P
Paharnic – Ofițer care turna băuturile în paharul împărătesc și le oferea suveranului (vezi Geneza 40:9‑14). Era una dintre cele mai înalte funcții, cerând integritate morală, deoarece un paharnic corupt putea să-i ofere suveranului băutură otrăvită.
Palestina – Nume dat de greci și romani întregului teritoriu locuit de israeliți și care s-a păstrat până în zilele noastre. Termenul provine de la Filistia, denumirea țării filistenilor.
Paradis (în lat: „paradisus”; în gr. „paradeisos”) – „Parc, grădină de agrement”. Este căminul fericit al primilor părinți, dar și locul în care mântuiții vor trăi în veșnicie.
Paște – Termen derivat dintr-un verb ebraic, având semnificația de „a trece pe alături” sau „a cruța” (vezi Exodul 12:13,23,27). Era prima dintre cele trei sărbători anuale, cu ocazia căreia toți bărbații aveau obligația de a se prezenta la Casa Domnului. Se mai numea și „sărbătoarea azimilor” și a fost instituit în Egipt pentru a comemora izbăvirea israeliților din robia egipteană.
Patașcă – Litieră, mijloc de transport al suveranilor.
Patmos – Insulă mică și stâncoasă din Marea Egee, pe care a fost exilat apostolul Ioan și unde a primit viziunile din cartea Apocalipsa (vezi Apocalipsa 1:9).
Patros – „Ținutul de miazăzi”. Termenul indică teritoriul Egiptului de Sus, situat între Egipt și Etiopia.
Pavel (în gr: „Paulos”; în lat: „Paulus”) – Principalul apostol al neamurilor. Numele său evreiesc a fost Saul, însă în momentul convertirii sale la creștinism numele său a devenit Pavel (vezi Fapte 13:9). S-a născut în Tars, cea mai importantă localitate a Ciliciei, și a primit o educație de erudit la picioarele lui Gamaliel. A fost educat după cea mai strictă partidă a fariseilor. După convertirea sa pe drumul Damascului, Pavel a început o serie de călătorii misionare, întemeind biserici în întregul bazin mediteranean. A murit ca martir la Roma, fiind decapitat din ordinul lui Nero.
Păcat – Călcarea Legii lui Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3:4; Romani 4:15; 5:13). Este tradus din termenul ebraic „hatta’t” care înseamnă greșirea țintei sau o deviere de la obiectivul propus. Păcatul cuprinde toate gândurile, faptele, motivațiile și atitudinile care sunt contrare voinței exprimate a lui Dumnezeu.
Pecete, sigiliu – Inel sau obiect cilindric, în general confecționat dintr-un metal semiprețios, care servea la imprimarea unei parafe pe argilă. În Antichitate, pecetea îndeplinea diferite funcții.
Penina – „Coral”, „Mărgean”. Una dintre cele două soții ale lui Elcana, tatăl lui Samuel (vezi 1 Samuel 1:2‑6). A doua soție se numea Ana, mama lui Samuel.
Pentateuh (în gr: „pentateuchos” – „cinci suluri”) – Primele cinci cărți ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul. Termenul nu apare în Sfânta Scriptură. Evreii numeau cele cinci cărți „Torah” („Legea”, vezi Iosua 1:7).
Perdeaua dinăuntru – Perdeaua care despărțea, mai întâi în cortul din pustie, și apoi în templul lui Solomon, Locul Sfânt de Locul Prea Sfânt (vezi Exodul 26:31‑35).
Pereea – „Țara de dincolo”. Regiune cuprinsă între pârâurile Iaboc și Arnon, dincolo de Iordan.
Pergam – Cel mai important oraș din Misia, aflat la 5 km nord de râul Caicus și la 24 km de Marea Egee. În primul secol, în Pergam se afla o importantă comunitate creștină, căreia Ioan i-a trimis o epistolă cuprinsă în cartea Apocalipsa (vezi Apocalipsa 2:13).
Persia – Țara vechilor perși, învecinată la nord cu Media, iar la sud-vest cu Golful Persic.
Persida – „Persană”. Creștină din Roma care a lucrat cu mult zel pentru înaintarea Evangheliei (vezi Romani 16:12).
Petru (în lat: „Petrus”; în gr. „Petros”; în aramaică: „Kepha”). Probabil inițial ucenic al lui Ioan Botezătorul, apoi ucenic al Domnului Iisus, după ce Andrei, fratele său, l-a prezentat Mântuitorului (vezi Ioan 1:41,42).
Pieptar – Piesă a vestimentației sacerdotale pe care o purta marele preot al evreilor (vezi Exodul 28:15‑30). Conținea 12 pietre prețioase așezate în patru rânduri a câte trei coloane, pe care erau scrise numele celor 12 seminții ale poporului Israel.
Pilat – Numele său întreg era Ponțiu Pilat sau Pilat din Pont (vezi Matei 27:2). Al cincilea procurator roman (prefect) al Iudeii, care a rămas în istorie ca cel care L-a condamnat la moarte prin crucificare pe Iisus Christos.
Plagă, urgie – Pedeapsa prin care Dumnezeu îi lovește pe anumiți oameni din pricina păcatului. Majoritatea plăgilor menționate în Biblie sunt epidemii sau boli. Egiptul a fost lovit cu zece plăgi înainte ca poporului Israel să i se permită să plece. Apocalipsa amintește despre cele șapte plăgi cu care se va încheia istoria păcatului pe pământ (vezi Apocalipsa cap. 16).
Pleiadele (Găinușa, Cloșca cu pui) – Vechii comentatori înțelegeau prin Pleiade un grup de aștri din constelația Taurului (vezi Iov 9:9; 38:31).
Pont – În grecește și latinește acest termen înseamnă marea. Pontul reprezenta jumătatea de est a Asiei Mici, respectiv fâșia mărginită de Pont Euxinus (Marea Neagră).
Potop – Inundație catastrofală mondială trimisă de Dumnezeu asupra pământului în vremea lui Noe (vezi Geneza 6:5‑13).
Priboi de fier – Poanson și dalta de care se foloseau scribii pentru a grava caractere în piatră (vezi Iov 19:24).
Priscila – „Bătrânica”. Soția lui Acuila, o creștină zeloasă în răspândirea Evangheliei și apreciată mult de apostolul Pavel (vezi Fapte 18:1‑3). Este menționată uneori înaintea soțului ei.
Proroc – Persoană investită de Dumnezeu cu autoritate pentru a transmite oamenilor un mesaj din partea Sa și a-i învăța căile Domnului.
Prozelit – „Cel convertit de curând”. În Noul Testament, termenul definește o persoană care a trecut de la păgânism la iudaism (vezi Matei 23:15).
Punerea mâinilor – Gest simbolic care exprima transmiterea către o persoană sau un animal a unei puteri, a unui dar sau chiar a unui blestem (vezi Numeri 27:18‑23).
Purim – Este pluralul cuvântului ebraic „pur”, însemnând „sorț”, „soartă„. Sărbătoarea evreiască a fost instituită pentru a comemora izbăvirea evreilor deportați în Persia, unde Haman a complotat împotriva lor. În zilele noastre, sărbătoare se ține în luna februarie (vezi Estera 9:20‑28).
Lori Balogh
