Legea lui Dumnezeu – Generalitati

Legea lui Dumnezeu

– Generalitati –

Legea lui Dumnezeu este marul discordiei care imparte crestinismul in doua tabere mari: crestini care sustin ca Legea este inca valabila si crestini care afirma ca aceasta a fost desfiintata la prima venire a lui Christos.

Biserica Adventista face parte din prima tabara, sustinand ca Legea lui Dumnezeu data pe Sinai sub forma Celor Zece Porunci ( Decalogul ) este si va ramane valabila pentru vesnicie. Iata declaratia bisericii cu privire la acest subiect din “Puncte fundamentale” 18:

“Adventistii de Ziua a Saptea cred ca marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in Cele Zece Porunci si exemplificate in viata Domnului  Iisus. Ele exprima iubirea , voia si hotararile lui Dumnezeu cu privire la comportarea si relatiile omului si sunt obligatorii pentru toti oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legamantului lui Dumnezeu cu poporul Sau si etalonul dupa care se desfasoara judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfant, ele scot in evidenta pacatul si trezesc un simtamant al nevoii dupa un mantuitor. Mantuirea este numai prin har si nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Aceasta ascultare dezvolta caracterul crestin si are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovada a iubirii noastre fatza de Domnul si a preocuparii pentru concetatenii nostri.”

Legea lui Dumnezeu si libertatea

Libertatea este o aspiratie fundamentala a oricarei fiinte omenesti. Cu toate acestea, avem de-a face cu o multime de legi care acopera toate aspectele existentei noastre si care par sa ne restranga libertatea. Cum se impaca notiunea de lege cu cea de libertate ?

In apararenta, legea este o ingradire a libertatii. Legea este un gard, si orice gard anunta ca exista niste limite ale libertatii de miscare. Problema care se pune este insa urmatoarea: Cine este mai liber: cel ce ramane in interiorul gardului sau cel care sare dincolo de el ?

Aparent, cel ce sare „gardul” este cel liber. In realitate, dincolo de „gard” il asteapta o robie crunta. Desi ideea este greu acceptata de unii oameni, in Univers nu exista libertate absoluta pentru fiintele create. Prin insasi natura noastra de creaturi aduse la existenta de Dumnezeu si sustinute in viata de aceeasi mana creatoare, noi nu putem fi independenti. Cand sarim dincolo de „gard” , vrand sa fim independenti, de fapt devenim robii raului, ai pacatului.

„Adevarat, adevarat va spun”, le-a raspuns Iisus, „ca oricine traieste in pacat este rob al pacatului… Deci daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi” ( Ioan 8, 34.36 )

Biblia foloseste o expresie interesanta in legatura cu notiunile de Lege Morala si libertate: „Dar cine isi va adanci privirile in Legea desavarsita care este Legea slobozeniei, si va starui in ea , nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui” ( Iacov 1,25 ). Din text rezulta ideea ca Legea lui Dumnezeu ne ofera maxima libertate posibila in conditiile naturii noastre de creaturi dependente.

In Eden, primii nostri parinti se bucurau de maxima libertate posibila pentru o fiinta creata: puteau sa manance dupa placere din orice pom din gradina cu exceptia unuia singur, puteau comunica nemijlocit cu Creatorul oricand doreau, puteau veni in legatura cu ingerii si fiintele din intregul Univers si puteau sa se dezvolte pe toate planurile: fizic, intelectual si spiritual.

Dupa caderea in pacat ( dupa ce au trecut „gardul” protector – Legea divina ), ei au devenit prizonieri pe planeta pamant, izolati de restul Universului, s-au instrainat de Dumnezeu, au devenit robi ai bolilor, suferintelor si mortii, au devenit robi ai poftelor si patimilor, si in final, au devenit robi ai lui Satana.

Care „robie” era mai de preferat pentru primii nostri parinti ? Dar pentru noi ? Cu adevarat, spunea marele cugetator Nicolae Iorga: „Libertatea moare de libertate si traieste din constrangeri.”

Natura Legii lui Dumnezeu

Orice lege oglindeste, prin natura ei, caracterul legiuitorului ei. Prin urmare, si Legea divina va oglindi caracterul Celui care a dat-o.

1) Legea morala este o reflectare a caracterului lui Dumnezeu

Biblia face o serie de afirmatii despre Lege, afirmatii care se refera de fapt la Legiuitorul ei. Astfel, Biblia afirma ca Legea este sfanta ( Romani 7,12 ); Legea este dreapta ( Romani 7,12 ); Legea este buna ( Romani 7,12 ); Legea este adevarul ( Psalm 119,142 ); Legea este iubire ( Matei 22, 37-40 ); Legea este desavarsita ( Psalm 129,7 ); Legea este neschimbatoare ( Matei 5, 17.18 ); Legea este vesnica ( Psalm 119, 160 ).

Daca Legea morala este sfanta, dreapta, buna, adevarata, vesnica, neschimbatoare, desavarsita si plina de iubire, atunci si Datatorul ei este sfant, drept, bun, adevarat, vesnic, neschimbator, desavarsit si plin de iubire. Toate aceste trasaturi ale Legii care Ii sunt atribuite lui Dumnezeu se vad lamurit la Golgota. Acolo s-a dovedit pentru intregul Univers si pentru totdeauna ca Legea divina este vesnica si de neschimbat.

2) Legea lui Dumnezeu este morala

Cele Zece Porunci oglindesc standardul divin cu privire la comportamentul uman. Ele definesc relatiile noastre cu Creatorul  nostru, dar si datoria noastra fatza de semenii nostri. Calcarea acestei Legi este considerata pacat in Cuvantul lui Dumnezeu:

“Oricine face pacat face si faradelege. Si pacatul este faradelege.” ( 1 Ioan 3,4 )

Fiecare lege isi are domeniul ei de actiune. Nu putem aplica legea finantelor in circulatie, nici legea pensiilor in sanatate. La fel, Legea lui Dumnezeu isi are domeniul ei specific: moralitatea. De aceea, aceasta Lege mai este numita si Legea Morala.

3) Legea lui Dumnezeu este spirituala

Legile omenesti au in vedere doar faptele cunoscute. Ele nu pot patrunde in interiorul fiintei umane. De aceea nu pot exista legi omenesti care sa condamne invidia, mandria, egoismul, lacomia etc. decat in momentul in care aceste rele de natura morala interioara se materializeaza  in fapte vizibile.

Spre deosebire de legile omenesti care sunt limitate, Legea lui Dumnezeu este “fara margini” ( Psalm 119,96 ) si “duhovniceasca” ( Romani 7,14 ). Ea nu se opreste la faptele de suprafata, ci patrunde in adancul fiintei umane judecand gandurile, intentiile, motivatiile, dorintele, aspiratiile, sentimentele si planurile omului.

In predica de pe munte, Domnul Christos a subliniat aceasta dimensiune spirituala a Legii care descopera pacatul la nivelul trairilor interioare ( Matei 5,21.22.27.28 ). Deoarece Legea este spirituala, doar oamenii spirituali ( calauziti de Duhul Sfant ) pot asculta de ea.

4) Legea lui Dumnezeu este afirmativa

Decalogul este mai mult decat o serie de interdictii. El prezinta nu doar lucrurile pe care nu ar trebui sa le facem, ci si pe cele pe care trebuie sa le facem. Fiecare prescriptie negativa are si o dimensiune pozitiva.

Astfel, porunca: “Sa nu ucizi” are si o dimensiune pozitiva: “Sa respecti si sa promovezi viata”. Porunca: “Sa nu preacurvesti” mai inseamna si “Sa respecti institutia casatoriei”. Porunca a opta: “Sa nu furi” mai inseamna si “Sa respecti bunurile si proprietatea altuia”. De fapt, Decalogul promoveaza binele, adevarul, respectul, cinstea, integritatea, dreptatea, dragostea, frumosul si orice alta valoare morala, toate acestea fiind principii ale cerului.

5) Legea lui Dumnezeu este simpla

Legile omenesti sunt intortochiate si complicate. De exemplu, legea  bugetului. valabila doar un an de zile, contine munti de hartii cu sute de prevederi in care cel care vrea sa eludeze aceasta lege va gasi cu siguranta o cale de a o face.

Prin contrast, Legea divina este de o simplitate covarsitoare. Cu toate acestea, ea este atotcuprinzatoare. In realitate, lucrurile geniale sunt simple, nu complicate. Cele Zece Porunci sunt atat de simple incat si un copil le poate intelege si memora, insa atat de cuprinzatoare incat acopera toate pacatele posibile.

6) Legea lui Dumnezeu este o lege a principiilor

Ea este un sumar al tuturor principiilor drepte, o adevarata constituie a cerului, valabila pentru toti oamenii din toate timpurile si din toate culturile. Cele doua table ale Legii impart aceste principii in doua: cele legate de relatia cu Dumnezeu si cele legate de relatia cu semenii.

Cele Zece Porunci deriva la radul lor din cele doua mari principii ale iubirii:

“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau, si pe aproapele tau ca pe tine insuti” ( Luca 10, 27 ). Cele doua principii deriva dintr-unul singur: iubirea. Iar iubire este insasi natura lui Dumnezeu: “Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 ).

Principiile pe care le sustine Legea Morala sunt: inchinare adusa doar Creatorului ( P I ), interzicerea idolatriei ( P II ), respect fatza de Dumnezeu ( P III ), respect fatza de memorialul Creatiunii – Sabatul              ( P IV ), respect fatza de parinti ( P V ), respect fatz de viata ( P VI ), respect fatza de institutia casatoriei ( P VII ), respect fatza de proprietate ( P VIII ), respect fatza de adevar ( P IX ) si interzicera poftei pacatoase ca sursa a tuturor relelor ( P X ).

7) Legea lui Dumnezeu este o lege unica

Cele Zece Porunci au fost rostite de Dumnezeu in persoana. Neputand incredinta aceasta Lege memoriei nesigure a omului, Dumnezeu a gravat-o cu degetul Sau pe doua table de piatra, ceea ce reprezinta un fapt unic. Tot unic a fost li locul in care a fost pastrata Legea Morala: in centrul Sanctuarului, locul cel mai sfant de pe pamant.

8) Legea lui Dumnezeu este o lege placuta

Legile omenesti sunt de cele mai multe ori neplacute, de aceea omul trebuie sa depuna eforturi serioase pentru a le implini. Cine poate spune ca iubeste legea impozitelor , de exemplu ? Spre deosebire de acestea, Legea lui Dumnezeu este placuta prin natura ei, castigand inima omului.

Un paradox al vietii este urmatorul: desi suntem cu totii pacatosi, avand in noi o natura rea, totusi dam legi cat de cat bune, inspirate din marea Lege Morala. Tocmai acest lucru denota faptul ca Legea lui Dumnezeu se potriveste naturii umane.

Desi nu respecta Legea divina in totalitatea ei, in general oamenii recunosc faptul ca ea este o lege buna si placuta.

Lori Balogh