Ilustratii despre vointa
Durere uitata
La jocurile olimpice de vara din anul 1876, Shun Fujimoto a participat cu echipa nationala a Japoniei la concursurile de gimnastica. In lupta pentru medalia de aur, Fujimoto si-a fracturat piciorul in timpul exercitiului de la sol. Accidentul insa, nu l-a oprit si el a concurat la urmatorul aparat – inelele. Exercitiul a fost excelent, dar toata lumea a fost mirata cum de reusise o aterizare perfecta cand el avea un picior fracturat. Cand a fost intrebat de ziaristi cum de a rezistat, el a raspuns:
„Da, piciorul m-a durut foarte mult incat mi-au dat lacrimile. Dar eu am acum medalia de aur si durerea a trecut.”
Nu te opri, continua sa canti !
Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse. Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena. Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului „Twinkle, Twinkle Little Star”. In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea in scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.
Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a intins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv.
Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa.Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea. Si-au amintit doar de piesa clasica: „Twinkle, Twinkle Little Star”.
Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu. Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut. Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt intotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.
Data viitoare cand iti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum iti sopteste la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.
Fie sa-i simti bratele in jurul tau si cum te ajuta sa-ti transformi micile incercari in adevarate capodopere. Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati”. Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti. Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine!
„Nu te opri. Continua sa canti”
Record
Intr-o sambata, pe 23 decembrie 1972, in statul Oregon, Richard Knecht si-a propus sa spulbere recordul existent in lume la sit-up (ridicare din pozitie culcata in picioare fara desprinderea talpilor de la pamant). De 6 luni, recordul il detinea un capitan de marina, cu un uimitor numar de 17.007 de ridicari. Knecht s-a hotarat sa obtina titlul pentru familia sa, care cutreiera tara demonstrand superioritate in conditie fizica. A inceput istovitoarea incercare in Idaho Falls si in 11 ore si 14 minute a spulberat recordul cu 25.222 ridicari (sit-up-uri). Cati ani de antrenament au fost necesari in vederea pregatirii pentru acest efort herculean? Nu-ti poti imagina. Cand a stabilit recordul, Rich Knecht avea doar 8 ani.
Perseverenta
“Mai toate realizarile mari ale omenirii au fost rezultatul perseverentei asidue:
-Edison a inventat becul electric dupa aproximativ 5000 de incercari nereusite;
-Fullton a fost obiectul hazului si batjocurii generale cand a propus instalarea motor cu ardere interna pe un vapor;
-Einstein a cazut la primul examen de admitere la universitate;
-Fratii Wright au oferit planurile primului avion guvernului american, insa au fost refuzati;
-Podarevski, celebrul pianist ceh, a fost descurajat de profesoara sa de pian pe motiv ca are degetele de la maini prea mici pentru a cuprinde o octava.”
Vulturul
“Multumesc lui Dumnezeu ca am trecut de si peste asta”
Stiati ca vulturul stie cand se apropie furtuna cu mult inainte de se dezlantui? Vulturul zboara catre un locsor foarte sus si asteapta ca vantul sa bata.
Cand furtuna se porneste, aripile sale se aseaza in asa fel incat vantul il va ridica deasupra furtunii. Cat timp furtuna se dezlantuie dedesupt, vulturul zboara deasupra. Vulturul nu scapa de furtuna ci el se foloseste pur si simplu de ea pentru a se ridica mai sus. Se ridica pe aripile vantului care aduc furtuna.
Cand furtunile vietii se abat asupra noastra – si toti am trecut pe aici – ne putem ridica deasupra lor indreptandu-ne mintea si credinta catre Dumnezeu. Furtunile nu ne pot invinge si putem pemite puterii lui Dumnezeu sa ne ridice deasupra lor. Dumnezeu ne ingaduie sa plutim pe aripile furtunii care aduc boala, tragedie, esec si dezamagiri in vietile noastre. Putem zbura deasupra furtunii.
Amintiti-va, nu este o grutate a vietii care sa ne doboare, este modul cum ne raportam noi la ea. Biblia spune:
“Cei ce se incred in Domnul isi inoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc” Isaia 40: 31
Autodisciplina folositoare
Lordul Joshep Duveen, directorul american al firmei care de altfel ii purta si numele, a planificat in 1915 sa-si trimita unul dintre expertii sai in Anglia pentru a examina un tablou foarte vechi. El i-a rezervat angajatului sau locuri pe vasul „Lusitania”. Dar, ambasadorul Germaniei a anuntat ca exista posibilitatea ca acel vas sa fie torpilat. Duveen a vrut sa anuleze calatoria.
„Nu pot sa-ti risc viata” i-a spus el angajatului sau.
„Nu-ti fie teama”, i-a raspuns acesta, „eu sunt un bun innotator si cand am citit ce se intampla in Atlantic am inceput sa ma pregatesc putin stand in fiecare zi catva timp intr-un butoi cu apa rece. La inceput nu am rezistat decat cateva minute, dar azi dimineata, am reusit sa stau aproape doua ore.”
Bineinteles ca Duveen a ras cand a auzit asta. Suna asa de ciudat.
Dar expertul a plecat cu acel vas care, intr-adevar, a fost torpilat. Insa tanarul nostru a fost salvat dupa ce a stat aproape cinci ore in oceanul inghetat.
Fii perseverent in ciuda conditiilor
Harry Nelson a povestit o intimplare din timpul colegiului, traita de colegul sau de camera. Pentru a invata mai usor , acesta a vrut sa se asigure ca toate conditiile sunt perfecte. De aceea, si-a cumparat un fotoliu confortabil, papuci de casa comozi si un halat calduros. Apoi si-a facut rost de un stativ pe care a asezat cartea intr-un unghi corect pentru citire si a instalat o lampa de carte ce difuza lumina spre pagina pe care si-o dorea. Si-a pregatit pixuri de diferite culori si multa hirtie de scris.
Dupa ce s-a asigurat ca toate aceste mijloace erau pregatite , s-a intors in camera dupa masa de seara , si-a scos hainele si pantofii si s-a imbracat cu halatul si papucii de casa.Apoi a aprins lampa de studiu si si-a pus cartea pe suport. S-a asezat confortabil in fotoliu , hotarit sa se pregateasca pentru cursuri. Cind socotea ca totul era aranjat pentru a avea reusita in pregatire, a adormit bustean !
Pentru el, desi avea toate conditiile, acest fel de pregatire nu l-a ajutat prea mult. Avea totul, dar i-a lipsit vointa , dedicarea si perseverenta ! Nu cumva te asemeni cu acest student in pregatirea ta pentru a fi un slujitor pentru Imparatia lui Dumnezeu ?
Luciano Pavarotti
„Cand eram copil, tatal meu, care era brutar, mi-a facut cunostinta cu minunile cantecului,“ povesteste tenorul Luciano Pavarotti. „El m-a indemnat sa muncesc din greu ca sa-mi dezvolt vocea. Arrigo Pola, un tenor profesionist din orasul meu natal, Modena, mi-a dat meditatii. De asemenea, m-am inscris la colegiul profesorilor. La absolvire, l-am intrebat pe tatal meu:
– Sa fiu profesor sau cantaret?
– Luciano, mi-a raspuns tatal, daca incerci sa stai pe doua scaune, vei cadea intre ele. Pentru viata trebuie sa alegi un scaun.
Iar eu am ales unul. A fost nevoie de sapte ani de studiu si de frustrari inainte de a aparea pentru prima data in public ca profesionist. A mai fost nevoie de alti sapte ani pentru a a ajunge la Opera Metropolitana. Iar acum cred ca indiferent ce facem – fie ca zidim case, scriem carti – trebuie sa ne dedicam acelui lucru. Dedicarea – iata secretul. Alege un singur scaun.“ – Luciano Pavarotti
Nu exista cale de intoarcere
Debarcand pe tarmurile Britaniei impreuna cu legiunile romane, Iulius Cezar a facut un pas important si decisiv pentru a asigura succesul inteprinderilor sale militare. Comandandu-le oamenilor sai sa marsaluiasca inspre marginea Stancii Dover, le-a poruncit sa priveasca la marea care se afla jos. Spre uimirea lor, au vazut cum ardeau toate navele cu care trecusera ei canalul. Cezar eliminase in mod intentionat orice posibilitate de retragere.
Acum, ne mai putand sa se intoarca pe continent, soldatii nu mai aveau nimic de facut decat sa inainteze si sa cucereasca! Si asta au si facut!
In pofida situatiilor vitrege
– La varsta de 3 ani, Johnny Fulton a fost calcat de o masina. Soldurile i-au fost strivite, coastele rupte, craniul si picioarele fracturate. Nu mai exista nicio speranta de supravietuire. Dar el nu s-a dat batut. De fapt, mai tarziu a reusit sa fuga un kilometru in mai putin de doua minute.
– Cand avea 9 ani, Walt Devis a paralizat total din cauza poliomielitei, insa nu s-a dat batut. In 1952 el a devenit campion olimpic la sarituri.
– Cand avea 5 ani, Shelly Mann a paralizat din cauza poliomielitei, insa nu s-a dat batuta. In cele din urma a stabilit pentru SUA opt recorduri la inot si castigat o medalie de aur la Jocurile Olimpice din Melbourne, Australia.
– In 1938, Karoly Takas, membru al echipei campioane mondiale maghiare de shooting (tragere cu pistolul) si sergent in armata, si-a pierdut mana dreapta cand grenada pe care o tinea in mana a explodat. Dar Takacs nu s-a dat batut. A invatat sa traga cu mana stanga si a castigat medalii de aur si in Jocurile Olimpice din 1948 si 1952.
– Lou Gehrig era un jucator asa de neindemanatic incat baietii din cartier nu il acceptau sa joace in echipa lor. Dar el era hotarat. In cele din urma, numele sau a intrat in lista jucatorilor de baschet renumiti.
– Pana la varsta de 10 ani Woodrow Wilson nu stia sa citeasca. Dar era o persoana hotarata. El a devenit al douazeci si optelea presedinte al Statelor Unite.
Doua scrisori
Cand Abraham Lincoln trebuia sa trimita o scrisoare cuiva care il suparase, adesea scria doua scrisori. Prima era inadins insultatoare. Apoi, dupa ce se elibera de aceste sentimente, o rupea si scria o a doua scrisoare, aceasta fiind discreta si plina de tact.
Veghe atenta
de Benone Corneliu Lupu
Sursa: Culegere de ilustratii pentru predici
Istoria spune despre un imparat care avea un fiu atat de rau, incat se hotari sa-l indeparteze de tron. Odata luata hotararea, l-a chemat, si pe un ton foarte ferm i-a comunincat ca mostenirea ii va fi luata si nu va mai avea parte de domnie.
Timpul trecu si tanarul print isi schimba viata, ba mai mult decat atat, regreta faptele de rusine pe care le facuse altadata. Observand aceasta schimbare, imparatul horari sa-i redea mostenirea, insa cu o conditie si o lectie pe care trebuia sa o invete pentru toata viata.
Astfel isi chema fiul si-i incredinta un vas plin cu ulei pe care trebuia sa-l poarte prin tot orasul fara sa verse nici o picatura. Daca s-ar fi scurs macar o picatura nu avea nici o sansa sa-si capete mostenirea si tronul.
Printul a plecat insotit de doi soldati care aveau ordinul sa-l supravegheze. Strabatu strazile, incet, foarte incet, oprindu-se oridecateori vasul se inclina mai tare. Tarziu se intoarse la palat fara sa fi varsat vre-o picatura de ulei. Cand l-a vazut regele i-a zis:
„ Spune-mi fiule, ai strabatut orasul, dupa porunca mea?” „ Da,” raspunse fiu. „Spune-mi fiule ce ai vazut astazi in oras?” „Nimic tata, absolut nimic.” „Cum nimic, n-ai intalnit oameni, supusi care te aclamau, fete frumoase, magazine…!?” „Nu tata, n-am vazut nimic. Nu mi-am ridicat ochii de la vasul cu undelemn pe care il purtam.” „Bine, a raspuns regele, acum stii ce inseamna sa veghezi asupra sufletului tau.”
Aplicatie: Vegherea presupune o privire atenta, sustinuta si concentrata asupra Mantuitorului. Apostolul Pavel spune romanilor: „Sa ne uitam tinta la Capetenia si desavarsirea credintei noastre, adica la Isus…”- Rom. 12: 2. Aceasta presupune si refuzul de a privi la lucrurile care pot murdari caracterul unui crestin.
Varsta nu e o piedica in calea visurilor
Jurnalistul si fotograful Vladimir Yakovlev, de 56 de ani, considerat tatal jurnalismului modern in Rusia, s-a lasat de condus imperii media in 2011 si s-a apucat de un proiect personal: a calatorit in jurul lumii, a strans 50 de povesti despre oameni care au continuat sa duca o viata bogata si intensa la varste inaintate si le-a publicat intr-un volum intitulat The Age of Happiness ( Varsta fericirii ).
La 80 de ani, Yvonne Dole a avut un accident de masina in urma caruia s-a ales cu o comotie seriosa. Doctorii au sfatuit-o sa renunte la patinaj. Astazi, la 89 de ani, Yvonne continua sa participe la competitii. „Daca vreodata intru intr-o pasa proasta, ma uit la colegii mei, imi pun patinele in picioare si zambesc.”
La 88 de ani, Johana Quass este o adevarata vedeta a gimnasticii. Quass a inceput sa se antreneze cand a implinit 56 de ani.
Cand a implinit 88 de ani, Pat Moorhead si-a sarbatorit ziua sarind de 80 de ori la rand, fara pauze, cu parasuta.
Lloyd Kahn a incercat skateboarding-ul la 65 de ani. S-a suit pe o placa, a cazut imediat si s-a ranit la o mana. Din aceasta experienta a tras concluzia ca ar trebui sa poarte echipament de protectie complet: genunchiere, cotiere si casca. Acum are 79 de ani si declara: „Nu stiu niciun truc special. Nu merg repede ca adolescentii, tocmai ca sa sar oricand de pe placa si sa aterizez in picioare.”
Arturo Toscanini
Un exemplu de handicap transformat in biruinta este ceea ce i s-a intamplat lui Arturo Toscanini. El si-a indatorat propulsarea in arena publica faptului ca era miop. Pe cand era inca un simplu violoncelist, a trebuit sa invete pe dinafara toate partiturile simfonice.
Intr-o buna zi, dirijorul s-a imbolnavit si singurul care cunoastea partitura pe dinafara era tanarul Toscanini. La numai 19 ani a trecut in fruntea formatiei muzicale si toata sala l-a ovationat indelung. Aparentul lui handicap l-a ajutat nu numai sa salveze spectacolul, ci si sa devina unul dintre cei mai ilustri manuitori ai baghetei din toate timpurile. Fara miopie… ar fi cantat in continuare intr-una din orchestrele obscure din Italia.
Nu te da batut!
Kalpana Saroj ar fi trebuit sa moara in saracie si repudiere sociala, doar fiindca s-a nascut intr-o familie saraca, iar indienii inca mai accepta discriminarea in functie de casta. „Unii dintre parintii colegilor mei nu ma primeau in casele lor, pentru ca proveneam dintr-o familie saraca. Nu imi era permis sa particip la toate activitatile scolare, pentru ca faceam parte din casta Dalit”, povesteste indianca.
Kalpana a fost obligata sa se marite la varsta de 12 ani cu un barbat mai mare decat ea cu 10 ani. „Eram bauta de fratele sotului meu si de sotia acestuia. Eram abuzata fizic si psihic”, povesteste Kalpana. Pentru ca divortul nu este o practica acceptata in India, la inceput Kalpana nu l-a luat in considerare ca posibila solutie. In schimb, s-a gandit la sinucidere. „Intr-o zi, am decis sa-mi iau viata. Am baut trei sticle cu insecticid”, marturiseste indianca. Din fericire, a fost salvata de una dintre rudele sale.
Dupa aceasta experienta teribila, tanara si-a facut curaj si a fugit de acasa. „Am decis sa-mi traiesc viata, sa fac ceva cu ea si apoi sa mor.” La varsta de 16 ani, a inceput sa lucreze in domeniul confectiilor cu unchiul sau, insa castiga mai putin de un dolar pe luna. Un imprumut guvernamental pe care l-a investit in propria afacere i-a schimbat viata.
Tanara si-a deschis o mica intreprindere, care i-a adus reputatia unui bun manager. Datorita acesteia, indianca a fost rugata sa preia conducerea unei companii de inginerie a metalelor, Kamani Tubes, care la momentul respectiv avea datorii foarte mari. Dupa restructurarea companiei, Kamani Tubes a devenit o afacere infloritoare, iar Kalpana a devenit multimilionara si o inspiratie pentru cei care nu cred ca isi pot invinge circumstantele.
Concursul de gimnastica
La jocurile olimpice de vara din anul 1876, Shun Fujimoto a participat cu echipa nationala a Japoniei la concursurile de gimnastica. In lupta pentru medalia de aur, Fujimoto si-a fracturat piciorul in timpul exercitiului de la sol.
Accidentul insa nu l-a oprit si el a concurat la urmatorul aparat – inele. Exercitiul a fost excelent si toata lumea s-a mirat cum de reusiseo aterizare perfecta cand el avea un picior fracturat.
Cand ziaristii l-au intrebat cum de a rezistat, el a raspuns: „Da, piciorul m-a durut atat de mult incat mi-au dat lacrimile. Dar acum tin in mana medalia de aur si durerea a trecut.”
Reusite in ciuda greutatilor
Istoria ne prezinta multe cazuri de oameni care au ales sa nu cedeze in fatza greutatilor cu care s-au confruntat in viata.
La varsta de 3 ani, Johnny Fulton a fost calcat de o masina. Soldurile i-au fost strivite, coastele rupte, craniul si picioarele fracturate. Nu mai exista nicio speranta de supravietuire. Dar el nu s-a dat batut. De fapt, mai tarziu a reusit sa fuga un kilometru in mai putin de doua minute.
Cand avea 9 ani, Walt Davis a paralizat total din cauza poliomielitei, insa nu s-a dat batut. In 1952, el a devenit campion olimpic la sarituri.
In 1938, Karoly Takacs, membru al echipei campioane maghiare de shooting ( tragere cu pistolul ) si sergent in armata, si-a pierdut bratul drept cand grenada pe care o tinea in mana a explodat. Dar Takacs nu s-a dat batut. A invatat sa traga cu mana stanga si a castigat medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1948 si 1952.
Cand avea 5 ani, Shelly Mann a paralizat din cauza poliomielitei, insa nu a renuntat. In cele din urma a stabilit pentru SUA opt recorduri la inot si a castigat o medalie de aur la Jocurile Olimpice din Melbourne, Australia.
Pana la varsta de 10 ani, Woodrow Wilson nu stia sa citeasca. Dar era o persoana hotarata. El a devenit al 28-lea presedinte al SUA.
Morse
Samuel F. B. Morse, tanarul care a inventat un instrument ce poate transmite mesaje prin cablu, a incercat sa castige interesul Congresului Statelor Unite pentru a construi o linie experimentala si a-si testa ideea. Lui Morse i s-a spus ca ar folosi la fel de mult sa se dea bani pentru a construi o cale ferata spre luna.
Dar era nevoie de mai mult decat Congresul Statelor Unite pentru a-l descuraja si, in 1844, el a dovedit lumii ca telegraful era o reusita. Atunci lumea a trecut de partea lui, iar faima i s-a raspandit peste mari si tari. Astazi, pretutindeni, masinariile lui tacane transmitand mesaje telegrafice in toata lumea.
Culegere de Lori Balogh
