Binecuvantare
In timp ce stateam la rand intr-un magazin, ii povesteam prietenei mele cat de lenesi pot fi copii mei. Cand ma intorc de la munca de cele mai multe ori casa este deranjata.
“Cred ca in zilele noastre copiii sunt departe de ceea ce pot obtine. Ma indoi de spate adunand dupa ei, iar nici macar nu ma ajuta sa aranjez prin casa. Nu m-ar deranja chiar asa, dar femeia este privita rau cand casa este deranjata.”
“Nici nu stiti cat de binecuvantata sunteti?” – se aude un glasul femeii din spatele meu.
“Mi-ar place sa mai gasesc casa in dezordine” spune ea. “Nu mi-ar pasa sa-mi gasesc covorul ruinat sau vasele prin toata casa. Nu mi-ar pasa sa vad mormanul de rufe murdare ingramadite pana sus sau sosete care nu mai au pereche. Nici prin minte nu mi-ar trece sa spun cum arata casa mea. De fapt mi-ar place sa ma enervez, numai sa-mi mai pot strange odata copii in brate si sa le spun cat de mult ii iubesc. Vedeti dumneavoastra copii mei au murit intr-un accident auto, iar acum sunt numai eu si sotul meu. Casa mea este acum curata, hainele sunt aranjate, iar vasele sunt la locul lor. Nu mai sunt amprente pe pereti, si nici pete misterioase pe covor. Nu se mai aude nici o cearta, nici usi trantite nici un raset sau – “ mami ce mult te iubesc”. Vedeti cat de binecuvantata sunteti. Ce n-as da sa trec prin ceea ce dumneavoastra treceti acum.
Mi-ar place sa mai pot sa-mi imbratisez copii, sa le sterg lacrimile, sa impart cu ei visele lor. Doar sa ma mai uit cum se joaca. Daca as mai avea copiii, nu mi-ar pasa cum arata casa. As fi fericita sa am copiii langa mine.”
Acum voi intra in casa, cand voi vedea imensul deranj, pot sa-mi treaca prin minte o multime de lucruri urate dar nu am sa uit niciodata cat sunt de binecuvanata ca imi pot strange in brate copii si le pot spune cat de mult ii iubesc.
Sfant in familie
de Benone Corneliu Lupu
Un baietel a citit istoria miscatoare a calugarului Simeon Stalpnicul, care isi traise intreaga viata in varful unui stalp. Miscat de relatare, a hotarat sa imite sfintenia pustnicului in propria sa camera. Cu ajutorul colegilor a adus un stalp destul de gros pe care l-a pus in mijlocul camerei, fixat de un scaun. Deasupra a pus tablia mesei, pe care a fixat-o cu un cui zdravan. Multumit s-a catarat pe platforma, hotarat sa ramana acolo pana va fi „umplut” cu sfintenie.
Nu a trebuit sa astepte prea mult pentru ca sosirea parintilor a adus „persecutia” pentru isprava lui. Suparat s-a dat jos de pe stalp spunand: „Este foarte greu sa fii sfant in propria casa.”
Aplicatie
De multe ori este mai usor sa fii sfant in biserica, in societate sau in alt loc. Adevarata sfintenie insa se dovedeste in famile. Daca in societate purtam adesea o masca care ne pune la adapost, in familie suntem fara nici o „protectie” si actionam in adevarata noastra identitate.
Farfuria de lemn
Un batranel plapand locuia cu fiul sau, nora si nepotul. Mainile sale ii tremurau, vederea ii era intetosata, iar mersul clatinat.
Toata familia manca de obicei impreuna. Dar, bunicul manca foarte greu din cauza mainilor tremurande si a vederii slabe. Mazarea se rostogolea din lingura pe podea, iar cand apuca paharul, laptele se imprastia pe masa.
Atunci fiul si nora sa au pus o masa in coltul camerei unde bunicul putea manca singur, in timp ce familia se bucura de bucatele de pe masa. De cand bunicul sparsese o farfurie, mancarea ii era servita intr-un castron de lemn. Uneori puteai vedea in ochii batranului cate o lacrima. Singurele cuvinte care ii erau adresate erau scurte avertizari atunci cand scapa furculita sau scapa mancarea. Nepotelul de patru anisori privea totul in tacere.
Intr-o seara inainte de de cina, tatal a observat ca baietelul sau se joaca cu niste bucati de lemn pe care le zgaria. Cu blandete a intrebat copilul:
“Ce construiesti tu acolo, micutul meu?”
“Ei, fac un vas mic pentru tine si mama ca sa mancati atunci cand am sa cresc” – a raspuns cu blandete copilul dupa care s-a intors la munca sa.
Cuvintele au lovit pe cei doi parinti incat au ramas fara glas. Lacrimile au inceput sa curga suvoi pe obrajii lor. Atunci au stiut ce au de facut. In acea seara sotul a luat de mana pe bunicul si l-a condus la masa familiei. De atunci a mancat de fiecare data cu familia si nici sotul nici sotia se pare nu au mai avut nimic de impotriva cand o furculita cadea, laptele era imprastiat sau fata de masa murdarita.
Din toate acestea am invatat ca orice s-ar intampla azi oricat de rau, viata merge inainte si maine va fi mai bine.
Am invatat ca vei pierde relatia cu parintii atunci cand nu fac parte din viata ta.
Am invatat ca “a trai” nu este acelasi lucru cu “a fi viu”.
Am invatat ca daca nu urmaresti fericirea, ea te va ocoli. Dar daca te vei concentra asupra familiei, asupra prietenilor, nevoilor altora, tot ce faci sa faci cel mai bine atat cat poti , vei gasi fericirea.
Am invatat ca de cate ori suferi, nu esti singurul.
Am invatat ca in fiecare zi, trebuie sa ajuti pe cineva.Oamenii iubesc o strangere de mana, o imbratisare calda sau o simpla bataie pe umar.
Am invatat ca ca tot mai am o multime de lucruri de invatat.
Credinciosia este rasplatita
Putine familii ar putea sa aiba mai multe motive de multumire , ca familia Chadler din Mississippi. Cu citiva ani de zile in urma , toti membrii acestei familii s-au adunat din toate colturile Statelor Unite , pentru a sarbatori impreuna nunta de aur a parintilor lor.
Alex si Mary Chadler , americani de origine Africana si-au crescut cei 9 copii ai lor intr-o singura camera a unei rulote , in Mississippi . In acea vreme erau foarte saraci si au avut de indurat multe greutati care le-ar fi putut darima casnicia. Cu toate acestea, ei au ramas impreuna, iar toti cei noua copii ai lor au ajuns sa obtina diplome importante si inalte pozitii in societate.
Dintre ei unul a ajuns medic dietetician, altii doi erau profesori,un altul predicator, iar un altul manager al serviciului public al fortei de munca din orasul Kansas City. Atunci cind parintii au aniversat nunta de aur, toti cei noua copii s-au intors acasa impreuna cu copiii lor pentru a-i felicita si a sarbatori impreuna cu ei.
Cind intreaga familie si-a plecat capul in rugaciune ca sa multumeasca lui Dumnezeu pentru belsugul de binecuvintari pe care l-au primit, unul dintre prietenii apropiati ai acestei familii a marturisit : „ In aceasta vreme cind in societate familia este pe moarte, imi aduc aminte todeauna de voi si atunci pot sa spun cu toata taria ca se poate trai impreuna ca sot si sotie chiar si 50 de ani. Iar cind aud pe cineva ca se vaita si spune ca pentru ei sunt lucruri imposibil de trecut pentru a mai ramine impreuna , vorbesc despre exemplul vostru !”
O familie a ajuns o buna marturie , pentru ca sotii au dovedit credinciosie unul fata de celalalt, iar in momentele grele ale vietii , s-au increzut impreuna in Dumnezeu !
Melcii sau sotia
Cand Cristofor Hudson din Hove, Anglia, s-a casatorit, a promis blondei Debora ca va parasi melcii si o va iubi pe ea. Pana atunci Hudson se ocupase cu cresterea si dresarea melcilor de curse. El devenise renumit, caci la mai multe intreceri de melci din Anglia, el castigase premiul cu melcii lui. Ba isi facuse si o crescatorie de melci de curse pe care ii vindea altor amatori. Dar sotiei nu-i placea sa-1 vada ocupandu-se de melci si mereu i-a cerut sa-si indeplineasca promisiunea ca se va lasa de o asa ocupatie. Acum, el avea de ales intre melci si sotie. El n-a renuntat la melci. Era robul melcilor. Dupa patru luni de staruinte zadarnice, sotia 1-a parasit. El a recunoscut ca pentru el e mult mai important sa fie cu melcii decat cu sotia.
Uneori ramai uimit ce nimicuri aleg unii oameni. Unii aleg sticla cu bautura, altii tigara, cartile de joc, cursele de cai sau de melci.
Dorinta sotului
Pe vremea cand Winston Churchill era prim-ministru al Marii Britanii, casatoria sa era privita ca cel mai bun exemplu de loialitate si dragoste.
Niciodata nu-si incepea discursul in fata Camerelor Comune pana nu o vedea pe sotia lui facandu-i un semn.
Intr-o zi, un ziarist, intervievandu-l, l-a intrebat:
„Daca v-ati putea trai viata inca o data ce ati vrea sa faceti?”
Cu o sclipire in ochi, Churchill a raspuns: „As dori sa fiu inca o data sotul doamnei Churchill!”
Fericit sau filozof
Intr-o zi, Socrate a dat un sfat unui tanar: “Oricum va trebui sa te casatoresti, dar sa ai mare grija caci daca vei gasi o sotie buna vei fi fericit, iar daca nu, vei deveni filozof!”
Cearta
Se spune ca a fost odata o familie in care exista pace si intelegere. Dar intr-o seara s-a iscat o cearta, in urma careia cei doi au plecat suparati la culcare, in camere diferite. Dimineata urmatoare, sotul trebuia sa se trezeasca devreme, lucru care nu se intampla de obicei. Cum nu conta prea mult pe ceasul desteptator, caci i se mai intamplase sa nu-l auda, si cum dorea sa rezolve cumva conflictul aparut intre el si sotia lui, s-a hotarat sa o roage pe aceasta sa-l trezeasca, deoarece ea pleca destul de devreme la serviciu.
Asa ca i-a scris un bilet si, in timp ce sotia era in baie, i l-a pus pe perna. Pe bilet scria: “Draga mea, te rog sa ma trezesti si pe mine la ora sase.” Mare i-a fost supararea cand s-a trezit aproape de ora noua, in unduirea razelor soarelui. Spre surprinderea lui, a gasit pe perna un bilet din partea sotiei sale pe care scria: “Dragul meu, trezeste-te la ora sase.”
Culegere de Lori Balogh
