de Creator dupa caderea omului era doar o enuntare a consecintelor pacatuirii, a alegerii deliberate a omului.

9) Truda pentru castigarea existentei. “In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea…” ( Geneza 3, 19 ).

10) Suferintele nasterii. “Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta” ( Geneza 3, 16 ). Trebuie amintit ca nasterea este singurul proces fiziologic dureros. Toate celelalte procese fiziologice sunt nedureroase: circulatia sangelui, respiratia, digestia, metabolismul, miscarea, gandirea, etc. Niciun medic sau biolog nu poate raspunde la intrebarea de ce nasterea este singurul proces fiziologic dureros. Singura explicatie valabila se afla in blestemul rostit de Creator dupa caderea in pacat a omului.

11) Pierderea Paradisului. Primii oameni au fost izgoniti din Eden dupa ce au pacatuit ( Geneza 3,22.24 ).

12) Moartea. “In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce.” ( Geneza 3,19 )

II) Consecinte indepartate

Acestea privesc efectele pacatului suportate de intregul neam omenesc. Din aceste consecinte putem deduce cat de grav a fost gestul omului de a manca din fructul oprit.

1) Crima. Cain, primul fiu al lui Adam, isi ucide fratele ( Geneza 4,8 ).

2) Poligamia. Lameh, unul din urmasii lui Cain, devine primul poligam din istoria omenirii ( Geneza 4, 23 ).

3) Violenta. ( Geneza 4, 23.24 ). In doar cateva secole, violenta oamenilor a devenit atat de mare incat a fost nevoie de o catastrofa universala ( potopul ) care sa duca la nimicirea intregii civilizatii antediluviene.

4) Razvratirea impotriva lui Dumnezeu. La toate apelurile facute de Dumnezeu lumii dinainte de potop, doar opt persoane au raspuns pozitiv. Ceilalti au pierit datorita razvratirii impotriva lui Dumnezeu.

5) Natura pacatoasa transmisa asupra intregului neam omenesc. Prin pacatuirea sa, Adam nu a cazut doar el, ci si intreaga omenire, deoarece pacatul a dus la prabusirea “platformei” pe care a stat Adam inainte de cadere. Toti urmasii lui Adam s-au nascut in “prapastia” pacatului. ( Romani 3,23; Eclesiastul 7,20; 1 Regi 8,46; 1 Ioan 1,8 ).

6) Intreaga natura a fost corupta, degradandu-se. Cu ocazia potopului, Biblia ne spune ca “orice faptura isi stricase calea pe pamant” ( Geneza 6,11.12 ).

7) Judecata finala. “Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Christos” ( Romani 14,10 ).

8) Moartea vesica. Numita in Apocalipsa si “moartea a doua” ( Apocalipsa 20,14.15 )

Ce este pacatul ?

O definitie completa a pacatului trebuie sa contina trei aspecte:

1) Calcarea Legii lui Dumnezeu ( pacatul prin comitere ): “Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege” ( 1 Ioan 3,4 ).

2) Neinfaptuirea binelui ( pacatul prin omitere ): “Deci cine stie sa faca un bine si nu-l face, savarseste un pacat” ( Iacov 4,17 )

3) Trairea fara credinta: “Tot ce nu vine din incredintare este pacat” ( Romani 14, 23 )

O definitie mai cuprinzatoare a pacatului este urmatoarea: Orice deviere de la vointa cunoscuta a lui Dumnezeu, fie nefacand ceea ce El a poruncit, fie facand ceea ce El a interzis.

O alta definitie a pacatului: inlocuirea dependentei de Dumnezeu cu dependent de sine.

Insa indiferent de forma de manifestare, in esenta pacatul inseamna: neascultare, razvratire si necredinta, toate in relatia dintre om si Dumnezeu.

In mod frecvent, despre pacat se vorbeste doar in momentul comiterii unor fapte reprobabile. Domnul Christos insa a revolutionat conceptia despre pacat, plasandu-l la nivelul gandurilor si simtamintelor ( Matei 5,21-32 ).

Pacatul produce vinovatie. Daca nu este tratata corect, aceasta poate distruge facultatile mintale, fizice si spirituale ale omului. In final, daca nu este rezolvata problema vinovatiei, ea va duce la moarte, caci “plata pacatului este moartea “ ( Romani 6,23 ).

Singurul antidot al vinovatiei este iertarea, care va aduce o constiinta curata si pace sufleteasca ( Matei 6,12 ).

Pacat “stramosesc “ ?

Contrar parerii populare, noi mostenim de la Adam doar inclinatia spre pacat, nu si vinovatia pacatului adamic. Invatatura despre pacatul stramosesc nu se armonizeaza cu imaginea unui Dumnezeu drept si sfant pe care-L prezinta Biblia. Un Dumnezeu drept si neprihanit nu-l poate invinovati pe un om pentru pacatele altui om. Un om poate suporta consecintele pacatelor altui om, insa nu si vinovatia acestuia.

Lori Balogh

This entry was posted in Adevaruri biblice and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.